Drama justificării (Partea 2)
Versiunea din 13 noiembrie 2020 05:01, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Administrator a redenumit pagina Drama justificării - partea II în Drama justificării (Partea 2) fără a lăsa o redirecționare în loc)
TURNUL DE VEGHE
ȘI VESTITORUL REGATULUI LUI CRISTOS
Vol.LX
15 FEBRUARIE 1939
No.4
DRAMA JUSTIFICĂRII
Partea 2
1 IEHOVA nu numai că i-a manevrat pe cei doi spioni, ci a condus-o și pe Rahav și a manevrat gărzile Ierihonului, pentru ca ilustrația să poată fi realizată conform voinței Sale. Vedem acum că acest lucru este adevărat, deoarece drama profetică a fost interpretată conform voinței lui Iehova de a arăta ce se întâmplă în prezent. Iehova a făcut ca șiretlicul lui Rahav să funcționeze și gărzile s-au îndepărtat de la casa ei, mergând în căutarea spionilor (Iosua 2:7). O altă parte foarte importantă a acestei drame, pusă în scenă în acest punct, arată calea pe care Ionadabii trebuie să o urmeze. Cei doi spioni erau pe acoperișul casei lui Rahav și se pare că ei fuseseră ascunși acolo, probabil înainte să vină ofițerii de poliție, ca să facă căutarea. Rahav a arătat credință în Dumnezeu, prin aceea că a acordat protecție celor doi oameni și prin îndepărtarea gărzilor, dar mai era ceva ce trebuia să facă pentru a se proteja conform voinței lui Dumnezeu. Trebuie să facă o mărturisire cu gura că a avut credință în Dumnezeu și că i-a ascuns pe bărbați din acest motiv. „Și înainte ca ei să se culce, ea a urcat la ei pe acoperiș” (Iosua 2:8).
2 Rahav nu s-a întors pe acoperiș ca să-i ispitească pe bărbați, ci s-a dus acolo deoarece Dumnezeu a călăuzit-o să procedeze în acest mod, deși ea nu a știut lucrul acesta. Ea s-a dus acolo pentru a mărturisi acelor bărbați credința ei în Dumnezeu. „Și ea a spus bărbaților: eu știu că Domnul v-a dat țara și că spaima voastră a căzut asupra noastră și că toți locuitorii țării se tem din cauza voastră. Pentru că noi am auzit cum Domnul a secat apa mării Roșii pentru voi, când ați ieșit din Egipt; și ce ați făcut celor doi regi ai Amoriților, care erau pe partea cealaltă a Iordanului, Sihon și Og, pe care i-ați nimicit cu desăvârșire. Și imediat ce am auzit aceste lucruri, inimile noastre s-au topit, și n-a rămas nici urmă de curaj în nici un om, din cauza voastră; pentru că Domnul, Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ” (Iosua 2:9-11). În timp ce ea a arătat credință prin ceea ce făcuse până în acel moment, ea trebuia să mărturisească deschis cu gura ei martorilor
că ea avea o astfel de credință în Dumnezeu. Această parte a dramei profetice, arată că oricine care primește binecuvântările Domnului Dumnezeu și care apoi urmează o cale înțeleaptă, face o mărturisire a credinței sale în Dumnezeu: „Deoarece omul, crede cu inima spre dreptate, iar cu gura mărturisește spre salvare. Pentru că Scriptura spune, Oricine crede în El, nu va fi dat de rușine” (Romani 10:10,11).
3 Iehova și-a făcut cunoscută regula sa care nu se schimbă, care se aplică la toți care primesc viață, care regulă este, „Înaintea Mea îorice genunchi se va pleca și fiecare limbă va mărturisi” (Isaia 45:23; Romani 14:11). Rahav a jucat aici partea reprezentând pe „mulțimea mare”, a cărei membri, fiecare în parte trebuie să-și mărturisească credința în Dumnezeu și în Cristos Isus și de aceea trebuie să ia poziție public înaintea oamenilor și să poarte mărturia, toți având încredere în Dumnezeu și în Isus Christos. Așa este poruncit de către Iehova: „Că în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi, al celor din cer, al celor de pe pământ și al celor de sub pământ; și fiecare limbă va trebui să mărturisească că Isus Christos este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl” (Filipeni 2:10,11).
4 Nu este suficient ca cineva să aibă concluzia mentală că Iehova este Dumnezeul Cel Adevărat și Isus Christos este Salvatorul oamenilor și Regele de drept al pământului. Omul trebuie să meargă mai departe de atâat. El trebuie să recunoască în mod deschis, că are încredere în Dumnezeu și Isus Christos. Mărturisirea înseamnă recunoașterea lui Iehova ca fiind Cel Suprem, precum și faptul că cel care mărturisește a făcut un legământ sau o înțelegere pentru a face voia Lui. Nimeni nu va deveni un membru al „mulțimii mari” dacă nu va proceda în acest mod, iar apoi să se preadea în totală ascultare voinței lui Dumnezeu. Viață din mâna grațioasă a lui Iehova este dată acelora care arată prin faptele și activitatea lor în cursul pe care îl urmează, că se încred în Dumnezeu și în Christos. Unul care arată o astfel de credință,se va da înapoi să ia parte activă în înfăptuirea lucrării de mărturie, în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Rahav a arătat că ea a avut credință că Iehova va câștiga
51
52
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
victoria pentru Iosua asupra celor din Ierihon. Ionadabii trebuie să arate prin calea lor de acțiune că ei au credință că Iehova, în Armaghedon, va da victoria lui Isus Christos și imitatorilor Săi credincioși asupra lui Satan și hoardei lui. Rahav s-a temut de Dumnezeu. Ionadabii trebuie să se teamă de Dumnezeu. Valoarea rezultată pentru Rahav datorită credinței și faptelor sale, a accentuat importanța credinței, iar Scripturile arată, fără îndoială, că această parte a ilustrației este făcută spre folosul acelora pe care i-a reprezentat Rahav. „Prin credință, prostituata Rahav nu a pierit împreună cu cei care nu au crezut, când ea a primit pe spioni cu pace” (Evrei 11:31). „Veți vedea apoi cum un om este îndreptățit prin fapte și nu numai prin credință. În mod asemănător, nu a fost Rahav, prostituata, îndreptățită prin fapte, când a primit mesagerii și i-a trimis afară pe alt drum? După cum trupul fără spirit este mort, tot așa, credința fără fapte este moartă” (Iacov 2:24-26).
5 Fie ca ionadabii să observe importanța credinței și a faptelor, precum și faptul că aceste două lucruri trebuie să meargă împreună, ca prin faptele lor, Ionadabii să-și poată dovedi credința lor. Domnul a prevăzut că ei vor fi și sunt însoțitorii rămășiței, precum și faptul că este privilegiul și datoria lor să aibă o parte activă în lucrarea de mărturie publică, privitoare la regat. Prin harul Domnului, Ionadabii aud acum veștile îmbucurătoare ale regatului și este porunca Domnului ca cei care aud, să spună și altora: „vino și primește apa vieții” (Apocalipsa 22:17).
