Această pagină nu a fost verificată
38
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
după 1922 și care parte a rămășiței a fost, de asemenea, ilustrată de Estera și Rut, iar acestea sunt, de asemenea, făcute parte a slujitorului ales sau casa regală. Prin urmare, Iosif și Beniamin împreună au ilustrat casa regală a lui Iehova în ansamblu. Mama lor, Rahela, a fost iubită în mod special de Iacov și a dat naștere acestor doi fii; și prin aceasta ea a prefigurat Sionul, organizația universală a lui Dumnezeu în capacitatea sa de a da naștere familiei regale a lui Iehova. Așa cum Iacov a iubit-o cel mai mult pe Rahela, tot așa Iehova își iubește cel mai mult organizația Sion, căci ea dă naștere familiei regale, iar el își iubește cel mai mult urmașii regali, care sunt clasa regatului cerurilor.
18 Până la nașterea lui Beniamin, Iosif a fost singurul fiu născut al tatălui său cu Rahela, soția sa iubită, și a fost întotdeauna fiul preferat al tatălui său. În mod similar, Cristos Isus este „singurul Fiu născut” și favoritul lui Iehova (Ioan 3: 16), „întâiul născut din orice creatură” (Coloseni 1: 15), „fiul Meu iubit, în care îmi găsesc plăcerea”. (Matei 3: 17) „Îl voi face întâiul meu născut, mai presus de regii pământului”. (Psalmul 89: 27) Conform scopului lui Iehova, Iosif era cel logic să fie sămânța tipică a lui Israel, Isaac și Avraam, în care toți cei care primesc binecuvântări vor fi binecuvântați. (Geneza 28: 13, 14) Cristos Isus este singura „Sămânță a lui Avraam” logică și calificată, în care toate familiile pământului care primesc binecuvântări trebuie să fie binecuvântate. Acea binecuvântare promisă a început la Rusaliile din anul 33 d.Cr. și continuă până la sfârșitul domniei de o mie de ani a lui Cristos. Faptul că Iosif și Beniamin au fost amândoi fii ai bătrâneții lui Iacov ilustrează sterilitatea organizației lui Dumnezeu timp de patru mii de ani, de la Eden până la botezul lui Cristos Isus în Iordan, când a fost născut și recunoscut ca Fiul iubit al lui Iehova, în care el își găsește plăcerea. (Matei 3: 17) Când Cristos Isus a fost născut din spirit la Iordan, atunci Sionul, adică organizația lui Dumnezeu, asemeni Rahelei putea spune: „Dumnezeu mi-a luat ocara”. Acolo a fost născut din organizația universală a lui Dumnezeu Cristos Isus, marele Justificator al Tatălui său, care, în timp, avea să înlăture ocara care căzuse asupra numelui lui Iehova și asupra organizației sale implicate, de asemenea, în numele său. Astfel, Iosif l-a ilustrate pe Cel mai mare, Cristos Isus, care este „cel care îndepărtează ocara”. Cei doi fii, Iosif și Beniamin, l-au prefigurat pe Cristosul complet, iar moartea Rahelei la nașterea celui de-al doilea fiu, Beniamin, pare să ilustreze clar faptul că organizația lui Iehova își îndeplinește funcția de a aduce la nașterea membrilor familiei regale atunci când ea dă naștere ultimilor membri ai rămășiței, ultimi membri reprezentați de Rut și Estera.
19 FRAȚII LUI IOSIF, adică cei zece frați vitregi care în prima parte a dramei profetice l-au invidiat și l-au urât pe Iosif, par să-i ilustreze pe acele persoane în organizațiile religioase care i-au invidiat și i-au maltratat pe imitatori urmași ai lui Cristos Isus, deoarece ei
observă că adevărații imitatori ai lui Cristos Isus s-au bucurat de o favoare mai mare din partea lui Dumnezeu. În ultima parte a dramei profetice, când acești frați vitregi s-au împăcat cu Iosif și i-au căutat favoarea, rolul jucat de ei îi ilustrează pe cei care nu sunt membri ai corpului lui Cristos și, prin urmare, nu sunt născuți de spirit, ci sunt cu bunăvoință față de Dumnezeu și față de Cristos Isus; prin urmare, ei ilustrează clasa Ionadab, „marea mulțime” sau „alte oi” pe care Cristos Isus le aduce în staulul Tatălui său. (Ioan 10: 16) Aceștia sunt copiii pământești ai organizației lui Dumnezeu. Sionul, care este organizația lui Dumnezeu, în capacitatea sa de a naște acești copii pământești a fost ilustrat sau prefigurat de celelalte trei femei ale lui Iacov, adică Lea și cele două concubine, mamele celor zece frați vitregi ai lui Iosif și Beniamin. Cei numiți aici în mod specific sunt actorii principali. Ceilalți, care au fost actori subordonați în dramă, rolul pe care l-au jucat și pe cine au reprezentat, va apărea în examinarea detaliată a textului. Relatarea biblică a dramei ar trebui citită mai întâi. Aceasta apare în Geneza, capitolele treizeci și șapte până la cincizeci inclusiv.
DRAMA
20 Afirmațiile făcute mai sus cu privire la actori și la rolurile ilustrate de aceștia trebuie să pară oarecum dogmatice și, din acest motiv, ar trebui examinat în detaliu textul pentru a putea aprecia mai pe deplin proviziile grațioase ale lui Dumnezeu. Când textul Cuvântului lui Dumnezeu este pus alături de faptele fizice despre care se știe că sunt adevărate și când ambele sunt în deplin acord și armonie, atunci putem fi siguri că avem o înțelegere despre împlinirea profeției. Iehova a regizat drama cu mult timp în urmă și a făcut înregistrarea acesteia pentru beneficiul rămășiței și ar trebui să ne așteptăm cu încredere ca el să dea o revelație rămășiței sale înainte de Armaghedon, pentru ca speranța unor astfel de credincioși să fie întărită în aceste timpuri periculoase. Domnul, la templul său, care este ascuns și, prin urmare, întunecat pentru oamenii din afara lui, iluminează profețiile sale și iluminează mintea companiei din templu și le dă instrucțiuni. De aceea, Isus le spune celor din templu: „Ceea ce vă spun eu la întuneric, aceea să spuneți voi la lumină; și ce auziți la ureche, aceea să predicați voi pe acoperișuri.” - Matei. 10: 27.
21 Prin urmare, atunci când rămășița primește de la Domnul adevărurile care luminează profețiile, atunci și acolo obligația este pusă asupra rămășiței, sau a Martorilor lui Iehova, de a ieși și de a face cunoscute aceste fapte și Scripturile care arată împlinirea profeției celor care sunt însetați și înfometați după dreptate. Aceștia sunt cei care jelesc și doresc să fie mângâiați și la care rămășița este trimisă ca slujitori unși ai lui Dumnezeu pentru a le aduce mângâiere. Aceștia sunt oamenii cu bunăvoință, iar obligația este asupra rămășiței de a face cunoscute proviziile luate de Dumnezeu
