Pagină:Obadiah-part-III-1936.djvu/13

De la Ro JW United
Versiunea din 31 octombrie 2020 12:34, autor: AdrianBN (Discuție | contribuții) (Neverificat: Pagină nouă: Necazul și durerea vor trece și nu va mai fi moarte. (Rev. 21:4-6). Oamenii vor afla că Dumnezeu în bunătatea Sa iubitoare a revărsat toate aceste beneficii peste ei. Atunci...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


Necazul și durerea vor trece și nu va mai fi moarte. (Rev. 21:4-6). Oamenii vor afla că Dumnezeu în bunătatea Sa iubitoare a revărsat toate aceste beneficii peste ei. Atunci ei vor ajunge la o realizare deplină că printre toate beneficiile primite, cel suprem este a cunoaște pe Iehova Dumnezeu. Ei vor afla că Dumnezeu a răscumpărat pe om și a întemeiat un guvern neprihănit pentru om. Oamenii se vor bucura atunci de pace veșnică; ei vor fi în siguranță de orice rele; ei nu vor avea nici o teamă de nici un dușman, pentru că nu va fi niciunul. Ei vor avea încredere deplină că bunăstarea lor generală va fi ocrotită de marele Rege. Ei se vor bucura de o abundență de hrană și îmbrăcăminte, și adevărul va fi partea lor. Ei vor avea sănătate și putere și viață. Ei vor sta pe pământ după chipul și asemănarea marelui lor Creator, și rugăciunile lor de mulțumire se vor înălța întotdeauna la El. Ei se vor desfăta în Domnul Dumnezeu și își vor exprima sentimentele inimilor lor față de El. Profetul Domnului a prevăzut acea zi fericită și în beneficiul poporului a scris; „Te voi înălța, o, Dumnezeul și Regele meu și voi binecuvânta numele Tău în veci de veci. În fiecare zi Te voi binecuvânta și voi lăuda numele Tău în veci de veci...Voi vorbi despre onoarea glorioasă a măreției Tale, și despre lucrările Tale minunate,,,Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne, și sfinții Tăi te vor binecuvânta. Ei vor vorbi despre gloria Împărăției Tale, și vor vorbi de puterea Ta; ca să facă cunoscut fiilor oamenilor faptele Lui puternice, și măreția glorioasă a Împărăției Sale. Împărăția Sa este o Împărăție veșnică, și stăpânirea Ta ține în toate generațiile.. .Îți deschizi mâna, și satisfaci dorința a tot ce este viu. Domnul este neprihănit în toate căile Lui, și sfânt în toate lucrările Lui”. - Ps. 145:1-17. Iehova își manifestă bunătatea Sa iubitoare față de om în multe feluri, pentru ca omul să afle planul Lui și să-L cunoască. El folosește părți vizibile ale creației Sale ca să ilustreze ceea ce este invizibil omului. În Cuvântul Său El folosește „muntele” ca să ilustreze o organizație guvernamentală. Un munte mare are de obicei un vârf sau pisc mic care este cea mai înaltă parte sau cununa muntelui. Acea parte este cea mai vizibilă și este numită „pisc”, sau cea mai înaltă ridicătură a lanțului muntos. Muntele Sion este un simbol al guvernului lui Dumnezeu; și cea mai înaltă și cea mai izbitoare parte a guvernului Său este Guvernatorul, Fiul Său preaiubit. Prin urmare, este scris: „Eu am instalat pe regele Meu pe muntele Meu cel sfânt Sion”. (Ps. 2:6). „Temelia lui este în munții cei sfinți”. - Ps. 87:1. El vorbește despre Muntele Sion ca locuința Lui: „Muntele Sion, în care ți- ai făcut locuința”. (Ps. 74:2, Roth.). „Dumnezeu este cunoscut în Iuda; numele Lui este mare în Israel. Tabernacolul Lui este în Salem, și locuința Sa în Sion”. (Ps. 76:1, 2). „Căci Domnul a ales Sionul; l-a dorit ca locuință a Sa”. - Ps. 132:13. În etapele progresive de pregătire în guvernarea pentru om Dumnezeu a făcut să aibă loc multe evenimente într-un munte. Isaac a fost adus ca jertfă pe Muntele Moria, muntele Domnului. (Gen. 22:1-14). „Moria” înseamnă „amărăciunea” Domnului. Pe același munte, însă în afara zidului cetății, Isus, pe care L-a prefigurat Isaac, a fost jertfit; și par potrivite cuvintele: Prin multe necazuri sau amărăciune este calea către Împărăție. (Fapte 14:22). „Moria” mai înseamnă „frica Domnului”; și această frică este specifică clasei Împărăției, pentru că ea se teme doar de Iehova. (Isa. 8:13). Avraam a numit locul unde a fost adus Isaac ca jertfă „Iehova-lire”, care înseamnă, „ales, sau văzut de Domnul”. Acolo Solomon a început construirea templului. Din moment ce „muntele” este un simbol al organizației lui Dumnezeu, faptele arată că jertfa lui Isus a fost îndeplinită în organizația lui Dumnezeu ca pregătire pentru Împărăția lui Dumnezeu, și aceasta este susținut de cuvintele apostolului: „Dacă suferim, vom și domni împreună cu El”. - 2Tim. 2:12. Profetul Moise, care a prefigurat pe Cristos, a murit după porunca lui Dumnezeu pe Muntele Nebo, nume care înseamnă „ceea ce vorbește sau profețește”. (Deut. 32:49, 50). Moise a profețit că Iehova va ridica Unul al cărui tip a fost Moise și că Acela va fi marele Conducător al lumii. - Deut. 18:15,18. Aaron a prefigurat preoția lui Iehova. A fost rânduit de Iehova ca Aaron să moară pe un vârf de munte, ceea ce s-a și întâmplat. (Num. 20:28; 33:38,39). Aceste tablouri făcute la porunca sau ordinul lui Iehova par să zică: „Preoția regală” trebuie să moară în timp ce membrii organizației lui Dumnezeu trebuie să fie înălțați în organizația Sa. Când Moise păștea turma socrului său Ietro, „a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb”. Dumnezeu a spus lui Moise că poporul Său ales Israel va fi scos din Egipt (care simboliza organizația lui Satan) și că se va închina și va servi pe Dumnezeu „pe acest munte”. (Ex. 3:1, 12). Faptul că acest munte este folosit ca să ilustreze întemeierea Împărăției sau guvernului lui Dumnezeu este afirmat categoric de apostolul Pavel. - Evr. 12:24-29. Când Dumnezeu a condus pe israeliți în siguranță prin Marea Roșie prin mâna lui Moise, slujitorul Său, Moise a compus și a cântat Domnului o cântare care este o profeție, în care se spune că Dumnezeu „îi va sădi pe muntele moștenirii Tale, ...în sanctuarul” pe care Dumnezeu l-a pregătit. (Ex. 15:1,17). „I¬a adus în teritoriul sanctuarului Său, la muntele acesta, pe care-l cumpărase dreapta Sa.” - Ps. 78:54. Isus a luat trei din discipolii Săi zeloși și credincioși și „i-a dus pe un munte înalt, și a fost transfigurat înaintea lor”. (Mat. 17:1,2). Cu câteva zile înainte de aceasta Isus, în timp ce vorbea discipolilor Săi despre venirea Sa în glorie ca să-și întemeieze Împărăția, a spus: „Vor fi unii din cei stau aici care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăția Sa.” (Mat. 16:28). În prezent există pe pământ o mică „rămășiță” ai cărei membrii sunt urmași zeloși și credincioși ai Domnului și care, prin harul Lui, dau mărturie despre Împărăția Domnului. Această rămășiță crede în Domnul prin învățăturile apostolilor. În acel tablou profetic de pe muntele transfigurării cei trei discipoli au reprezentat pe cineva. Nu este oare înțelept să spunem că ei au reprezentat pe rămășița credincioasă care nu a gustat moartea dar care a înțeles într-un mod inteligent și priceput dovada sfârșitului lumii lui Satan, și care vede pe Cristos, marele Rege al lui Dumnezeu, așezat pe tronul Împărăției Sale? Cei care vor continua să fie credincioși de acum încolo până la sfârșit trebuie să fie în mod neapărat din rămășiță și vor moșteni Împărăția. Dumnezeu a făcut ca profetul Său să scrie: „Așa vorbește Domnul: Ca atunci