6 Cuvintele rostite de către Rahav, arată în mod limpede că Numele Atotputernicului Dumnezeu a fost declarat prin tot Canaanul și multe lucruri au fost spuse despre poporul de legământ al lui Israel. Poporul Canaanului era sub dominația reprezentanților religioși ai lui Satan, care erau îngroziți de veștile care ajunseseră până la ei, despre victoria poporului lui Dumnezeu asupra dușmanilor lor de partea cealaltă a Iordanului, iar pentru a-i ține pe canaaniți în rând, conducătorii religioși spuneau multe și au depus eforturi energice pentru a stârni o împotrivire amară împotriva izraeliților. Această parte a ilustrației profetice, corespunde exact atitudinii religioniștilor din ziua de azi, îndeosebi Ierarhia Romano - Catolică, care se tem de rezultatul proclamării mesajului despre regat. Ei spun multe lucruri despre regatul lui Dumnezeu sub Christos și despre proclamația făcută de martorii lui Iehova, iar acei religioniști sunt plini de teamă de ceea ce acel mesaj poate să le facă. Având o dorință egoistă de a ține oamenii în supunere față de ei, pentru a putea continua cu excrocheriile lor, acei religioniști recurg la tot felul de minciuni împotriva rămășiței și Ionadabilor. Ei își folosesc multele lor ziare și amvonurile pentru a calomnia și defăima în mod public pe martorii lui Iehova, în felul acesta sperând să agite
oamenii, producându-le un resentiment amar și răutăcios împotriva martorilor lui Dumnezeu. Presa Ierarhiei Romano - Catolice publică multe despre martorii lui Iehova, citând paragrafe izolate și rupte de context din publicațiile „Turnului de Veghe”, așteptându-se în felul acesta să creeze prejudecată din partea oamenilor, și să ațâțe oficialitățile guvernului împotriva martorilor Domnului. Publicațiile „Turnului de Veghe”, scot în relief distincția clară dintre religie și creștinism, iar conducătorii ecleziastici citează doar ceea ce este spus despre religie, dar nimic din ceea ce este spus despre creștinism și se agață de lucrul acesta ca de o scuză, pentru a pune pe martorii lui Iehova în aceeași clasă cu comuniștii. Drama arată că aceasta se va întâmpla și cuvintele apostolului inspirat, care descriu atitudinea religioniștilor împotriva acelora care servesc într-adevăr pe Dumnezeu și regatul Său, sprijină această concluzie, după cum este scris: „Unii, într-adevăr, îl predică pe Christos chiar din pizmă și ceartă, iar alții din bunăvoință. Ce atunci? cu toate acestea, în orice mod, fie că este vorba de pretenție sau cu adevărat, Cristos este predicat; iar eu mă bucur pentru acest lucru și mă voi bucura” (Filip. 1:15,18). În loc ca atacurile Ierarhiei Romano - Catolice asupra martorilor lui Iehova să-și atingă scopul, mulți catolici cinstiți văd duplicitatea clerului, ochii lor se deschid spre adevăr și se întorc la Domnul și regatul Său.
7 Domnul nu lasă nici o urmă de îndoială cu privire la calea potrivită care trebuie urmată de rămășiță și însoțitorii ei, Ionadabii, iar în legătură cu acest lucru, spre folosul lor este scris: „Lăsați doar viețile pe care le trăiți să fie vrednice de vestea bună a lui Cristos, pentru ca, fie că vin să vă văd, fie, absent, să aud despre voi doar că rămâneți tari într-un singur spirit și cu un singur suflet, luptând umăr la umăr pentru credința veștii bune. Niciodată pentru o clipă să vă fie frică în fața antagoniștilor voștri. Neînfricarea voastră va fi pentru ei [Ierarhia Romano - Catolică și aliații] un semn sigur de distrugere iminentă, dar pentru voi va fi un semn sigur al salvării voastre - un semn care vine de la Dumnezeu.” (Filipeni 1:27,28; Weymouth).
8 Fără îndoială că informația privitoare la victoria lui Iehova pentru izraeliți asupra egiptenilor, regilor și a celorlalți aflați pe partea estică a Iordanului, a ajuns până la Rahav, informație care fusese răspândită de conducătorii religioși ai Ierihonului. Acea informație a avut un efect invers asupra lui Rahav, față de ceea ce așteptau și intenționau religioniștii. Ea a văzut că Iehova este Dumnezeul Cel Atotputernic. Ea a avut credință în Dumnezeu. În același fel, în aceste zile minciunile răutăcioase promulgate de către Ierarhia Romano - Catolică și susținătorii ei împotriva martorilor lui Iehova și a însoțitorilor lor, și publicarea minciunilor, au efectul de a crea publicitate pe scară largă despre Iehova, Regele și regatul Său, precum și despre martorii lui Iehova
15 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHE
53
care poartă mărturia. Acest lucru i-a determinat pe oamenii corecți ai „populației catolice” și pe alții cu bunăvoință față de Dumnezeu să facă o investigație cinstită și imparțială a faptelor și, făcând acest lucru, ei învață că martorii lui Iehova spun adevărul despre Iehova și despre el regat. Ei văd că martorii lui Iehova ascultă poruncile Domnului, proclamând mesajul, iar oamenii cu bunăvoință se întorc la Domnul și îl servesc cu o inimă plină de bucurie. Prin urmare, poporul lui Iehova nu ar trebui să piardă timpul, certându-se sau purtând discuții controversate cu reprezentanții religioși ai lui Satan, ci ar trebui să fie ocupați tot timpul să spună adevărul cu privire la regat, pentru ca oamenii cu bunăvoință să fie avertizați, să învețe adevărul și să găsească calea care conduce la viață. Misiunea și datoria noastră este să ajutăm oamenii cinstiți care doresc adevărul să cunoască proviziile lui Dumnezeu pentru ei.
9 Cuvintele lui Rahav, arată că ea a avut credință că cetatea Ierihonului va fi distrusă de către Iehova Dumnezeu, iar ea credea acum în oportunitatea furnizată de Iehovah pentru ca ea să scape de acea distrugere și de a putea „fi asunsă în ziua mâniei Domnului” împotriva Ierihonului. La fel și Ionadabii, arată că au credință în îngrijirile pline de milă pe care Domnul le-a făcut pentru salvarea lor, precum și în bunătatea Lui, arătându-le calea prin care ei pot fi ascunși la timpul manifestării mâniei lui Iehova la Armaghedon. Rahav a fost sârguinciosă, folosindu-se de ocazia favorii, protecției și mântuirii. În același fel, oamenii de bine din zilele prezente, își arată aprecierea față de îngrijirile lui Dumnezeu pentru ei și se grăbesc să se pună într-o poziție potrivită pentru a primi favoarea lui Dumnezeu. Manifestând o astfel de atitudine, Rahav a spus spionilor: „Acum, de aceea vă rog, jurați-mi pe Domnul, din vreme ce eu v-am arătat bunăvoință: că și voi veți arăta bunăvoință față de casa tatălui meu și că îmi veți da un semn adevărat, că îmi veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei și pe surorile mele, precum și tot ceea ce au ei și ne veți salva de la moarte” (Iosua 2:12,13).
10 Cererea făcută de ea, va necesita muncă adevărată din partea lui Rahav și din partea rudelor ei, dacă voiau să primească protecție și salvare din partea lui Iehova, în timpul asediului Ierihonului. Ea trebuia să le ceară celor din casa ei precum și rudelor sale, să „vină în zona de siguranță” și bineînțeles că trebuia să le spună motivul pentru care ei erau îndemnați să vină. Ea trebuia să facă acest lucru chiar dacă cei care erau avertizați, dădeau sau nu atenție avertismentului. Această parte a dramei, arată că este datoria acelor Ionadabi, care aud și cred mesajul regatului, să dea avertisment rudelor lor și celorlalți care poate doresc să caute calea salvării, iar asemenea mărturie
și avertisment trebuie dată și altora, chiar dacă cei ce aud dau atenție sau nu. Rahav trebuia să-și probeze credința prin faptele sale. Ionadabii trebuie să-și probeze credința prin faptele lor.
