Pagină:Drama-of-vindication-part-II-1939.djvu/7

15 FEBRUARIE 1939

TURNUL DE VEGHE

55

pentru a-i servi în mod public (Apocalipsa 7:14,15). Acel șnur sau frânghie era un semn expus în public; tot așa, poporul lui Dumnezeu trebuie să-și recunoască în public credința în sângele vărsat al lui Isus Cristos și să ia poziție în mod deschis de partea Domnului și să-I slujească, pentru garantarea protecției în timpul Armaghedonului.

¹⁸ Drama profetică de asemenea arată aici obligația impusă Ionadabilor care vor forma „mulțimea mare”, că ei trebuie să fie activi în ducerea mesajului regatului la alții, pentru ca și alții să cunoască calea vieții. Lui Rahav i s-a cerut să-și aducă toți membrii familiei în casa ei situată pe zid înainte de căderea Ierihonului, dacă ei se așteptau să primească protecție și salvare. Lucrul acesta arată că membrii „mulțimii mari”, trebuie să fie serioși și energici, făcând tot ceea ce le stă în putere pentru a aduna și pe alții care fac parte din clasa „altor oi” ale lui Isus Christos și o astfel de obligație din partea lor, este accentuată prin cuvintele Domnului, consemnate în Revelația 22:17. Ionadabii nu trebuie să aștepte să aibă favoarea și protecția lui Dumnezeu, dacă ei sunt inactivi, primesc adevărul, dar apoi nu fac nimic pentru a-l face de cunoscut și altora. Faptele arată că mulți Ionadabi, aproape imediat după ce află adevărul cu privire la regat, se ocupă cu ducerea mesajului despre regat și la alții; și fac acest lucru mergând din casă în casă cu fonograful, cu literatura și prin informarea oamenilor care vor auzi despre proviziile grațioase ale lui Dumnezeu dacă vor ține seama de cuvintele sale. Obligația lor față de lucrarea de mărturie, este clar subliniată.

¹⁹ Ionadabii fug la organizația lui Dumnezeu de sub Isus Cristos și faptul că ei trebuie să rămână credincioși sub ocrotirea ei, a fost prezis și în această ilustrație profetică. „Și oricine va ieși pe ușile casei tale pe stradă, sângele său va fi pe capul lui și vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele lui va fi pe capul nostru, dacă va avea vreo mână peste el.” (Iosua 2:19).

²⁰ Această cerință este în deplină armonie cu legea lui Dumnezeu, guvernând pe cei care fugeau spre cetățile de scăpare și spre casele însemnate cu sânge din Egipt, în timpul paștelui. A rămâne înăuntrul organizației Domnului înainte și în timpul manifestării mâniei lui Iehova la Armaghedon, înseamnă siguranță și conservare. A nesocoti porunca lui Dumnezeu și a merge afară, în lume, pentru a căuta favoare și protecție din partea oamenilor, înseamnă nimicire. „Sângele lui va cădea asupra capului său”. Lui Rahav și casei sale i-a fost garantată protecție deplină, dacă ei își păstrau cu credincioșie înțelegerea și ascultau instrucțiunile; tot așa este și cu cei care se angajează să-L slujească pe Iehova Dumnezeu acum.

²¹ Din nou, credincioșia celor consacrați unii față de alții și față de Domnul, este arătată prin această dramă:

„și dacă tu trădezi înțelegerea noastră, atunci noi vom fi eliberați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem” (Iosua 2:20). Exprimat în limbaj comun, rămășița și „mulțimea mare” trebuie să fie și sunt cu adevărat strâns uniți împreună cu legăturile altruismului și ei trebuie să-și protejeze interesele unii altora. În contrazicere cu aceasta, Dalila l-a trădat pe Samson; și astfel de procedură nu va fi tolerată de Domnul printre acei care au fost de acord să împlinească voia Lui. Compromisul sau asocierea cu dușmanul, anulează toate pretențiile pentru ocrotire din partea Domnului. Aceasta arată că aceia care fac parte din „mulțimea mare”, trebuie să fie credincioși intereselor regatului lui Dumnezeu și să nu permită nimic care să-i întoarcă de la aceasta.

²² Înțelegerea încheiată cu jurământ a fost făcută, explicată și înțeleasă între Rahav și spioni, după care aceștia și-au continuat imediat drumul spre ascunzătoarea din munți. Mai târziu, Rahav a fost credincioasă în împlinirea părții ei din înțelegere, atârnând pe zid frânghia care servea ca semn, arătând astfel că ea stătea ferm în credința sa față de Dumnezeu. „Și ea a spus: fie după cuvintele voastre. Și ea i-a trimis, iar ei s-au îndepărtat; ea a legat sfoara de culoare stacojie în fereastră” (Iosua 2:21). Ionadabii se asociază cu organizația lui Dumnezeu; și prin organizația Sa, al cărui Cap este Isus Cristos, Dumnezeu are o înțelegere clară cu Ionadabii și îi aduce la o apreciere a relației lor cu El, și le arată locul pe care ei trebuie să-l ocupe și ei chiar îl ocupă. Ei îi ajută pe martorii lui Iehova în facerea unui raport credincios pentru Isus Christos, Mai Marele Iosua, întocmai după cum Rahav i-a ajutat pe cei doi spioni să facă un raport bun. Atunci când izraeliții au trecut Iordanul, porțile Ierihonului erau închise și toți oamenii erau înăuntrul zidurilor; astfel, nimeni din cetate nu putea vedea frânghia de culoare stacojie la fereastra lui Rahav. Astfel erau instrucțiunile și ele erau îndeplinite de către Rahav. Acțiunile sale arată că Ionadabii și martorii lui Iehova trebuie să se înțeleagă unii cu alții, în mod sincer, fără frică. Toți cei care îl iubesc pe Domnul Dumnezeu, vor face exact acest lucru. Aceasta arată, de asemenea, că oamenii lumești ai „Creștinătății” aflați în organizația Diavolului și formând o parte a ei, nu pot vedea și aprecia ce înseamnă „funia” sau „frânghia” de culoare roșie, adică ei nu pot vedea că Ionadabii cred, într-adevăr, în sângele vărsat al lui Isus Cristos și arată credință și ascultare față de Dumnezeu.

²³ Spionii au găsit un ascunziș în munți, la vest de râul Iordan, în timp ce urmăritorii lor îi căutau în direcția opusă, lângă vadurile Iordanului. În ziua a treia, urmărirea a fost abandonată; apele râului Iordan fiind atunci foarte mari și izraeliții găsindu-se pe partea de est a râului, cei ce se aflau în cetatea Ierihon, considerându-se într-o situație de pace și siguranță, s-au retras înăuntrul zidurilor cetății și s-au odihnit acolo.