când se găsește vin nou într-un ciorchine și se zice: Nu-l distruge, pentru că este o binecuvântare în el, tot așa voi face și Eu pentru slujitorii Mei, ca să nu-i nimicesc pe toți. Voi scoate din Iacov o sămânță (rămășița seminței) și din Iuda (casa regală) un moștenitor al munților Mei (locuri înalte în guvern); și aleșii Mei vor moșteni țara și sluj itorii Mei vor locui în ea”. - Isa. 65:8,9. Priviți la munți. Iehova Dumnezeu i-a făcut. Temeliile lor sunt de neclintit, decât prin puterea Dumnezeului Atotputernic. Vârfurile lor semețe sunt deasupra norilor. Furtunile urlă, focurile de fulger luminează și ard, și valurile puternice ale mării izbesc cu putere în ei; însă ei sunt de neclintit și de nestrămutat. Cu seninătate și cu pace ei stau acolo. Ei au stat acolo așa de când i-a făcut Iehova, și vor rămâne pentru totdeauna. Piscul măreț al muntelui ilustrează marele guvern al lui Iehova Dumnezeu și a Cristosului Său. Așa cum furtunile și apele nu clatină munții, tot așa toate furtunile și apele opoziției care urlă acum sau care ar putea veni nu vor deranja sau clătina niciodată guvernul neprihănit al lui Dumnezeu. „Râurile s-au înălțat, o Doamne, râurile și-au înălțat glasul, râurile își înalță valurile. Domnul în înălțime este mai puternic decât zgomotul (propaganda discordantă și discursurile ținute în opoziție cu Împărăția sa) multor ape (popoarele care se opun), decât valurile puternice (marii împotrivitori) ale mării”. - Ps. 93:3,4. Cu toate că Satan, acel Balaur vechi, Diavolul, și organizația Lui încearcă acum cu disperare să nimicească pe membrii rămășiței, ei nu trebuie să se teamă, ci pot să stea ferm în încredere și în siguranță, știind că atâta timp cât „au mărturia lui Isus Cristos” și „păzesc poruncile lui Dumnezeu” ei vor fi neclintiți ca munții. Ierusalimul este o ilustrație a poporului lui Dumnezeu. Sionul ilustrează sau reprezintă în special rămășița credincioasă. Iehova spune către rămășiță: „Cei ce se încred în Domnul vor fi ca muntele Sion, care nu poate fi clătinat, ci rămâne pentru totdeauna. Așa cum sunt munții de jur împrejurul Ierusalimului, așa este Domnul de jur împrejurul poporului Său de acum și pentru totdeauna”. (Ps. 125:1,2). Astfel Dumnezeu vorbește oamenilor Săi despre siguranța lor absolută atâta timp cât ei locuiesc în locul secret al Celui Preaînalt. Acolo nu se va abate nici un rău asupra lor. SUFERINȚA UMANĂ URMEAZĂ SĂ IA SFÂRȘIT: CUM? Fiecare act al lui Iehova față de primul om, Adam, a fost marcat de bunătate. Prin manifestarea bunătății Sale iubitoare El vroia să arate omului binecuvântările care rezultă din bunătate. El a făcut pe Adam perfect în trup și cuget, și l-a îmbrăcat cu autoritate ca prinț al creației întregi a pământului. El a făcut ca fiarele câmpului și păsările cerului să se înfățișeze înaintea lui Adam, pentru ca să fie numite de el și să primească poruncile Lui; și ele s-au înfățișat și l- au ascultat. El a făcut pentru Adam o casă perfectă, și a utilat-o pentru toate nevoile. După aceea, ca un apogeu al manifestării bunătății iubitoare pentru Adam, a creat pentru el o tovarășă perfectă, cel mai frumos lucru pe care l-au văzut vreodată ochii lui Adam în afară de propriul său chip. Ea a fost o bucurie pentru inima lui, și ea i-a fost pe plac. Ei adunau fructe și flori și s-au bucurat de ele, în timp ce stăteau pe malurile râurilor frumoase și ascultau susurul valurilor line cum sărutau malurile înverzite și se grăbeau din nou. Ei umblau printre pomi, și erau înveseliți de cântecul dulce al trilurilor înaripate. Mână în mână, și în pas regal, ei suiau