11 Consacrarea, ca un pas esențial, este de asemenea arătată în acest punct al dramei. Rahav a intrat într-un legământ prin jurământ cu reprezentanții lui Iosua, care la rândul său a fost slujitorul lui Dumnezeu și L-a reprezentat, legământ prin care ea s-a legat, arătând astfel că toți aceia care fac parte din „mulțimea mare” și care se consacrează să facă voia lui Dumnezeu, intră într-un legământ încheiat prin jurământ să facă voia Domnului, iar ei trebuie să facă așa. Ea se aștepta ca executorul lui Dumnezeu să ucidă pe oamenii Ierihonului, și a cerut pentru ea, pentru membrii familiei sale și pentru tot ceea ce aveau ei, să fie cruțați și Domnul să „ne salveze viețile de la moarte”. Pentru a fi primită în tabăra Izraeliților, Rahav și membrii casei sale, trebuiau să renunțe la religia Diavolului și să se întoarcă la închinarea Atotputernicului Dumnezeu în spirit și adevăr. Rahav a fost nerăbdătoare să încheie acest legământ și să-l lege cu jurământ, înainte de ziua bătăliei; tot la fel și Ionadabii, sunt nerăbdători și sârguincioși să caute protecție la Domnul, încheind un legământ să facă voia Sa, îndeplinind acel legământ înainte de Armaghedon. Mai târziu, Gabaoniții au luat o poziție similară și ei au ilustrat de asemenea pe „mulțimea mare”, care a făcut legământ spre a face voia lui Dumnezeu. Astfel este arătat că actul consacrării este absolut esențial și necesar din partea oricăruia care primește favoarea lui Dumnezeu.
12 Un om neloial sau trădător, este vrednic de dispreț în ochii lui Dumnezeu și nici unul dintre cei care trădează pe vreunul din poporul lui Dumnezeu, dându-l în mâinile dușmanilor, nu se poate aștepta să primească favoarea lui Iehova; iar acest lucru este arătat de asemenea prin cuvintele ce apar în această dramă profetică. Cei doi spioni l-au reprezentat pe Iosua și deci au reprezentat pe reprezentantul Domnului, iar aceștia au intrat într-o înțelegere solemnă cu Rahav: „Și bărbații i-au răspuns, Viața noastră pentru a ta, dacă voi nu ne dați pe față. Când Domnul ne va da această țară, noi ne vom purta cu tine cu bunătate și sinceritate. (Iosua 2:14). Acei oameni, au încheiat această înțelegere chiar cu prețul vieții lor. Atunci când gărzile de poliție au venit să caute pe slujitorii lui Iehova, Rahav nu i-a trădat, ci din contră, a făcut tot ce a putut pentru ai proteja. Astfel, este arătat că datoria Ionadabilor este să facă tot ceea ce le stă în putință pentru a-i proteja pe tovarășii lor. Dacă spunând ceva, despre ceea ce există cu adevărat, aduce stricăciune și nedreptate altora, nu este deloc neplăcut lui Dumnezeu să refuzi să spui asemenea lucruri. (O afirmație devine minciună atunci când este făcută cu scopul și intenția de a face rău altuia). Acest mod de procedare, este în totalitate aprobat de către Domnul Isus (Ioan 7:8-10). Cei care nu arată
54
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
considerație pentru viețile, proprietatea și bunăstarea slujitorilor lui Iehova și care, prin urmare, nu păzesc interesele regatului Domnului, nu vor avea nici un motiv să aștepte că vor găsi ocrotire și siguranță la Armaghedon. Trădătorii nu vor supraviețui. Lucrul acesta este accentuat în special prin ceea ce s-a întâmplat cu Iuda Iscarioteanul.
13 Rahav s-a purtat corect și a ajutat pe spioni să scape. „Apoi, ea i-a coborât cu o frânghie pe fereastră, deoarece casa ei era pe zidul cetății și ea locuia pe zid” (Iosua 2:15). Dacă eforturile ei în această direcție ar fi fost descoperite, fără îndoială că ea ar fi suferit moartea din partea oficialităților publice ale Ierihonului. Totuși, faptele sale nu erau rele, ci erau bune și făceau ceea ce era bun în interesul slujitorilor. Tot la fel și apostolul Pavel, a scăpat noaptea de religioniștii, guvernatorul și ofițerii lui, care căutau să-l ucidă, fiind lăsat jos de pe zid într-un coș (2Corinteni 11:32,33). Clerul, drept în sine, evlavios și ipocrit, ar spune că Pavel a făcut o mare greșeală, dar Domnul a aprobat ceea ce a fost făcut. Toți cei care-l iubesc și-l servesc pe Iehova Dumnezeu, trebuie să facă bine altora atunci când li se dă ocazia, în mod deosebit acelora care sunt slujitorii lui Dumnezeu sau membrii casei credinței (Galateni 6:10). Oricine face rău unuia dintre acei micuți ai lui Dumnezeu, nu trebuie să aștepte considerație de la Domnul. Fără îndoială că Rahav a împletit cu însăși mâinile sale harnice frânghia sau sfoara cu care i-a coborât jos de pe zidul cetății pe cei doi bărbați. Ea a avut frânghia la îndemână și a folosit-o. Ionadabii trebuie să fie energici și nu leneși și să fie pregătiți să folosească aptitudinile cu care sunt înzestrați în interesul regatului. Prin faptul că Rahav a acordat ajutor spionilor pentru a putea scăpa, ea i-a ajutat să continue în serviciul înaintării organizației lui Iehova. Aceeași regulă se aplică astăzi, în același fel, referitor la Ionadabi, față de rămășiță.
14 Rahav și-a folosit capul, arătând că ea era atentă și prudentă. Înainte de a coborî spionii jos pe zid, ea le-a arătat pe mai departe cum să păcălească și să evite pe urmăritorii lor, ca ei să se poată întoarce și să dea un raport bun lui Iosua. Propria ei siguranță depindea de întoarcerea spionilor peste Iordan și raportând situația, să-i comunice lui Iosua și înțelegerea ei cu spionii. „Și ea le-a spus: mergeți în munți, ca să nu vă întâlniți cu urmăritorii și ascundeți-vă acolo trei zile, până când urmăritorii se vor întoarce; după puteți merge pe drumul vostru” (Iosua 2:16).
15 Ascunderea spionilor pentru trei zile, le-ar fi dat posibilitatea în acel moment să se întoarcă de la Iordan la Iosua și astfel ar fi ajuns pe partea de est a Iordanului, în a zecea zi a lunii Nisan, ziua în care Iosua trebuia să înceapă marșul. Până atunci, urmăritorii ar fi retras
toate gărzile de la vadurile Iordanului și ar fi abandonat urmărirea. Aici, drama profetică arată necesitatea prudenței și a urmării căii de precauție din partea celor care îl servesc pe Dumnezeu. Cei unși trebuie să se refugieze în „locul secret al Celui Prea Înalt”, reprezentat prin munți, așa după cum a poruncit Iehova (Psalmii 91:1). Când acei cu bunăvoință, vor „vedea urâciunea pustiirii”, numită de profetul Daniel și Isus, ceea ce înseamnă alianța care este hotărâtă să conducă lumea în locul lui Christos, stând în locul unde nu ar trebui să stea, asumându-și o astfel de autoritate, atunci este timpul pentru Ionadabi, așa după cum Isus a avertizat, să fugă „la munți”, adică la Dumnezeu și organizația Sa, de sub conducerea lui Christos (Matei 24:15,16). Așa după cum Rahav a dat sfaturi spionilor, tot așa și Ionadabii, sunt atenți să dea un sfat înțelept martorilor lui Iehova, în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ca ei să poată scăpa de capcanele puse pentru ei de dușmanii poporului lui Dumnezeu.
