Această pagină nu a fost verificată
EXPERIENȚE DIN TEREN
FATĂ REFUGIATĂ DIN GERMANIA ACUM PIONIERĂ ÎN ANGLIA
„În cei zece ani în care am avut privilegiul de a sluji ca pionier, nu am avut niciodată atât de multă bucurie și încurajare la fel ca în ultimele săptămâni. Într-un caz, un domn, foarte interesat de religia catolică, i-a fost trimisă în urmă cu câțiva ani broșura Descoperit. I-a făcut plăcere să o citească, dar nu a mai auzit nimic despre mesajul ei, până acum, probabil, o lună. Auzind prelegerea înregistrată "Guvernare și Pace" a fost atât de încântat, „Fiecare cuvânt este adevărat”, a fost una dintre remarcile lui și a cerut toate cărțile și două sau trei duzini de broșuri. În fiecare dimineață, i-a cu mașina lui unii oameni și folosește orice ocazie pentru a vorbi despre adevăr. Apoi le dă o broșură cu numele și cu adresa lui înăuntru și le cere să sune la casa lui în cazul în care vor să afle mai multe. Între timp, el și soția și fiica lui au auzit cele două noi prelegeri ale noastre și acum au un studiu model în casa lor. De asemenea ei au participat la întâlnirea de serviciu și întâlnirea și studiul Turnului de veghe de duminică, și el și-a oferit mașina tuturor martorilor din districtul său pentru a-i duce la lucrul de Duminică. El a fost nerăbdător să-i spună surorii lui care locuiește la Londra despre adevăr, iar în răspunsul ei, ea a spus că este asociată cu Societatea noastră din 1914. Ce surpriză! Într-un alt caz, un domn și o doamnă auziseră despre adevăr cu șaisprezece ani în urmă prin niște martori de lângă ei. Au avut multe discuții, dar nu au fost niciodată de acord. Prin mutare au pierdut contactul. Cu câteva luni în urmă, acești oameni au încercat să i-a cu mașina două persoane care așteptau un autobuz. S-au oprit, dar cu greu le-au putut crede ochilor când și-au dat seama că vorbeau cu vechii lor vecini. A fost nevoie de două ore pentru a face călătoria făcută în mod normal în cincisprezece minute și a dus la dăruirea cărții Religie. Acum două săptămâni am aranjat cu doamna o vizită în legătură cu prelegerea. Seara de Luni trecută au ascultat „Religie”. Ambii au spus: „Cu cât auzi mai mult, cu atât vrei să știi mai mult”. Prima dată când am sunat am lăsat două exemplare din Consolare. Nu am vrut să iau nimic. El a fost cel mai supărat, așa că mi-a pus trei șilingi în buzunar. La ultimul meu apel cu înregistrările, i-am cerut soției sale să accepte două cărți și câteva exemplare din Turnul de veghe ca un mic cadou de la mine, pe care ea l-a apreciat foarte mult. Înainte să-mi dau seama, el îmi mai băgase încă trei șilingi în buzunar. Au întrebat despre întâlniri. Când m-am oferit să-i sun, mi-au spus că vor veni ei să mă ia în schimb și să mă ducă în mașina lor. Când plecam, amândoi păreau destul de îngrijorați și au întrebat dacă am pe cineva aici, în Sheffield, care să aibă grijă de mine. A fost o mare plăcere să le spun că oamenii cu care stau sunt la fel de amabili cu mine ca propriii mei părinți.”