vârfurile munților și își desfătau sufletul privind la munții dinaintea lor, munții maiestuoși, văile frumoase, râurile pașnice, și pădurile de foioase și pomii fructiferi. Un om perfect și o femeie perfectă într-o locuință perfectă, cu vigoare, putere și sănătate și viață perfectă, ce ar putea dori mai mult inima? Toate aceste lucruri Iehova le-a pregătit pentru ei, și ele erau expresia bunătății iubitoare a lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu îi spusese lui Adam, el urma să spună soției sale despre drepturile și privilegiile lor în acel Eden. El urma să-i spună către ea: Eva, toate aceste lucruri minunate și frumoase sunt ale noastre, pentru că Dumnezeu, Creatorul și Tatăl nostru, ni le-a dat. Este privilegiul nostru să mâncăm din orice pom din această grădină minunată, cu excepția pomului cunoștinței binelui și 388 răului; și Dumnezeu a spus că în ziua în care vom mânca din el, vom muri. Dar atâta timp cât ascultăm de Tatăl nostru toate aceste minuni și frumuseți sunt ale noastre, pentru plăcerea noastră; și El a poruncit ca noi să naștem copii și să facem acest pământ un loc glorios pentru noi toți. Tot ce a avut Adam și Eva a venit de la Dumnezeu. El a fost Dătătorul lor de viață, adică, Tatăl lor. Acum, ca prinț și prințesă a pământului ei trebuiau puși la încercare, pentru ca să-și dovedească aprecierea pentru bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu și să fie întotdeauna în armonie cu El. De ce să nu iubească ei pe Dumnezeu și să nu-L asculte? El era Prietenul lor adevărat și iubitor. Dacă ei nu ar fi avut apreciere pentru bunătatea Lui, ei nu ar fi fost plăcuți Făcătorului lor. Dumnezeu nu urma să-i oblige să asculte, ci urma să le ofere o oportunitate să-și dovedească dragostea lor pentru El; și aceasta ei urmau să dovedească prin faptul de a fi ascultători Lui. Li s-a cerut un lucru mic. A-l refuza însemna pierderea tuturor lucrurilor pentru ei. Eva a cedat reprezentărilor seducătoare și înșelătoare ale lui Lucifer, care a fost stăpânul lor invizibil în grădina Edenului, și nu a ascultat de Dumnezeu. Adam nu a fost înșelat așa cum fusese ea. (1Tim. 2:14). El a iubit sinele mai mult decât a iubit pe Dumnezeu. El a dorit să mulțumească sinele mergând pe cale cu Eva mai degrabă decât să asculte de Dumnezeu și să fie privat de ea. Aici Dumnezeu a început să învețe omul că dragostea este singurul motiv care duce la fericire. Deoarece Eva a fost o parte din Adam, ea a împărtășit în sentința morții care a venit peste el. (Rom. 5:12). Datorită neascultării de Dumnezeu, această pereche perfectă a fost privată de locuința ei frumoasă; și ei au ieșit să lucreze în sudoarea frunții, să sufere și în cele din urmă să moară. După o perioadă lungă de timp ei au trecut prin această experiență teribilă, și apoi s-au întors în țărâna din care au fost făcuți. În timp ce Adam și Eva treceau prin necaz și suferință, li s-au născut copii, și aceștia, la rândul lor, au suferit. Dar de ce a trebuit ca copiii lor și copiii copiilor lor de-a lungul vremurilor să fie obligați să sufere din cauza efectelor nelegiuirii părinților lor? Au fost oare acești copii responsabili în vreun fel pentru faptele greșite ale părinților lor? Nu, pentru că ei nu au existat în momentul în care a fost comisă fapta greșită; însă efectul acelui rău a fost transmis asupra lor; și faptul că s-a făcut așa arată înțelepciunea lui Iehova Dumnezeu. Prevederea pe care Dumnezeu a luat-o în numele lor a arătat nu numai înțelepciunea Lui, ci și dragostea Sa pentru om. Măsura pe care a luat-o Dumnezeu a fost că îndeplinirea planului