16 Cele doi spioni erau legați de onoare și prin jurământ, să facă tot ce pot pentru Rahav, și astfel ei i-au spus: „Noi vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem”. Acel jurământ a fost făcut în Numele lui Iehova; așadar, Dumnezeu era o parte a acestui legământ. Onoarea Numelui Lui, L-a determinat să sprijine termenii acelei înțelegeri încheiate prin jurământ și El a procedat așa, salvând-o în mod miraculos pe Rahav și pe cei din casa sa. Spionii aveau o obligație de îndeplinit și ei trebuiau să procure un semn sau un mijloc de identificare, pentru a fi folosit de către Rahav, semn care va garanta protecția ei, deci ei au sfătuit-o astfel pe Rahav: „Iată, când vom veni în țară, tu vei lega această funie de culoare stacojie în fereastra din care ne-ai lăsat jos și vei aduce pe tatăl tău și mama ta, pe frații tăi și toată casa tatălui tău, acasă la tine” (Iosua 2:17,18).
17 Pentru onoarea Numelui Său, Iehova va salva „mulțimea mare”. Dar martorii lui Iehova trebuie să-și îndeplinească responsabilitățile față de oamenii cu bunăvoință, care alcătuiesc „mulțimea mare”, astfel încât rămășița să poată fi fără vină, cu privire la ceea ce se va întâmpla asupra oamenilor la Armaghedon. De asemenea, ei trebuie să scoată în relief nenorocirea care se va întâmpla tuturor acelora care nu iau o cale potrivită de acțiune, trebuie să le spună cum pot fi identificați și cum li se poate garanta ocrotire de Executor. Sfoara sau frânghia „de culoare stacojie” prin care Rahav a făcut posibil ca spionii să scape de pe zid, era aceeași frânghie de culoare stacojie pe care ea trebuia să o fixeze la fereastra ei, ca mijloc de identificare. Aceasta sugerează sângele răscumpărării Mielului lui Dumnezeu și credința „mulțimii mari” în acest sânge, în care ei și-au spălat hainele, identificându- se ca slujitorii Domnului Dumnezeu, ca apoi să-și ia locul de partea lui Iehova și Isus Christos,
15 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHE
55
pentru a-i servi în mod public (Apocalipsa 7:14,15). Acel șnur sau frânghie era un semn expus în public; tot așa, poporul lui Dumnezeu trebuie să-și recunoască în public credința în sângele vărsat al lui Isus Cristos și să ia poziție în mod deschis de partea Domnului și să-I slujească, pentru garantarea protecției în timpul Armaghedonului.
18 Drama profetică de asemenea arată aici obligația impusă Ionadabilor care vor forma „mulțimea mare”, că ei trebuie să fie activi în ducerea mesajului regatului la alții, pentru ca și alții să cunoască calea vieții. Lui Rahav i s-a cerut să-și aducă toți membrii familiei în casa ei situată pe zid înainte de căderea Ierihonului, dacă ei se așteptau să primească protecție și salvare. Lucrul acesta arată că membrii „mulțimii mari”, trebuie să fie serioși și energici, făcând tot ceea ce le stă în putere pentru a aduna și pe alții care fac parte din clasa „altor oi” ale lui Isus Christos și o astfel de obligație din partea lor, este accentuată prin cuvintele Domnului, consemnate în Revelația 22:17. Ionadabii nu trebuie să aștepte să aibă favoarea și protecția lui Dumnezeu, dacă ei sunt inactivi, primesc adevărul, dar apoi nu fac nimic pentru a-l face de cunoscut și altora. Faptele arată că mulți Ionadabi, aproape imediat după ce află adevărul cu privire la regat, se ocupă cu ducerea mesajului despre regat și la alții; și fac acest lucru mergând din casă în casă cu fonograful, cu literatura și prin informarea oamenilor care vor auzi despre proviziile grațioase ale lui Dumnezeu dacă vor ține seama de cuvintele sale. Obligația lor față de lucrarea de mărturie, este clar subliniată.
19 Ionadabii fug la organizația lui Dumnezeu de sub Isus Cristos și faptul că ei trebuie să rămână credincioși sub ocrotirea ei, a fost prezis și în această ilustrație profetică. „Și oricine va ieși pe ușile casei tale pe stradă, sângele său va fi pe capul lui și vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele lui va fi pe capul nostru, dacă va avea vreo mână peste el.” (Iosua 2:19).
20 Această cerință este în deplină armonie cu legea lui Dumnezeu, guvernând pe cei care fugeau spre cetățile de scăpare și spre casele însemnate cu sânge din Egipt, în timpul paștelui. A rămâne înăuntrul organizației Domnului înainte și în timpul manifestării mâniei lui Iehova la Armaghedon, înseamnă siguranță și conservare. A nesocoti porunca lui Dumnezeu și a merge afară, în lume, pentru a căuta favoare și protecție din partea oamenilor, înseamnă nimicire. „Sângele lui va cădea asupra capului său”. Lui Rahav și casei sale i-a fost garantată protecție deplină, dacă ei își păstrau cu credincioșie înțelegerea și ascultau instrucțiunile; tot așa este și cu cei care se angajează să-L slujească pe Iehova Dumnezeu acum.
21 Din nou, credincioșia celor consacrați unii față de alții și față de Domnul, este arătată prin această dramă:
„și dacă tu trădezi înțelegerea noastră, atunci noi vom fi eliberați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem” (Iosua 2:20). Exprimat în limbaj comun, rămășița și „mulțimea mare” trebuie să fie și sunt cu adevărat strâns uniți împreună cu legăturile altruismului și ei trebuie să-și protejeze interesele unii altora. În contrazicere cu aceasta, Dalila l-a trădat pe Samson; și astfel de procedură nu va fi tolerată de Domnul printre acei care au fost de acord să împlinească voia Lui. Compromisul sau asocierea cu dușmanul, anulează toate pretențiile pentru ocrotire din partea Domnului. Aceasta arată că aceia care fac parte din „mulțimea mare”, trebuie să fie credincioși intereselor regatului lui Dumnezeu și să nu permită nimic care să-i întoarcă de la aceasta.
22 Înțelegerea încheiată cu jurământ a fost făcută, explicată și înțeleasă între Rahav și spioni, după care aceștia și-au continuat imediat drumul spre ascunzătoarea din munți. Mai târziu, Rahav a fost credincioasă în împlinirea părții ei din înțelegere, atârnând pe zid frânghia care servea ca semn, arătând astfel că ea stătea ferm în credința sa față de Dumnezeu. „Și ea a spus: fie după cuvintele voastre. Și ea i-a trimis, iar ei s-au îndepărtat; ea a legat sfoara de culoare stacojie în fereastră” (Iosua 2:21). Ionadabii se asociază cu organizația lui Dumnezeu; și prin organizația Sa, al cărui Cap este Isus Cristos, Dumnezeu are o înțelegere clară cu Ionadabii și îi aduce la o apreciere a relației lor cu El, și le arată locul pe care ei trebuie să-l ocupe și ei chiar îl ocupă. Ei îi ajută pe martorii lui Iehova în facerea unui raport credincios pentru Isus Christos, Mai Marele Iosua, întocmai după cum Rahav i-a ajutat pe cei doi spioni să facă un raport bun. Atunci când izraeliții au trecut Iordanul, porțile Ierihonului erau închise și toți oamenii erau înăuntrul zidurilor; astfel, nimeni din cetate nu putea vedea frânghia de culoare stacojie la fereastra lui Rahav. Astfel erau
instrucțiunile și ele erau îndeplinite de către Rahav. Acțiunile sale arată că Ionadabii și martorii lui Iehova trebuie să se înțeleagă unii cu alții, în mod sincer, fără frică. Toți cei care îl iubesc pe Domnul Dumnezeu, vor face exact acest lucru. Aceasta arată, de asemenea, că oamenii lumești ai „Creștinătății” aflați în organizația Diavolului și formând o parte a ei, nu pot vedea și aprecia ce înseamnă „funia” sau „frânghia” de culoare roșie, adică ei nu pot vedea că Ionadabii cred, într-adevăr, în sângele vărsat al lui Isus Cristos și arată credință și ascultare față de Dumnezeu.