LUCRÂND LA CLĂDIREA ÎNCHISORII DIN ORAȘ (NEBRASKA)
„M-am dus direct la lift și am cerut să fiu dus la ultimul etaj. Înainte de a coborî, am pus mărturie la liftier, și asta contrar cursului meu obișnuit. Am crezut că am făcut o greșeală, dar, spre surprinderea mea , a luat cu ușurință Religie, a zâmbit larg și a spus: „Am luat acestea de la tine înainte. Eu sunt cu tine”. M-a dus apoi la biroul radiodifuzorului și m-a lăsat să intru. Ori de câte ori omul cu liftul putea să fugă, intra și stătea până îl sunau și aproape că am avut un studiu acolo. La parchet primirea mea a fost mult diferită. Cum am intrat în clădire? Ar trebui să fiu închis! Zilele mele pentru a face această lucrare erau numărate, iar eu și ceilalți
aveam să fim tratați la fel aici ca și în alte părți ale țării! I-am spus că aceasta era o mare responsabilitate pe care și-o asumă și că nu va putea face nimic până când Domnul nu va permite. Atât de multă atenție a fost atrasă asupra mea, încât nu am mai avut niciun interes de atunci înainte. Toți erau foarte fricoși la acel etaj. De fiecare dată, omul din lift trecea pentru a vedea ce mai fac. Mi-a spus să nu-mi fie frică, să nu îi las să mă intimideze. În cele din urmă, am ajuns la primul etaj. Eram de cinci ore în clădire. Am ajuns la căpitan. El a zâmbit, atât de amuzat, și a spus: „Ei bine, bună ziua! ultima dată când te-am văzut, ai avut un însoțitor! și a râs din toată inima. El este un catolic. Am depus mărturie și a admis că știe că religia este o schemă și că noi suntem inofensivi. Mi-a spus să intru în biroul lui privat și să mă întâlnesc cu restul băieților. Când au descoperit că unul dintre martorii lui Iehova era acolo, au fost nerăbdători să audă ce aveam de spus. Operatorul de la centrală a venit din camera alăturată și a întrebat și i-am spus că sunt unul dintre martorii lui Iehova. El a spus: „Am avut cincisprezece plângeri de aici din clădire, fiind întrebat de ce nu ai fost închis”. Apoi căpitanul a văzut că i-am strecurat unul. A vrut să fie supărat, m-a certat că am procedat așa cum am făcut și a spus că după aceea trebuie să obțin un ordin sau permisiunea șefului. Apoi, operatorul de centrală a întrebat unde se duce sufletul după moarte. Am citat din scripturi și i-am spus că acolo unde cuvântul omului diferă de Scripturi, omul este mincinosul, nu Dumnezeu. A înțeles ce am vrut să spun. Panoul său de distribuție bâzâia, sunau soneriile dar nimeni nu era atent! Toți erau interesați de mărturie. După ce am terminat, s-a dus în biroul lui și i-a spus unuia dintre colegii lui de acolo: „Nu voi mai merge niciodată la biserica aceea d-----! Apoi puteai auzi: „Așa este! Religia este o schemă. Ea are dreptate! Acesta este adevărul! toți vorbind deodată. În clădire am plasat două cărți legate și multe broșuri. Omul de la lift m-a rugat să mă întorc sigur și mi-a arătat cât de mult a citit din broșura Satisfied ---- între apeluri."
CONSILIUL ŞCOLAR ÎNAINTEA MĂRTURIEI LUI IEHOVA
„Școala gimnazială a decis că toată lumea trebuie să salute steagul sau altfel! Asta a scos-o automat pe fiica mea de 12 ani. Nu m-am putut ridica și să merg să văd consiliul de administrație; așa că i-am scris o scrisoare celui care a făcut moțiunea pentru a adopta salutul obligatoriu. El este, de asemenea, judecător de pace și conduce stația de service principală din oraș. L-am invitat pe el și pe colegii săi să sune și să asculte mai pe deplin partea noastră a problemei. Au venit. A venit crezând în saluturi pentru toți. El a plecat și un alt mandatar cu el, toți clătinați și zguduiți de convingerile lor și în necaz din cauza poziției în care fusese plasată fata mea. Ei au dus cu ei acasă Loyalty and Conspiracy Against Democracy. Apoi au mers „în oraș” la directorul școlii, profesorul și al treilea membru al consiliului, astfel încât întreaga hotărârea prostească a fost anulată, iar fata mea era înapoi la școală la ora 10 dimineața după vizită. A fost afară doar o săptămână, în care am învățat-o acasă. Sunt convins că nu a existat nicio intenție malițioasă din partea administratorilor. Noi instrucțiuni au fost trimise consiliilor școlare din inner sanctum al superiorilor, iar printre „sugestiile” pentru adoptarea de către fiecare consiliu individual se numără această hotărâre răutăcioasă de salut obligatoriu. Aceasta eludează în mod clar dreptul de veto al guvernatorului Californiei asupra adoptării la nivel de stat a unei astfel de legi. Băieți deștepți (?).”
160