Său va aduce răscumpărare pentru om, și că la timpul hotărât Dumnezeu va oferi omului oportunitatea să câștige viață. Această prevedere pentru răscumpărare a fost prin moartea voluntară și de sacrificiu a celui Perfect pe care El urma să-L aducă. Să presupunem că fiecare din copiii lui Adam ar fi fost născut perfect, și nu ar fi avut parte de rezultatele păcatelor părinților săi; atunci, fiecare, la rândul său, trebuia să fie pus la încercare cu privire dacă va asculta sau nu pe Dumnezeu. Unii poate că ar fi ascultat și ar fi trăit; însă fiecare care ar fi încălcat legea lui Dumnezeu ar fi 389 trebuit să meargă în moarte, dacă nu ar fi fost luate măsuri pentru răscumpărarea lui. Dacă a fost oferită o răscumpărare, atunci ar fi fost necesară o răscumpărare separată pentru fiecare și pentru toți. Dumnezeu în înțelepciunea și bunătatea Sa iubitoare a făcut ca toți oamenii să fie cuprinși, incluși sau închiși, în condamnarea lui Adam din pricina păcatului, pentru ca printr-o singură jertfă perfectă să fie oferită răscumpărarea pentru toți. Raportul spune că acesta a fost planul Lui. (Gal. 3:22). Permiterea ca copiii lui Adam să fie născuți în păcat și zămisliți în nelegiuire a fost din nou o exercitare a bunătății iubitoare a lui Dumnezeu față de ei, deoarece oportunitatea pentru răscumpărare urma să vină la toți din ei prin singura jertfă mare. Toată rasa umană s-a născut din Adam, și toți au fost născuți imperfecți din cauza păcatului. (Ps. 51:5). De-a lungul secolelor Dumnezeu aduce în atenția unora faptul că a-L servi și asculta pe El, Cel neprihănit, duce la viață. Aceasta la rândul lor, acționând ca martori ai lui Dumnezeu, au predat lecția la alții; și la timpul hotărât de Dumnezeu toți vor fi aduși la cunoștința acestui mare adevăr. (Isa. 11:9). Atunci toți vor cunoaște că Dumnezeu este iubitor și bun, și că tot ceea ce nu este în armonie cu El este greșit și rău, și că prin urmare, cel care vrea să trăiască în pace și fericire trebuie să fie în armonie cu Dumnezeu. Dacă nu ar fi fost incluși toți oamenii în această condamnare a lui Adam, care a rezultat din pricina păcatului, jertfa lui Isus nu ar fi fost folositoare pentru toți. Faptul că toți au fost cuprinși sub ea deschide calea, prin singura jertfă, pentru ca toți să aibă oportunitatea să trăiască. În acest sens este scris: „Astfel, așa cum o singură greșeală a făcut să vină condamnarea pentru toți oamenii, tot așa prin neprihănirea unuia, a venit darul fără plată pentru toți oamenii spre îndreptățirea vieții. Căci, așa cum prin neascultarea aceluia singur mulți au ajuns păcătoși, tot așa și prin ascultarea acestuia singur mulți vor fi făcuți neprihăniți”. - Rom. 5:18,19. Acum este aproape timpul lui Dumnezeu când toți oamenii vor fi aduși la cunoștința exactă a adevărului, și vor afla că Dumnezeu, în bunătatea Sa iubitoare, a luat măsuri cu mult timp în urmă ca prin moartea lui Cristos Isus toți oamenii să aibă oportunitatea să trăiască. - Ioan 17:23; 1:9; 1Ioan 4:9,10. Iehova în înțelepciunea și bunătatea Sa iubitoare nu numai că a pregătit o „răscumpărare pentru toți”, ci a prevăzut ca Acela care va fi ascultător de bunăvoie până la moarte pentru ca să ofere această răscumpărare, să fie înălțat la cel mai înalt loc în univers și să primească premiul vieții veșnice, să fie făcut Reprezentantul Său Executiv și instrumentul care să binecuvânteze toate familiile pământului. Fiul Său preaiubit a câștigat acel mare premiu. Planul lui Dumnezeu este, de asemenea, ca împreună cu Fiul Său puternic să fie asociați o sută patruzeci și patru de mii de membrii ai