23 Spionii au găsit un ascunziș în munți, la vest de râul Iordan, în timp ce urmăritorii lor îi căutau în direcția opusă, lângă vadurile Iordanului. În ziua a treia, urmărirea a fost abandonată; apele râului Iordan fiind atunci foarte mari și izraeliții găsindu-se pe partea de est a râului, cei ce se aflau în cetatea Ierihon, considerându-se într-o situație de pace și siguranță, s-au retras înăuntrul zidurilor cetății și s-au odihnit acolo.
56
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
De îndată ce vânătoarea s-a sfârșit, spionii au ieșit din ascunzătoarea lor și au trecut Iordanul, fără îndoială prin înot, trecând acel râu torențial, așa cum alții au făcut mai târziu (1 Cronici 12:15). Spionii s-au grăbit spre Iosua și au făcut un raport credincios lui Iosua, așa după cum Iosua și Caleb, cu treizeci și nouă de ani înainte de aceasta, făcuseră un raport credincios lui Moise (Numeri 14:6-10). Ei erau siguri că cetatea Ierihonului va cădea în mâinile lui Iosua, din cauza fricii locuitorilor cetății și ei au raportat cu încredere acest lucru lui Iosua. Tot în acest fel, acum, martorii credincioși raportează cu privire la „lucrarea ciudată” a lui Iehova, vorbind despre teama care a pus stăpânire pe dușmani din acest motiv. Ei știu că „Creștinătatea” va cădea la Armaghedon, deoarece Iehova a afirmat lucrul acesta. Religioniștii îndeosebi, sunt plini de frică față de ceea ce va veni și ei sunt așa de tulburați, încât nu sunt capabili să înțeleagă exact ceea ce trebuie să facă. Aici ia sfârșit o altă scenă a dramei (Iosua 2:22-24).
MARȘUL ÎNCEPE
24 În acest punct este făcută o altă ilustrație profetică. Aceasta nu continuă ceea ce apare în capitolul doi, ci este paralelă cu profeția înregistrată în Iosua capitolul doi. Este adevărat că toate aceste lucruri „au fost scrise demult, pentru învățătura noastră [unșii] (...) ca prin răbdarea și mângâierea pe care o dau scripturile, să putem avea speranță”, dar tot atât de adevărat este că înregistrarea de aici furnizează mijloacele necesare pentru ajutorul și speranța „altor oi” ale Domnului, peste care a venit sfârșitul lumii. (Romani 15:4; 1 Corinteni 10:11). Clasa celor născuți de spirit a fost într-adevăr folosită în împlinirea dramei divine și aceasta fără ca ei să știe că împlineau drama în acel timp. Acum, pentru că lor le-a fost permis să vadă cum propria lor cale de acțiune a fost dirijată de Domnul, și că ei efectiv au avut o parte în împlinirea marii drame profetice pe care Domnul a făcut-o cu multe secole înainte, aceasta le aduce încredere mărită și bucurie. Însoțitorii lor, clasa „altor oi”, aflând de mijloacele prin care Domnul și-a condus poporul în împlinirea dramei, au propria speranță și bucurie sporită, iar ei sunt mișcați de un mare zel pentru regat. Aceste ilustrații profetice arată interesul celor două turme una pentru alta și cum pot ei înainta, lucrând în armonie deplină și făcând toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu și a Regelui Său. Aceste ilustrații profetice descoperă îngrijirea lui Dumnezeu pentru protecția și salvarea „altor oi”, pe care Mai Marele Iosua, Isus Christos, le adună acum și de aceea aceste îngrijiri vor fi un ajutor și o mângâiere specială pentru Ionadabi, în timpul prezent.
25 Momentul plecării oștirii lui Israel a sosit: „Și Iosua s-a sculat dimineața devreme; și ei
s-au îndepărtat de Sitim și au venit la Iordan, el și toți copiii lui Israel și au tăbărât acolo, înainte ca să-l treacă” (Iosua 3:1). Sitim era în urmă la o oarecare distanță, la est de râul Iordan. Iosua și-a mutat armata din acel punct, jos în fața râului, unde ei și-au așezat tabăra peste noapte. În dimineața următoare, în plină zi, ei au putut trece râul umflat de ape, când toți ochii, inclusiv acei oameni ai Ierihonului, au putut privi miracolul pe care Iehova Dumnezeu l-a făcut acolo în cinstea Numelui Său. Sitim sau „copacii de salcâm”, erau numiți așa din cauza spinilor lor biciuitori . De aceea, acei copaci cu spini, par să reprezinte starea slujitorilor credincioși de pe pământ în timpul anului 1918 și începutul anului 1919, când ei au fost sub o mare restricție, fiind „prizonieri”, „condamnați la moarte”, ei erau chinuiți de Satan și agenții lui religioși de pe pământ. Ceea ce le-a făcut dușmanul, a constituit un mare chin pentru poporul lui Dumnezeu; aceasta este arătat prin faptul că Iosua a prezis mai târziu israeliților că refuzul lor de a fi credincioși lui Dumnezeu, va aduce asupra lor dușmanul și că „ei (dușmanii) vor fi lațuri și curse pentru voi, un ghimpe în coaste și niște spini în ochi.” (Iosua 23:13). Plecarea israeliților de la „copacii de bici” (Sitim), corespunde „eliberării prizonierilor de către Domnul și scoaterea afară a sufletelor lor din închisoare” (Psalmii 146:7; 142:7). Înaintarea spre libertate și împotriva dușmanilor care se luptă, trebuie să înceapă acum, așa după cum este arătat în această dramă profetică, în acest punct.
26 Armata care mărșăluia spre râul Iordan, a constatat că apa iute a acestuia era un obstacol real pentru ei. La fel și în anul 1919, când mărșăluitorii antitipici trebuiau să-și înceapă marșul, în calea poporului lui Dumnezeu au fost obstacole mari, iar atunci lor le-a fost imposibil să vadă cum vor trece peste astfel de obstacole sau piedici. Atunci, credința multora a eșuat și ei au căzut. Asemănător potopului înalt de ape al râului Iordan, potopul omenirii furioase, simbolizat prin râu și apele lui, era învolburat și plin de furie, grăbindu-se spre marea morții, adică îndreptându-se spre distrugere în Armaghedon. Comunismul, primul care apare ca o mare monstruozitate, era atunci tânăr. Aliații religioși și politici, erau extrem de furioși și ambițioși să controleze pământul; Fascismul și Nazismul s-au născut, iar „marea târfă”, anume „curva dată uitării” (Ierarhia religioasă Romano - Catolică), a început să umble atunci prin cetatea „Creștinătății”, cântând multe cântece ispititoare, așa cum se profețise în Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 23:15,16). Martorii lui Iehova, mici ca număr și slabi în ei înșiși, se găseau în fața șuvoiului puternic al omenirii furioase. Cum ar putea ei vreodată să treacă peste acel torent vii și să intre în moștenirea lor, în regat și
15 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHE
57
serviciul acestuia, pe care Domnul Dumnezeu le-a pregătit pentru ei? La acel timp, Spiritul Sfânt nu fusese „turnat peste toată carnea” (Ioel 2:28,29). Acum, amintiți-vă ce s-a întâmplat, lăsați speranța să crească și bucurați-vă.
