Această pagină a fost verificată
54
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
considerație pentru viețile, proprietatea și bunăstarea slujitorilor lui Iehova și care, prin urmare, nu păzesc interesele regatului Domnului, nu vor avea nici un motiv să aștepte că vor găsi ocrotire și siguranță la Armaghedon. Trădătorii nu vor supraviețui. Lucrul acesta este accentuat în special prin ceea ce s-a întâmplat cu Iuda Iscarioteanul.
13 Rahav s-a purtat corect și a ajutat pe spioni să scape. „Apoi, ea i-a coborât cu o frânghie pe fereastră, deoarece casa ei era pe zidul cetății și ea locuia pe zid” (Iosua 2:15). Dacă eforturile ei în această direcție ar fi fost descoperite, fără îndoială că ea ar fi suferit moartea din partea oficialităților publice ale Ierihonului. Totuși, faptele sale nu erau rele, ci erau bune și făceau ceea ce era bun în interesul slujitorilor. Tot la fel și apostolul Pavel, a scăpat noaptea de religioniștii, guvernatorul și ofițerii lui, care căutau să-l ucidă, fiind lăsat jos de pe zid într-un coș (2Corinteni 11:32,33). Clerul, drept în sine, evlavios și ipocrit, ar spune că Pavel a făcut o mare greșeală, dar Domnul a aprobat ceea ce a fost făcut. Toți cei care-l iubesc și-l servesc pe Iehova Dumnezeu, trebuie să facă bine altora atunci când li se dă ocazia, în mod deosebit acelora care sunt slujitorii lui Dumnezeu sau membrii casei credinței (Galateni 6:10). Oricine face rău unuia dintre acei micuți ai lui Dumnezeu, nu trebuie să aștepte considerație de la Domnul. Fără îndoială că Rahav a împletit cu însăși mâinile sale harnice frânghia sau sfoara cu care i-a coborât jos de pe zidul cetății pe cei doi bărbați. Ea a avut frânghia la îndemână și a folosit-o. Ionadabii trebuie să fie energici și nu leneși și să fie pregătiți să folosească aptitudinile cu care sunt înzestrați în interesul regatului. Prin faptul că Rahav a acordat ajutor spionilor pentru a putea scăpa, ea i-a ajutat să continue în serviciul înaintării organizației lui Iehova. Aceeași regulă se aplică astăzi, în același fel, referitor la Ionadabi, față de rămășiță.
14 Rahav și-a folosit capul, arătând că ea era atentă și prudentă. Înainte de a coborî spionii jos pe zid, ea le-a arătat pe mai departe cum să păcălească și să evite pe urmăritorii lor, ca ei să se poată întoarce și să dea un raport bun lui Iosua. Propria ei siguranță depindea de întoarcerea spionilor peste Iordan și raportând situația, să-i comunice lui Iosua și înțelegerea ei cu spionii. „Și ea le-a spus: mergeți în munți, ca să nu vă întâlniți cu urmăritorii și ascundeți-vă acolo trei zile, până când urmăritorii se vor întoarce; după puteți merge pe drumul vostru” (Iosua 2:16).
15 Ascunderea spionilor pentru trei zile, le-ar fi dat posibilitatea în acel moment să se întoarcă de la Iordan la Iosua și astfel ar fi ajuns pe partea de est a Iordanului, în a zecea zi a lunii Nisan, ziua în care Iosua trebuia să înceapă marșul. Până atunci, urmăritorii ar fi retras
toate gărzile de la vadurile Iordanului și ar fi abandonat urmărirea. Aici, drama profetică arată necesitatea prudenței și a urmării căii de precauție din partea celor care îl servesc pe Dumnezeu. Cei unși trebuie să se refugieze în „locul secret al Celui Prea Înalt”, reprezentat prin munți, așa după cum a poruncit Iehova (Psalmii 91:1). Când acei cu bunăvoință, vor „vedea urâciunea pustiirii”, numită de profetul Daniel și Isus, ceea ce înseamnă alianța care este hotărâtă să conducă lumea în locul lui Christos, stând în locul unde nu ar trebui să stea, asumându-și o astfel de autoritate, atunci este timpul pentru Ionadabi, așa după cum Isus a avertizat, să fugă „la munți”, adică la Dumnezeu și organizația Sa, de sub conducerea lui Christos (Matei 24:15,16). Așa după cum Rahav a dat sfaturi spionilor, tot așa și Ionadabii, sunt atenți să dea un sfat înțelept martorilor lui Iehova, în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ca ei să poată scăpa de capcanele puse pentru ei de dușmanii poporului lui Dumnezeu.
16 Cele doi spioni erau legați de onoare și prin jurământ, să facă tot ce pot pentru Rahav, și astfel ei i-au spus: „Noi vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem”. Acel jurământ a fost făcut în Numele lui Iehova; așadar, Dumnezeu era o parte a acestui legământ. Onoarea Numelui Lui, L-a determinat să sprijine termenii acelei înțelegeri încheiate prin jurământ și El a procedat așa, salvând-o în mod miraculos pe Rahav și pe cei din casa sa. Spionii aveau o obligație de îndeplinit și ei trebuiau să procure un semn sau un mijloc de identificare, pentru a fi folosit de către Rahav, semn care va garanta protecția ei, deci ei au sfătuit-o astfel pe Rahav: „Iată, când vom veni în țară, tu vei lega această funie de culoare stacojie în fereastra din care ne-ai lăsat jos și vei aduce pe tatăl tău și mama ta, pe frații tăi și toată casa tatălui tău, acasă la tine” (Iosua 2:17,18).
17 Pentru onoarea Numelui Său, Iehova va salva „mulțimea mare”. Dar martorii lui Iehova trebuie să-și îndeplinească responsabilitățile față de oamenii cu bunăvoință, care alcătuiesc „mulțimea mare”, astfel încât rămășița să poată fi fără vină, cu privire la ceea ce se va întâmpla asupra oamenilor la Armaghedon. De asemenea, ei trebuie să scoată în relief nenorocirea care se va întâmpla tuturor acelora care nu iau o cale potrivită de acțiune, trebuie să le spună cum pot fi identificați și cum li se poate garanta ocrotire de Executor. Sfoara sau frânghia „de culoare stacojie” prin care Rahav a făcut posibil ca spionii să scape de pe zid, era aceeași frânghie de culoare stacojie pe care ea trebuia să o fixeze la fereastra ei, ca mijloc de identificare. Aceasta sugerează sângele răscumpărării Mielului lui Dumnezeu și credința „mulțimii mari” în acest sânge, în care ei și-au spălat hainele, identificându- se ca slujitorii Domnului Dumnezeu, ca apoi să-și ia locul de partea lui Iehova și Isus Christos,