trupului Său; și că aceștia, împreună cu Cristos Isus, vor constitui „sămânța” menționată în promisiunea lui Dumnezeu către Avraam și prin care vor veni binecuvântările omenirii. - Gen. 22:17,18. A fost nevoie de mult timp pentru a învăța pe oameni cu privire la această parte a marelui plan divin, și pentru a scoate dintre oameni pe cei care vor constitui această „sămânță”. Mai întâi, Domnul a prefigurat prin tablouri ce va realiza; apoi a început să dezvolte creația nouă. A fost nevoie de mult timp pentru a testa pe cei care vor fi membrii ai creației noi, și care vor fi înălțați apoi la un loc în familia regală a lui Dumnezeu. Limitarea răutății și binecuvântarea omenirii nu putea să înceapă până când Dumnezeu nu și-a justificat numele și până când nu a ales și dezvoltat instrumentul pe care-l va folosi în acest scop. După ce acestea vor fi făcute, toți oamenii vor avea parte de un proces corect și individual al vieții, și o oportunitate să afle că ascultarea de Dumnezeu duce la viață și fericire. Iehova ar fi putut oferi răscumpărarea oricând, și ar fi putut dezvolta „sămânța” și ar fi putut binecuvânta pe cei ascultători cu mult timp înainte, însă dacă ar fi făcut așa numai oamenii născuți până la momentul răscumpărării complete ar fi putut beneficia de jertfa de răscumpărare. În timpul celor șase mii de ani de la Adam, s-au născut milioane de oameni pe pământ. Dacă toți oamenii care au trăit cândva pe pământ ar fi aduși la perfecțiune, și pământul ar fi adus la o stare edenică, ar exista un număr suficient ca să umple confortabil pământul; și ar fi spațiu din belșug pentru toți pe pământ. Dumnezeu a făcut pământul ca să fie locuit de om. Așadar, este planul Lui să asigure un număr suficient de bărbați și femei ca să locuiască pământul la timpul hotărât. Prin urmare este ușor a se vedea că în exercitarea înțelepciunii și bunătății Sale iubitoare, Dumnezeu permisese ca să se scurgă timp suficient pentru ca să se nască pe pământ un număr suficient de oameni, înainte ca El să înceapă lucrarea de binecuvântare conform promisiunii Sale. Fiecare să fie sigur că deoarece Dumnezeu a promis să limiteze răutatea și să binecuvânteze toate familiile pământului cu o oportunitate pentru viață și fericire, El va și îndeplini în mod cert acea promisiune, și că El va face aceasta la timpul hotărât de El. Milioane de oameni s-au născut, au trăit pe pământ, și au murit. Urmează aceștia să aibă o oportunitate pentru binecuvântare? Cum pot primi ei vreodată binecuvântarea promisă? Apostolul Pavel a scris: „Căci știm că toată creația continuă să geamă împreună și să sufere împreună până acum”. (Rom. 8:22). Și apoi apostolul arată ce așteaptă creația, când spune: „Căci creatura așteaptă cu nerăbdare arătarea fiilor lui Dumnezeu”. (Rom. 8:19). Fiii lui Dumnezeu despre care se vorbește aici constituie creația nouă a lui Dumnezeu, adică, Cristosul, Isus fiind Capul, iar adunarea Sa adevărată fiind trupul acestuia. (Efes. 1:22,23; 2Cor. 5:17); și Iehova Dumnezeu a folosit secolele erei creștine ca să dezvolte creația nouă, și cu această 5 5*5 creație nouă sau „sămânță a promisiunii”, care își îndeplinește funcțiile în armonie cu voia divină în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, vor veni binecuvântările peste rasa umană, așa cum a fost promis. Chiar și milioanele care dorm în țărâna pământului, în moarte, vor fi sculați din morminte prin puterea divină exercitată prin Cristos Isus, pentru ca să afle de justificarea numelui lui Iehova și să poată lua parte la binecuvântările cumpărate pentru ei prin moartea lui Isus Cristos. Descrie poziția războiului în care i se dă un loc rămășiței lui Dumnezeu din mila Sa. Ce se arată dinainte prin scena raportată în 1Samuel 17:45 și ce prezice declarația lui Isaia 34:5,6,9?