27 Așa cum Iosua era la comanda izraeliților, tot așa Mai Marele Iosua, Isus Cristos, și-a condus poporul în timpul mai sus menționat, în împlinirea dramei profetice: „S-a întâmplat după trei zile, când ofițerii s-au dus prin mijlocul oștirii” (Iosua 3:2). Cele trei zile menționate aici, corespund celor trei ani, din anul 1919 până în anul 1922, timp în care au fost multe speculații în ceea ce privește însemnătatea Cuvântului lui Dumnezeu și în special elementul „bătrânilor aleși”, care făceau multe prognostice. Unii dintre cei credincioși, au îndemnat la curaj, în timp ce alții au devenit timizi și speriați și au insistat să se retragă, fără a mai încerca să înainteze. Revista Turnul de Veghe din 1 și 15 august 1919, conținea articolul „Binecuvântați sunt cei fără frică” și insista asupra acțiunii lui Elisei la râul Iordan și la minunea care a fost înfăptuită acolo, prin despărțirea apelor. Congresul din Cedar Point din acel an, a fost începutul dezbaterii în public a acestor chestiuni importante. Un număr special al revistei Epoca de Aur, mare parte din conținutul căreia fusese scris în spatele zidurilor închisorii, a fost publicat și la scurt timp după aceasta, patru milioane de exemplare au fost distribuite, lucru care a demascat pe religioniștii care au condus și conduc încă, în opoziție față de mesajul regatului lui Dumnezeu. Când acel număr al revistei Epoca de Aur a fost gata pentru distribuire, unii au protestat și s-au plâns împotriva distribuirii ei, acuzând că acțiunea era rezultatul opiniei unui singur om și că cei îndrăzneți au urmat un om, în timp ce cei care au obiectat au preferat să dea atenție celui care odată i-a condus și care atunci era mort, iar apoi ei au folosit aceasta ca o scuză pentru a nu face nimic pentru înaintarea lucrării. Mai degrabă au insistat ca poporul Domnului să stea liniștit și să vorbească despre iubire și să nu atace dușmanul. Cei care au obiectat s-au îndoit și au negat că Domnul se mai folosea de Turnul de Veghe. Rezultatul a fost o mare zguduire, care este foarte bine comparată cu oprirea peste noapte lângă apele tulburi ale râului Iordan, fără a avea la îndemână nici un fel de mijloace omenești pentru a-l traversa. Atât în ilustrție cât și în anti-tip, cei credincioși s-au încrezut în Domnul. Și așa este scris că: „ofițerii au mers prin mijlocul oștirii” la comanda lui Iosuaș iar aceasta corespunde anului 1922, când la porunca Domnului, cei credincioși au mers prin mijlocul poporului lui Dumnezeu pentru a-i încuraja să devină activi și zeloși în serviciu.
28 Iosua a dat ordin ofițerilor săi, care l-au ascultat, așa după cum și Isus Cristos, Mai Marele Iosua, și-a condus slujitorii în anul 1922. „Și ei au
poruncit poporului, spunând: când veți vedea chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru, și preoții leviți purtându-l, atunci și voi să vă ridicați de la locul vostru și să mergeți după el” (Iosua 3:3). Acele instrucțiuni de organizare au fost date, în anti-tip, de Mai Marele Iosua, Isus Cristos și au fost transmise prin slujitorii Săi poporului consacrat de pe pământ. Peste vechiul chivot al legământului, se odihnea lumina Shekinah, arătând prezența lui Iehova. După cum Iehova este capul lui Isus Cristos, chivotul ilustra aici pe Isus Cristos, sub comanda Celui Atotputernic (Psalmii 80:1; 99:1; 1 Corinteni 11:3).
29 Esența mesajului sau poruncii transmise celor credincioși, a fost aceasta: când veți vedea că Domnul Dumnezeu Iehova, reprezentat de Mesagerul Său, Isus Cristos, este la Templu (Maleahi 3:1), ilustrat în această dramă prin chivot, atunci este timpul pentru înaintare, urmați porunca Domnului și nu conducerea omului. „Urmați pe Miel, oriunde merge el” (Rev 14:4). Izraeliții aflați acum pe malurile Iordanului, nu au mai avut norul în timpul zilei și stâlpul de foc în timpul nopții, pentru a-i conduce. Ei trebuie să privească și să urmeze chivotul legământului. Tot așa, odată cu venirea lui Isus Cristos la Templu, Duhul Sfânt nu a mai servit ca un ghid celor consacrați, ci Domnul Isus, chivotul anti-tipic al legământului, Reprezentantul lui Iehova de la acel timp înainte, călăuzește și conduce mișcarea poporului lui Iehova. Cei care au eșuat să-l vadă pe Cristos în Templu, au căzut complet.
30 Preoții izraeliților, purtând chivotul legământului pe umerii lor, erau cu mai mult de jumătate de milă înaintea restului izraeliților și ei conduceau marșul: „Dar între voi va fi o depărtare de aproape două mii de coți; să nu veniți mai aproape de el, ca să puteți cunoaște drumul pe care trebuie să mergeți; deoarece nu ați mai trecut pe aici” (Iosua 3:4).
31 Poporul puteau vedea chivotul și îi urmau direcția. Din anul 1919 înainte, Isus Cristos, chivotul anti-tipic, este văzut la templu, prin credință, și de acolo El călăuzește și conduce pe toți cei devotați Lui și lui Iehova Dumnezeu. În anul 1919 și după aceea, martorii lui Iehova au avut nevoie de conducerea lui Isus Cristos, deoarece ei erau angajați acum într-o lucrare care i-a condus pe cărări neumblate. Aceasta era o lucrare nouă diferită de cea a „perioadei Ilie” de slujire. Acum este ușor de observat cât de greu a fost în acel timp, în anul 1919, pentru ca unii să părăsească conducerea unui om, pe care ei l-au înțeles a fi „slujitorul credincios și înțelept” și al „șaptelea mesager”. Ei au găsit că este greu să părăsească Studiile în Scripturi și cartea Mana Zilnică și să se zbată pentru mai multă
58
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
activitate și să caute o descoperire mai clară din Cuvântul lui Dumnezeu. Unii au ținut cu încăpățânare și au susținut că tot adevărul care trebuie descoperit, a fost dat deja omului, care atunci era mort și au declarat că era greșit să caute în continuare hrană spirituală. Paguba lor a fost mare. Cât despre ceilalți, care au avut încredere în Iehova și l-au urmat pe Isus Cristos, au mers înainte și au continuat să facă așa și mare a fost binecuvântarea lor.
