Această pagină nu a fost verificată
15 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
279
Iehova care este în discuție și care este ilustrat prin "piatră" (Dan. 2: 34, 44, 45); și cu acest proiectil credincioșii săi slujitori îl lovesc în cap pe Goliat cel modern cu marea forță a proiectilului adevărului, de care se vorbește în Biblie, adevăr care face ca „supremația religiei statului”, din punct de vedere al Scripturilor, să fie total incapabilă să răspundă cu aceeași monedă. Susținătorii „supremației religiei statului” încearcă să găsească sprijin în Biblie pentru acțiunea luată de ei, însă atunci când adevărurile din Biblie îi iau cu asalt, argumentele lor se prăbușesc în totalitate. Cristos Isus, ca una dintre „Puterile Înalte”, și ca reprezentant al Tatălui Său, Puterea Supremă, preia controlul complet asupra rămășiței credincioase, care este hotărâtă să își urmeze Domnul, Căpetenia, Liderul și Călăuza și să asculte de Dumnezeu și nu de om.
EFECTE
16 Armatele rivale urmăreau lupta, care nu avea cum să dureze prea mult, și toți l-au văzut pe puiul de păstor obținând victoria. Acea victorie a lui David a avut două consecințe principale: (1) Poporul a văzut că David se bucură de favoarea și binecuvântarea Domnului, pe care Saul nu le avea, și, prin urmare, poporul l-a așezat pe Saul într-o poziție inferioară și l-a preamărit pe David, iar aceasta a stârnit invidia și ura lui Saul împotriva lui David, unsul lui Dumnezeu. Poporul, și mai ales femeile, i-au cântat laude lui David și aceasta l-a făcut pe Saul extrem de invidios. (1 Sam. 18:4-9) Și (2) acea victorie a lui David l-a adus imediat în atenția lui Ionatan, care pare să fi fost prima dată când Ionatan l-a cunoscut și identificat pe David. Corespunzător acestei lupte și rezultatelor ei, se vede (1) că oamenii cinstiți consideră martorii lui Iehova ca fiind complet diferiți de religioși, care pretind că îl preamăresc pe Dumnezeu. Martorii lui Iehova nu au condus niciun atac personal împotriva indivizilor, însă au luptat împotriva ocarei aduse numelui lui Iehova, iar acest lucru a plasat clasa lui Saul într-o poziție inferioară în mintea persoanelor gânditoare. Poziția martorilor lui Iehova împotriva „supremației religiei statului” și îndrăzneala lor de a sta de partea lui Iehova și a regatului său ca suprem au demascat clasa religioasă a lui Saul, care își practică religia în scopuri egoiste și pentru câștig egoist și nu spre onorarea lui Iehova Dumnezeu. Hotărârea fermă a martorilor lui Iehova de a-l sluji și onora pe Iehova Dumnezeu și pe Regele său și refuzul lor de a se abate de la acea hotărâre a consternat clasa religioasă „omul păcatului” a lui Saul. Activitatea continuă și persistentă a martorilor lui Iehova de a da mărturie despre numele și regatul lui Dumnezeu, un adevăr care face să iasă la iveală duplicitatea frauduloasă și ipocrită a religioșilor, a făcut ca acea clasă a lui Saul să manifeste ură plină de venin și invidie față de martorii lui Iehova. Saul își dorea glorie, dar David a primit-o. Religioșii, ilustrați de către Saul, tânjesc la lauda, gloria și aprobarea oamenilor, dar oamenii rezonabili și sensibili văd că religioșii sunt ipocriți și, prin urmare, acei oameni cu
bunăvoință se îndepărtează de religioși și se întorc la Dumnezeu și la Regele său, Mai Marele David. (2) Martorii lui Iehova, ilustrați de David, și care martori sunt „picioarele lui”, Mai Marele David, au suferit o mare persecuție din pricina devotamentului lor credincios față de cauza dreaptă a Domnului și, din acest motiv, au fost aduși în mod proeminent în atenția clasei antitipice Ionatan, adică a oamenilor cu bunăvoință, „celelalte oi” ale Domnului, și aceasta este întâlnirea dintre martorii lui Iehova și „marea mulțime”. (Ioan 10:16; Apocalipsa 7:9-17) Admirația și dragostea lui Ionatan pentru David au apărut instantaneu și el l-a iubit pe David ca pe propriul său suflet și David l-a iubit pe el. La fel, s-au trezit și admirația și dragostea clasei lui Ionatan față de martorii credincioși ai lui Iehova. Așa s-a întâmplat și cu trezirea iubirii celor zece frați vitregi ai lui Iosif pentru Iosif și Beniamin. Acesta a fost momentul în care a început dragostea lui Ionatan pentru David. Din acel moment au devenit adevărați iubiți și tovarăși. Ionatan l-a iubit pe David pentru că David avea dreptate, iar aceasta arată că el ilustrează clasa de oameni care iubesc dreptatea și urăsc nelegiuirea.
LUCRAREA CIUDATĂ
17 Trebuie să li se fi părut foarte ciudat privitorilor că un simplu flăcău l-ar putea învinge pe uriaș. Era ciudat sau neobișnuit ca un băiat cioban, un puști, să se aventureze să lupte cu o asemenea monstruozitate. Oamenii trebuie să fi considerat acțiunea lui David drept sinucidere curată când a înaintat să se lupte. Nu era doar un băiat, ci era un băiat mic. Goliat și-a exprimat dezgustul că trebuie să lupte cu o creatură atât de neînsemnată: „Şi când filisteanul s-a uitat în jur şi l-a văzut pe David, l-a dispreţuit; pentru că nu era decât un tânăr, roșu și cu o înfățișare frumoasă. Și filisteanul i-a zis lui David: „Sunt eu un câine, că vii la mine cu toiag? Și filisteanul l-a blestemat pe David prin zeii săi.” – 1 Sam. 17:42, 43.
18 Lipsa de încredere în capacitatea lui David de a-l înfrunta pe uriaș și ciudățenia ofertei sale de a face acest lucru au fost exprimate în continuare de fratele mai mare al lui David în carne și oase, unul dintre religioșii sub Saul, după cum este scris, și anume: „Și Eliab, fratele său mai mare, a auzit când le-a vorbit oamenilor; și mânia lui Eliab s-a aprins împotriva lui David și a zis: De ce ai coborât aici? și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc mândria și obraznicia inimii tale; căci ai coborât ca să vezi bătălia.” - l Sam. 17:28.
19 David a fost acuzat că a căutat notorietate devenind un martir, deoarece toți se așteptau să îl vadă ucis, la fel cum mulți susțin astăzi că martorii lui Iehova vor „să devină martiri” pentru a câștiga notorietate; și de aceea aceste persoane spun: „Este o lucrare ciudată, în care acești martori ai lui Iehova se angajează pentru a avea notorietate”. Apoi, Saul, ilustrându-i pe marii religioși, și-a exprimat lipsa de încredere