}}Acest discurs este adresat celor care au căzut de acord să facă voia lui Dumnezeu. Iehova a scos dintre națiuni un popor pentru numele Său și și-a pus numele peste el. El a întronat în Sion pe Reprezentantul Său Executiv și L-a trimis să nimicească dușmanul și să justifice numele lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă război în care este exprimată răzbunarea completă și deplină a lui Iehova împotriva celui rău. Mai înseamnă efortul suprem al celui rău de a distruge pe cei care Iehova și-a pus numele Său. În acel conflict nu este cerută și nici dată nici o îndurare. Celor unși și însărcinați de Iehova, El le spune acum (Isa. 62:1): „Nu voi sta liniștit până nu se va arăta neprihănirea Sionului ca strălucirea și salvarea sa ca o lampă care arde”. Domnul s-a sculat și va obliga pe toți să știe că El este Dumnezeu, al cărui nume este Iehova. Domnul este în templul Lui cel sfânt și poruncește tuturor să tacă și să audă mesajul Lui. Cea mai mare favoare revărsată vreodată peste om este a fi de partea lui Iehova și a te bucura de privilegiul de a servi în organizația Lui. Această favoare este posedată de puține persoane pe pământ. Dacă sunteți una din acestea, fericită este partea voastră și mare este responsabilitatea voastră. Martorilor unși ai lui Iehova le-a fost dat mult și li s-a încredințat mult, și cu privire la aceasta Isus spune (Luca 12:48, Weymouth): „Cui i s-a dat mult i se va cere mult, și cui i s-a încredințat mult i se va cere mai mult.” Iehova a dat poporului Său adevărul și a făcut cunoscut că El a permis lui Satan să-și facă lucrarea sa rea pentru un timp limitat, la sfârșitul cărui timp El face să se dea}}

|

o mărturie la nivel mondial celor care vor vrea să audă, și atunci își va manifesta puterea supremă în bătălia zilei Lui mari. El cere martorilor Săi să depună mărturia Lui. Unșilor Săi Domnul le-a încredințat interesele Împărăției pe pământ, și El cere ca ei să dea un raport deplin și satisfăcător despre serviciul lor.

Pentru multe secole persoanele sincere au așteptat cu nerăbdare și s-au rugat pentru venirea Domnului Isus și a Împărăției Sale. Marele eveniment a sosit acum. Scopul principal al Împărăției este de a justifica numele lui Iehova, și în acest sens El dovedește că Satan este un mincinos, că Iehova este singurul Dumnezeu Atotputernic adevărat, sursa vieții, și că El poate pune oameni pe pământ care vor rămâne credincioși Lui, și că El poate și chiar va instaura neprihănirea pe pământ. Scopul secundar al Împărăției este de a da viață veșnică tuturor celor care ascultă și se supun cu totul lui Dumnezeu; că cei care cred în Dumnezeu și Cristos Isus și se dovedesc credincioși vor trăi; și că cei care refuză să creadă și să asculte vor rămâne cu Diavolul sub condamnare și vor suferi distrugere. Prin urmare, Dumnezeu a încredințat martorilor Săi lucrarea de vestire a acestor adevăruri oamenilor, și cei însărcinați astfel de Domnul care eșuează sau refuză să depună mărturia așa cum a fost poruncit vor fi nimiciți. (Ezec. 3:17). Chestiunea este clară și limpede, și nu există nici o scuză pentru a-o ocoli. Cine va rămâne credincios și neclintit de partea Domnului și-și va îndeplini cu credincioșie obligația?

Celor unși Iehova le spune acum (Prov. 6:20): „Fiul meu, respectă porunca tatălui tău și nu părăsi legea mamei tale”. Porunca lui Iehova este voia Sa exprimată cu privire

}}