32 Iosua a dat mai departe instrucțiuni de organizare poporului, instrucțiuni care au fost transmise prin intermediul ofițerilor subordonați, ilustrând pe slujitorii Domnului, acționând sub conducerea lui Isus Cristos: „Și Iosua a spus poporului: sfințiți-vă, deoarece mâine Domnul va face minuni printre voi” (Iosua 3:5). Aceasta a însemnat că odată cu începerea marșului antitipic, în anul 1919, cei care doreau să meargă înainte, trebuiau să se sfințească, adică să se angajeze pe deplin în serviciul lui Iehova, al Regelui și regatului Său. Începând din anul 1919, Turnul de Veghe este mijlocul folosit de Domnul Isus pentru a transmite poporului Său instrucțiuni de organizare și de atunci a îndemnat pe cei care îl iubesc pe Dumnezeu și regatul Său, să se dedice fără teamă lui Iehova și lucrării Sale, astfel încât să fie considerați demni de a fi folosiți în serviciul regatului. Ei sunt îndemnați să fie credincioși și zeloși, ca ei să poată vedea minunile pe care Dumnezeu le face acum printre ei și pentru ei. Puțini izraeliții au apreciat minunile pe care Dumnezeu le-a făcut și tot la fel puțini izraeliții antitipici au văzut și apreciat foarte puțin, începând cu anul 1919, minunile pe care Dumnezeu le-a făcut printre ei și pentru ei, precum și ceea ce avea să le descopere din Cuvântul Său. Odată cu trecerea anilor, Iehova a dezvăluit profeție după profeție, și prin mâna lui Isus Cristos și-a condus poporul și le-a deschis ochii spre cămara Lui mare, plină de comori, punându-le înainte șansa pentru serviciu și i-a umplut cu o bucurie nespusă. Credincioșii de pe tot pământul mărturisesc astăzi acest fapt.
33 Apoi a fost dată o poruncă specială preoților: „Iosua a vorbit atunci preoților, spunând: luați chivotul legământului și treceți înaintea poporului. Și ei au luat chivotul legământului și au mers înaintea poporului” (Iosua 3:6). Această parte a dramei profetice arată pe Isus Christos, Mai Marele Iosua, împărțind poruncile și instrucțiunile Sale slujitorilor credincioși, începând cu anul 1922. Așa după cum preoții Izraelului au dus chivotul legământului pe umerii lor, tot așa, din anul 1922, slujitorii Domnului trebuie să poarte cu mare bucurie sarcina pe care Domnul o pune pe umerii lor. Ei trebuie să arate nu numai voință în serviciu, ci și o bucurie mare, ca ei să aprecieze pe deplin, să sprijine și să se bucure în mare măsură în Iehova Dumnezeu și Isus Cristos, ca singurele „Puteri Înalte”. Acest lucru este ilustrat în continuare
în profeția lui Ezechiel capitolul unu, arătând pe Iehova tronând peste organizația Sa. S-a întâmplat în anul 1922 că Iehova a însărcinat pe slujitorii credincioși ai lui Cristos de pe pământ să intre în serviciu, turnând spiritul Său peste toți cei consacrați cu adevărat, așa cum a fost profețit la Ioel 2:28,29. Ascultând acea însărcinare, cei credincioși s-au ocupat de lucrare așa cum le-a fost poruncit și au mers înainte cu aceasta. Acest lucru a fost bine arătat prin ceea ce s-a întâmplat la congresul din Cedar Point, în anul 1922. Atunci, Domnul a descoperit poporului Său că Isus Cristos este în templu, iar acolo martorii lui Iehova, văzând și înțelegând acest mare adevăr pentru prima dată, au arătat o bucurie imensă, trecând la acțiune. Atenția a fost îndreptată către profeția Domnului prin Isaia (6:8): „De asemenea am auzit vocea Domnului spunând: Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi? Atunci eu am spus: Iată-mă, trimite-mă!” Atragând atenția asupra acestei profeții, vorbitorul, cu acea ocazie a spus martorilor adunați: „Anunțați mesajul în lung și în lat; lumea trebuie să știe că Iehova este Dumnezeu, iar Isus Cristos este Regele regilor și Domnul domnilor. Aceasta este ziua tuturor zilelor. Iată că Regele domnește! Voi sunteți agenții lui de publicitate. Prin urmare, faceți publicitate, faceți publicitate, faceți publicitate Regelui și Regatului său!” Răspunsul a fost electrizant, însoțit de strigăte de bucurie din partea celor prezenți și martorii au intrat în acțiune, la fel cum cei credincioși au acționat la porunca lui Iosua.
34 Ziua Domnului sosise. „Și Domnul a spus lui Iosua: În această zi voi începe să te măresc înaintea întregului Israel, ca ei să poată ști că așa cum am fost cu Moise, voi fi și cu tine” (Iosua 3:7). Astfel dezvăluie drama profetică că a sosit timpul pentru mărirea lui Isus Cristos, Regele, deoarece aceasta este „Ziua Domnului Isus”, „Ziua lui Christos” (1Corinteni 5:5; 2Corinteni 1:14; 2Tesaloniceni 2:1). De la venirea la Templu, în anul 1918, Isus Cristos domnește și îndeplinește funcția de Judecător al poporului și Justificatorul numelui lui Iehova. Făcând cunoscut acest lucru, Isus Cristos este preamărit în ochii poporului. Cu o înțelegere în continuă creștere, credincioșii au apreciat și continuă să crească în aprecierea faptului că nici un om, mort sau viu, nu îi conduce, ci că Isus Cristos, Slujitorul Ales al lui Iehova, aflat acum în Templu, este la comanda deplină a lucrării lui Iehova și conduce pe cei care îl slujesc cu bucurie. Timpul a sosit pentru ca Iehova să-și înfăptuiască lucrarea pe acest pământ prin mâna lui Isus Cristos și El va face ca oamenii să înțeleagă că așa cum a fost cu Moise, tot așa este și cu Isus Cristos și cu aceia care calcă pe urmele sale cu credincioșie. Aceasta este o asigurare pe mai departe că Domnul continuă să folosească aceeași Societate ca organizația Sa vizibilă pământească pentru
15 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHE
59
a-și continua lucrarea Sa din anul 1919 înainte, așa cum a făcut în timpul trecut.
35 Preoților izraeliți le-a fost poruncit să înainteze chiar spre marginea apelor învolburate ale Iordanului: „Si tu vei porunci preoților care poartă chivotul legământului, spunând: când veți ajunge la marginea apei Iordanului, va trebui să vă opriți în Iordan” (Iosua 3:8). Atunci nu a fost acolo nimeni care să întindă un toiag peste ape, așa cum a făcut Moise cu o ocazie anterioară, la porunca lui Dumnezeu; nici „vânt puternic” care să despartă apele, așa cum Marea Roșie s-a despicat în două la porunca Domnului (Exodul 14:21,22). Acei slujitori ai Domnului, care au fost credincioși și care au fost aduși în Templu și le-au fost date instrucțiuni prin Isus Christos, până în anul 1922, trebuiau acum să înainteze în ascultare, drept înainte, spre ceea ce li s-a părut a fi un obstacol de netrecut sau un zid de piatră, care părea că blochează orice progres și care nu s-ar deschide niciodată. Atunci, ce trebuiau ei să facă? Ei trebuiau să stea și să privească spre Iehova, să nu devină descurajați sau să se întoarcă înapoi. Nici nu trebuiau să se sprijine pe ceva omenesc sau să se bizuiască pe raționament sau sfat omenesc, ci trebuiau să aibă încredere numai și numai în Domnul Dumnezeu și în Isus Cristos în toate căile lor, și să aibă încredere că El le va arăta drumul înainte și cum să scape. (Proverbe 3:5,6). „Și Iosua a spus copiilor lui Israel: apropiați-vă și ascultați cuvintele Domnului Dumnezeului vostru” (Iosua 3:9). La fel și Isus Cristos, strângând pe martorii lui Iehova la Templu, le spune: „apropiați-vă, și ascultați cuvintele lui Dumnezeu”.
