35 - Mântuire fără asemănare

1. Vino-al fericirii izvor, din suflet să-mi scoţi cântec!
Al graţiei râu undător cere cântec sfânt cu foc.
O, ‘nvaţă-mă să cânt frumos, intonând cu glas duios!
Bunătatea Ta s-o laud, care nu-i asemenea.

2. Nu-i destul că m-ai mântuit cu sângele lui Christos,
Şi m-ai ‘cercat când, de turmă, sufletu-mi departe-a fost?
Mai pe sus de mântuire, încă şi-alt dar mi-a ajuns.
Chemare cerească să văd, faţa Ta acolo sus.

3. Din zi în zi tot mai dator mă face graţia Ta.
Ca şi-un lanţ strânge sufletul, Doamne, bunătatea Ta.
Şi eu umblu pe drumul Tău, fie oricât de spinos.
Fericit sunt că pot păşi pe urmele lui Christos!