Pagină:Kingdom-covenant-provides-new-worlds-ruller-1949.pdf/9

15 septembrie, 1949

Turnul de Veghe

281

a începe să domnească imediat din cer peste întreg pământul? În primul rând, cele „șapte timpuri” ale Națiunilor de a domina pământul cu permisiunea lui Dumnezeu nu se terminaseră. Înainte de expirare, acestea mai aveau a se desfășura până în 1914 d.Cr. Dar o altă profeție vitală începuse atunci să se împlinească și trebuia să continue să se împlinească în timp ce aceste „timpuri ale Națiunilor” se apropiau de sfârșit.

² Aceasta a fost profeția din Amos 9: 11, 12: „În ziua aceea voi ridica tabernacolul lui David, care a căzut, și-i voi astupa breșele; îi voi ridica dărâmăturile și-l voi zidi ca în zilele de demult; ca ei să posede rămășița Edomului și toate națiunile peste care este chemat numele meu, zice Iehova, care face acestea.” (Am. Stan. Ver.) Manuscrisul ebraic din care a fost tradusă versiunea greacă antică a Septuaginta era puțin diferit de textul ebraic citat mai sus. Acesta spunea: „În ziua aceea voi ridica cortul lui David, care a căzut, și-i voi zidi ruinile, voi ridica din nou părțile lui care au fost dărâmate și-l voi zidi ca în zilele de demult: pentru ca rămășița oamenilor și toate Națiunile peste care este chemat numele meu să mă caute cu sârguință, zice Domnul, care face toate aceste lucruri.” (traducerea lui Bagster) Rețineți că Septuaginta spune „rămășiță de oameni” în loc de „rămășiță a Edomului”. Diferența poate fi explicată prin faptul că în ebraica veche cuvântul pentru „oameni” semăna foarte mult cu cuvântul pentru „Edom”. Când ucenicul Iacov a citat profeția lui Amos, a citat-o ​​conform versiunii Septuagintei și nu conform textului ebraic tradițional.

³ „Tabernacolul lui David” despre care vorbește profeția lui Amos a ilustrat casa regală a lui David, alcătuită din moștenitorii legământului pentru regat. Faptul că un tabernacol sau un cort ar trebui folosit astfel pentru a simboliza casa regală sau succesiunea conducătorilor davidici, Isaia 16:5 dovedește acest lucru, spunând: „Și un tron ​​va fi întemeiat în bunătate iubitoare [mila față de David]; și cineva va ședea pe el în adevăr, în cortul lui David, judecând și căutând dreptatea și grabnic să facă dreptate.” (Am. Stan. Ver.) Când Dumnezeu a făcut o alegere dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel pentru regat, Psalmul 78: 67-70 ne spune: „A respins cortul lui Iosif... ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sionului, pe care l-a iubit... El l-a ales pe David, de asemenea slujitorul său, și l-a luat din staule.” (Am. Stan. Ver.) Iehova Dumnezeu a fost adevăratul rege al Israelului antic și totuși, timp de secole, chivotul sacru care simboliza prezența sa a locuit sub un cort. Când a introdus legământul pentru regat, Dumnezeu i-a spus lui David: „N-am locuit în nicio casă din vremea când i-am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am umblat într-un cort și într-un tabernacol.” (2 Samuel 7: 6) În ce moment, așadar, s-a

---

3.

prăbușit „tabernacolul lui David”, care îi includea pe moștenitorii legământului pentru Regat, a fost străpuns și a devenit o ruină? În 607 î.Cr.

⁴ „Tabernacolul lui David” a căzut când Ierusalimul a fost distrus, iar regele Zedechia, moștenitorul nedemn al legământului, a fugit de pe tronul său din Sion și a fost prins și deportat în Babilon, unde a murit, fără tron ​​și fără succesori. Acolo a început să se împlinească profeția divină: „Nici aceasta nu va mai fi, până nu va veni acela al cărui drept este; și i-l voi da.” Nepotul lui Zedechia, Iehonia (sau Iehonia), care era atunci captiv în Babilon, a servit pentru a continua linia de succesiune de la David ca moștenitor LEGAL mai departe până la Iosif, soțul Mariei. Dar verii lui Ioiachin, Addi, Melchi și Neri, au servit, de asemenea, pentru a duce linia de succesiune de la David pe cale NATURALĂ mai departe până la Maria, soția lui Iosif, pentru a fi transmisă fiului ei, Isus. (Matei 1:11, 12; Luca 3:27, 28; vezi pagina 277 ¶ 13) Timp de 636 de ani, până la botezul lui Isus în anul 29 d.Cr., „tabernacolul lui David” a continuat să fie prăbușit, străpuns, în ruine, deoarece nimeni din linia regală a lui David nu a fost uns la porunca lui Iehova pentru Regat. În toate acele secole, părea că legământul pentru Regat fusese înfrânt de Satan Diavolul și că Dumnezeu îi fusese neloial sau își pierduse mila. Psalmul 89: 38-46 descrie starea decăzută a „tabernacolului” lui David în aceste cuvinte de implorare adresate lui Iehova:

⁵ „Dar Tu l-ai lepădat și l-ai respins, te-ai mâniat pe unsul tău. Ai urât legământul robului tău, i-ai profanat coroana, aruncând-o la pământ. I-ai dărâmat toate gardurile, i-ai făcut cetățile ruini. Toți cei ce trec pe acolo îl jefuiesc; a ajuns de ocară pentru vecinii lui... I-ai făcut să-i înceteze strălucirea și i-ai prăbușit la pământ tronul. I-ai scurtat zilele tinereții, l-ai acoperit de rușine. Până când, O Doamne? te vei ascunde pentru totdeauna! Până când va arde mânia ta ca focul?” -- Am. Stan. Ver.

⁶ Ungerea lui Isus și dreptul său la Regat au fost negate de constructorii evrei ai regatului, iar el a fost ucis în mod josnic la cererea liderilor religioși. Când Dumnezeu l-a înviat și l-a înălțat la dreapta sa, așezându-l astfel ca Piatră de Temelie prețioasă în Sion, Iehova a ridicat astfel „tabernacolul lui David” căzut. Ce trebuie să urmeze acum? Întronarea lui Cristos Isus în putere activă a Regatului? Nu! ci împlinirea restului profeției lui Amos, și anume că rămășița oamenilor și toate Națiunile peste care este chemat numele lui Dumnezeu trebuie săl caute pe Iehova. Aceasta însemna că toți acești imitatori ai lui Cristos Isus Regele trebuiau aleși dintre evrei, precum și dintre Națiuni, pentru a deveni co-moștenitori ai săi în