36 Un mare miracol era acum pe cale să se împlinească în fața ochilor Israeliților credincioși, prevestind cum Iehova va conduce poporul Său în mod miraculos și victorios. „Și Iosua a spus: de aici veți ști că Dumnezeul Cel Viu este în mijlocul vostru [reprezentat de Isus Christos la templu] și că El, fără îndoială va alunga din fața voastră [de pe teritoriul regatului] pe Canaaniți, pe Hetiți, pe Heviți pe Fereziți, pe Ghilgasiți, pe Amoriți și pe Iebusiți” (Iosua 3:10).
37 Acea parte a dramei profetice a arătat dinainte că aducerea martorilor Domnului peste Iordanul antitipic este o garanție deplină că El va nimici pe vrăjmaș și va extinde controlul regatului pe întreg pământul. Cei care au fost martori sau care au experiențat trecerea Iordanului, au aflat că Iehova este Dumnezeul Cel Atotputernic și că scopul Său va fi dus la împlinire. Arătând spre chivotul legământului, Iosua a spus izraeliților: „Iată, chivotul legământului Domnului întregului pământ trece înaintea voastră în Iordan.” (Iosua 3:11). Iehova, prin Justificatorul Său, Isus Cristos, conduce și cei
credincioși se încred pe deplin în el și îl urmează oriunde îi conduce.
38 Drama profetică arată aici căderea rapidă a rasei umane în degradare și ruină și aceasta trebuie să se împlinească înaintea aducerii în existență a „pământului nou, unde va locui dreptatea”. Iordan înseamnă „coborând” sau „descendent”. Cuvântul aproape identic în ebraică, adică jordim, este folosit de două ori în Iosua 3:16, aplicându-se la „apele” Iordanului și de fiecare dată este redat „care (sau cel care) a coborât”. Pe aproape toată lungimea lui, râul Iordan este sub nivelul oceanului. Marea Moartă, în care se varsă acesta, nu are ieșire. McClintock & Strong's Cyclopaedia, spune: „Iordanul are două izvoare istorice și acestea sunt la baza Muntelui Hermon.” Americana spune: „El izvorăște din trei izvoare principale de la poalele Hermonului și aceste cursuri superioare de apă se unesc în Lacul Huleh, anticele Ape ale Meromului”. Muntele Hermon, din șirul Munților Liban, este astfel asemănător „muntelui lui Dumnezeu” din care Eden era o parte și „cele două izvoare istorice” ale Iordanului sunt asemănătoare lui Adam și Eva, părinții originali ai rasei noastre. De la izvoarele sale, apele principale ale râului Iordan cad o sută de picioare și curg în lacul sau „Apele Meromului” (Iosua 11:7). „Merom” înseamnă „altitudine” sau „elevație” și corespunde începutului nou al rasei noastre prin Noe și familia sa. De la capătul sudic al lacului Merom, Iordanul iese la iveală și coboară, mai mult de 700 de picioare, pe o lungime de nouă mile, până la Marea Galileii, care este cu 682 1/2 picioare sub nivelul mării. Aici, din nou, râul Iordan se oprește temporar. Acest fapt se compară cu timpul lui Isus Cristos, atunci când familiei umane i-a fost dată încă o șansă, prin predicarea veștii bune. De la capătul sudic al Mării Galileii („cerc” sau „circuit”), râul Iordan iese la iveală și apoi (citând Americana) „continuă un curs deosebit de întortocheat, de aproximativ 65 de mile, în linie dreaptă sau 200 [de mile], inclusiv coturile, se varsă în partea nordică a Mării Moarte ... Valea Iordanului formează una dintre cele mai remarcabile depresiuni din lume, Marea Moartă fiind cu 1312 picioare sub nivelul mării, iar căderea totală a râului este de aproximativ 2300 de picioare”. Cursul general al Iordanului este de la nord către sud. Valea Iordanului atinge o lățime de 12 mile la Ierihon.
39 Această descriere a râului Iordan ilustrează bine căderea rapidă a omenirii de la perfecțiunea lui Adam în Eden, cursul constant de cădere și același fel întortocheat, grăbindu-se spre nimicire în „marea” stearpă, lipsită de viață la Armaghedon, care a fost simbolizat prin Marea Moartă, în care Iordanul se varsă și de unde nu are ieșire. Dând mai departe poruncă, Iosua a spus: „acum, ia 12 oameni din
60
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
triburile Izraelului, din fiecare trib câte un om” (Iosua 3:12).
40 Acești doisprezece trebuiau să fie folosiți pentru a ilustra pe oamenii „cerului nou” și începerea lucrării de „creare a pământului nou” (Isaia 65:17), astfel încât atunci când acea lucrare va progresa până la un anumit punct, Iehova va face oamenii să înțeleagă și să aprecieze siguranța împlinirii scopului Său.
41 În acestă ilustrație profetică, Iosua arată că Dumnezeu va descoperi lui Isus Cristos ce trebuie să facă și mai târziu va permite membrilor trupului Său să vadă și să înțeleagă. „Și se va întâmpla, de îndată ce tălpile picioarelor acelor preoți care poartă chivotul Domnului, al Domnului întregului pământ, vor sta în apele Iordanului, apele Iordanului vor fi despărțite de apele care vin de sus; și acestea vor sta într-o grămadă” (Iosua 3:13)
.
42 Deci, la începutul împlinirii profeției, în 1922, cu privire la trecerea Iordanului, rămășița credincioasă, cei de la templu, trebuie să pășească cu credință și curaj chiar în apele repezi și acolo să prezinte oamenilor semnul regatului lui Iehova Dumnezeu și să poarte înaintea lor roadele regatului, adică mesajul regatului. Turnul de Veghe din august 1919 și 1 Iulie 1920, a atras atenția asupra lucrării
Ilie și a sfârșitului acesteia în anul 1918, precum și asupra perioadei de așteptare de la începutul lucrării Elisei în 1919. Faptele care au avut loc de atunci dovedesc în mod sigur că lucrarea Ilie s-a sfârșit în anul 1918 și că lucrarea Elisei a început în anul 1919, după o pauză sau perioadă de așteptare și că lucrare Elisei trebuie să continue până la Armaghedon. Drama profetică în acest punct, a marcat marele miracol înfăptuit de către Iehova la râul Iordan, prevestind astfel lucrurile mari și minunate care vor fi făcute de Domnul Isus Cristos, care este reprezentantul și justificatorul lui Iehova, precum și rolul pe care rămășița credincioasă îl joacă în împlinirea acestei părți a dramei. Pe măsură ce aceste lucruri sunt clarificate în mintea poporului devotat al lui Dumnezeu, ei înțeleg cât de minunat i-a condus Domnul, i-a întărit și protejat de dușmani și ce lucruri mărețe va mai înfăptui Dumnezeu, în care ei vor găsi folos și serviciu. Numai puterea nelimitată a lui Iehova îi putea conduce pe izraeliți în deplină siguranță, peste apele tulburi ale Iordanului. Numai aceeași putere poate elibera pe cei credincioși ai Săi, aflați acum pe pământ, spre a-i folosi pentru a înfăptui lucrarea care va contribui la lauda și gloria Celui Prea Înalt. Ceea ce urmează în dramele profetice ale justificării, arată motivul pentru care Domnul și-a purtat poporul în anii trecuți, prin atât de multe experiențe de încercare.
(Va urma)
din
A DOUA TRÂMBIȚĂ
{{{2}}}
Pagină:Drama-of-vindication-part-II-1939.djvu/13
Pagină:Drama-of-vindication-part-II-1939.djvu/14
