Această pagină nu a fost verificată
15 Februarie, 1934
TURNUL DE VEGHERE
61
legii, ci prin credința în Isus Cristos, chiar și noi am crezut în Isus Cristos, ca să fim declarați drepți prin credința în Cristos, și nu prin lucrările legii: căci prin lucrările legi nimeni nu va fi îndreptățit”. (Gal. 2:16) Celor care au avut credință în Dumnezeu și în promisiunile lui și care au încercat să păzească legea, pentru ei legea le-a servit drept învățător pentru a-i conduce și a-i proteja la venirea lui Cristos. (Gal. 3:24) Prin urmare, ei au fost un popor foarte favorizat de Dumnezeu.
Legământul legii a avut un mediator. Și de ce? Deoarece poporul lui Israel nu era competent să intre intr-un legământ cu Dumnezeu. Ei erau păcătoși din pricina moștenirii păcatului lui Adam. Moise a fost numit mijlocitor între Dumnezeu și Israel în legământ. (Gal. 3:19) Nu a fost Moise de asemenea născut un păcătos; și dacă da, cum a putut fi el un mediator? Moise s-a născut păcătos; dar din cauza credinței sale în Dumnezeu și a obedienței față de poruncile sale, prin urmare dovedindu-și credința, el a fost îndreptățit prin credință și, prin urmare, a fost acceptat de Iehova ca fiind competent să intre într-un legământ ca mijlocitor pentru Israel. (Evrei 11:23-28; Ex. 3:5) Cu privire la Moise, Iehova a spus: „Slujitorul Meu Moise ... este credincios în toată casa mea” (Numeri 12: 7, 8) „Aduceți-vă aminte de legea slujitorului meu Moise, pe care
i-am poruncit-o în Horeb pentru tot Israelul, cu statute și judecăți.” (Mal. 4:4) „Acesta [Moise] este cel care a fost în biserica în pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sina ... care a primit oracolele vii ca să ni le dea nouă.” - Faptele Apostolilor 7:38.
Moise, ca mijlocitor al legământului legii, l-a prefigurat pe Cristos, Mijlocitorul noului și mai bunului legământ. „Căci Legea a fost dată de Moise, dar grația și adevărul au venit prin Isus Cristos.” - Ioan 1:17.
În momentul uciderii mielului de Paște, Moise l-a reprezentat pe Isus singur și fără membrele trupului său, biserica. În noul legământ, Isus singur a fost și este atotsuficient pentru serviciul de Mediator, care i-a fost desemnat la uciderea Mielului antitipic. Nu ar fi necesar pentru el să aștepte stabilirea regatului pentru a face noul legământ. La Muntele Sinai, când legământul legii a fost confirmat, Moise l-a ilustrat pe Cristos Isus inaugurând noul legământ pe Muntele Sion. Acolo sângele taurilor și al țapilor a fost stropit atât pe cartea Legii, cât și asupra poporului. Sângele taurului îl ilustrează pe Cristos Isus, în timp ce sângele țapilor ilustrează biserica împărtășită cu Isus ca „slujitori capabili” ai noului legământ.
NAȘTEREA FIULUI OMULUI
Haideți să ne întoarcem de la anxietățile și frământările momentului și să mergem de-a lungul a peste nouăsprezece secole, la una dintre cele mai tandre și mai dulci scene ale istoriei omenirii.
Nașterea lui Isus, pe atunci cel mai mare eveniment din istoria lumii, era pe cale să fie declarat. Trecuseră două mii de ani de când Dumnezeu îi promisese patriarhului Avraam venirea Celui Puternic prin care toate familiile pământului ar trebui să fie binecuvântate. În acea perioadă, Iehova și-a executat scopul preconceput, reînnoindu-și promisiunea față de patriarhii Isaac și Iacov și față de urmașii lor pentru a păstra acest lucru proaspăt în mintea credincioșilor și modelând calea celor care ar trebui să participe la această mare tranzacție. Și acum, pe măsură ce ziua se apropia, scena era pregătită.
Locul ales a fost Betleem, situat pe o colină la sud de Ierusalim. Acesta a fost cândva patria străbunicului regelui David, Boaz, ale cărei câmpuri le cultivase frumoasa moabită Rut și pe care Boaz a răscumpărat-o și apoi a luat-o de soție. Aici, Iehova l-a folosit pe Boaz ca pe un tip sau ca pe o ilustrație profetică a lui Cristos Isus, iar pe Rut ca pe un tip al rămășiței de astăzi, prefigurând astfel lucrurile care aveau să vină. Mai târziu, Betleemul a fost casa lui Isai și a fiului său David. Numele David înseamnă „cel iubit”; și a fost aici, în acest oraș mic, unde a fost uns pentru a fi rege peste Israel, de la timpul acelui eveniment el l-a
tipizat pe Isus, puternicul Fiu al lui Dumnezeu. Iehova alesese acest loc ca locul de naștere al lui Isus; prin urmare că aici trebuie să aibă loc nașterea. Cu multe sute de ani înainte ca profetul lui Iehova să rostească aceste cuvinte: „Și tu, Betleem Efrata, care ești prea mic ca să fii printre miile lui Iuda, din tine îmi va ieși cel ce va fi conducător în Israel, a cărui origine este din vremuri străvechi, din zilele de odinioară.”
Departe, la nord, în Galileea, stătea umilul și disprețuitul oraș Nazaret. Era casa lui Joseph tâmplarul, un om blând, puțin cunoscut, dar cinstit. El era căsătorit cu Maria. Ar trebui să ne așteptăm ca Iehova să fi potrivit totul în mod precis; și așa a și făcut. Autoritatea asupra pământului Palestinei s-a îndepărtat de la seminţia lui Iuda; romanii erau în controlul Palestinei, iar timpul pentru nașterea Celui puternic venise. Exercitându-și înțelepciunea și puterea perfectă, Iehova a înlăturat toate lucrurile pentru a-și îndeplini scopul. Augustus Cezar, pe atunci împăratul și conducătorul întregii Palestine, a emis un decret ca tot poporul să fie impozitat. Fiecare trebuia să meargă în orașul natal pentru a fi numărat și impozitat. Tâmplarul Iosif, deși un rezident al Nazaretului, era din casa lui David și, prin urmare, trebuia să meargă în orașul lui David ca să fie numărat și impozitat. Natural, soția lui, virgină, trebuia să îl însoțească în acel oraș. Și ea era tot din
