Pagină:Judgement-day-for-jehovahs-vindication-1947.pdf/10: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: cu mult timp în urmă, când profetul Isaia a avut o viziune a gloriei lui Iehova în templul său. În consecință, este consemnat despre Isus: „Dar deși făcuse atâtea semn...)
 
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
cu mult timp în urmă, când profetul Isaia a avut o viziune a gloriei lui Iehova în templul său. În consecință, este consemnat despre Isus: „Dar deși făcuse atâtea semne înaintea lor, totuși ei n-au crezut în El: că să se împlinească ceea ce a spus profetul Isaia: 'Doamne, cine a crezut raportul nostru? și cui a fost descoperit brațul Domnului?' Din această cauză nu au putut ei să creadă, pentru că Isaia a spus din nou, El Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima; ca să nu vadă cu ochii lor, să nu înțeleagă cu inima lor și să nu se întoarcă, și eu să-i vindec. Aceste lucruri le-a spus Isaia, pentru că a văzut gloria lui; și a vorbit despre el." (Ioan 12: 37-41, Am. Stan. Ver.) Această clasă de israeliți cu ochii orbiți de religia evreilor și cu inimile împietrite de necredința egoistă a fost clasa copacilor condamnați. Ei au fost clasa de pleavă aruncată, care a fost arsă cu focul unei teribile tribulații la sfârșitul acelei perioade de judecată, când Ierusalimul a fost distrus, mulți dintre necredincioșii cu inimă împietrită fiind distruși împreună cu el în anul 70. Această chestiune trebuie să fie luate în serios de noi astăzi. De ce? Pentru că acea culminare destructivă a timpului de judecată asupra națiunii evreiești a fost doar o ilustrație tipică, la scară mică, a culminării perioadei de judecată în care lumea de astăzi a intrat, și în special așa-numita 'Creștinătate'.}}
+
{{raw:data:ai|3|186|Turnul de Veghe|BROOKLYN, N.Y.}}
 +
                       
 +
{{raw:data:c|
 +
{{raw:data:p|c|cu mult timp în urmă, când profetul Isaia a avut o viziune a gloriei lui Iehova în templul său. În consecință, este consemnat despre Isus: „Dar deși făcuse atâtea semne înaintea lor, totuși ei n-au crezut în El: că să se împlinească ceea ce a spus profetul Isaia: 'Doamne, cine a crezut raportul nostru? și cui a fost descoperit brațul Domnului?' Din această cauză nu au putut ei să creadă, pentru că Isaia a spus din nou, El Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima; ca să nu vadă cu ochii lor, să nu înțeleagă cu inima lor și să nu se întoarcă, și eu să-i vindec. Aceste lucruri le-a spus Isaia, pentru că a văzut gloria lui; și a vorbit despre el." (Ioan 12: 37-41, Am. Stan. Ver.) Această clasă de israeliți cu ochii orbiți de religia evreilor și cu inimile împietrite de necredința egoistă a fost clasa copacilor condamnați. Ei au fost clasa de pleavă aruncată, care a fost arsă cu focul unei teribile tribulații la sfârșitul acelei perioade de judecată, când Ierusalimul a fost distrus, mulți dintre necredincioșii cu inimă împietrită fiind distruși împreună cu el în anul 70. Această chestiune trebuie să fie luate în serios de noi astăzi. De ce? Pentru că acea culminare destructivă a timpului de judecată asupra națiunii evreiești a fost doar o ilustrație tipică, la scară mică, a culminării perioadei de judecată în care lumea de astăzi a intrat, și în special așa-numita 'Creștinătate'.}}
 +
{{raw:data:m|0|20|0|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|PRINȚUL ALUNGAT}}}}}}
 +
}}

Versiunea de la data 12 ianuarie 2025 10:52

Această pagină nu a fost verificată


186
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


cu mult timp în urmă, când profetul Isaia a avut o viziune a gloriei lui Iehova în templul său. În consecință, este consemnat despre Isus: „Dar deși făcuse atâtea semne înaintea lor, totuși ei n-au crezut în El: că să se împlinească ceea ce a spus profetul Isaia: 'Doamne, cine a crezut raportul nostru? și cui a fost descoperit brațul Domnului?' Din această cauză nu au putut ei să creadă, pentru că Isaia a spus din nou, El Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima; ca să nu vadă cu ochii lor, să nu înțeleagă cu inima lor și să nu se întoarcă, și eu să-i vindec. Aceste lucruri le-a spus Isaia, pentru că a văzut gloria lui; și a vorbit despre el." (Ioan 12: 37-41, Am. Stan. Ver.) Această clasă de israeliți cu ochii orbiți de religia evreilor și cu inimile împietrite de necredința egoistă a fost clasa copacilor condamnați. Ei au fost clasa de pleavă aruncată, care a fost arsă cu focul unei teribile tribulații la sfârșitul acelei perioade de judecată, când Ierusalimul a fost distrus, mulți dintre necredincioșii cu inimă împietrită fiind distruși împreună cu el în anul 70. Această chestiune trebuie să fie luate în serios de noi astăzi. De ce? Pentru că acea culminare destructivă a timpului de judecată asupra națiunii evreiești a fost doar o ilustrație tipică, la scară mică, a culminării perioadei de judecată în care lumea de astăzi a intrat, și în special așa-numita 'Creștinătate'.
PRINȚUL ALUNGAT
{{{2}}}