Această pagină nu a fost verificată
108
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
Prin urmare, numai lucrurile care aparțin lui Dumnezeu vor trece prin acel „foc” mare. Care sunt astfel de lucruri? Oamenii cu bunăvoință care își exercită credința și ascultarea față de Domnul, care fug la Domnul și se adăpostesc în el și care apoi respectă regulile rămânând sub protecția Domnului și acolo căutând dreptatea și umilința.
48 Desfășurarea acestei profeții va fi acum de o mare mângâiere pentru oamenii cu bunăvoință, pe măsură ce văd și apreciază cum Iehova, cu secole în urmă, i-a luat în considerare și a luat măsuri pentru salvarea lor. Iosua înseamnă „Salvator”. „Iosua a lăsat cu viaţă pe curva Rahav și casa tatălui ei și tot ce avea ea; și ea a locuit în Israel până în ziua de azi; pentru că ea a ascuns solii pe care Iosua i-a trimis să spioneze Ierihonul.” - Ios. 6:25.
49 Mai Marele Iosua, Cristos Isus, Ofițerul lui Iehova, va executa toată armata lui Satan la Armaghedon, dar îi va salva pe cei din „mulțimea mare”, „celelalte oi” ale sale. Aceasta demonstrează pe mai departe că clasa Rahav, „marea mulțime”, va supraviețui Armaghedonului datorită credinței și ascultării sale față de Domnul. Nu se face nicio mențiune în Scripturi despre moartea lui Rahav, dar este declarată în context ca trăind în țară, „chiar și până în ziua de azi”, adică în zilele lui Iosua, care a scris relatarea și a cărui mărturie dovedește că „mulțimea mare” va trăi veșnic pe pământ sub regatul Mai Marelui Iosua.
50 Mai târziu, Rahav s-a căsătorit cu Salmon, care a devenit tatăl lui Boaz. (1 Cron. 2: 11-15; Rut 4: 20, 21) David a fost un descendent al acestei căsătorii și David l-a ilustrat pe Domnul Isus. (Mat. 1: 5, 6) Astfel Domnul arată o răsplată pentru credință deplină și ascultare. Ca răsplată a credinței și ascultării lor, „marea mulțime” intră în relație intimă cu „rămășița” în timp ce se află pe pământ și mai târziu i se acordă viața veșnică și i se oferă marele privilegiu de a îndeplini mandatul divin de „a se înmulți și a umple pământul”. (Gen. 1:28; 9:1) Se vede acum că drama înregistrată prin mijlocirea divinității și revelată în acest moment este atât în folosul rămășiței, cât și al „marii mulțimi” și aduce bucurie mai mare fiecăreia și este un motiv în plus pentru ca ei să-i laude pe Iehova și pe Cristos Isus.
51 Căderea Ierihonului a reprezentat ocazia unei mari bucurii a israeliților pentru că Dumnezeu le arătase lor favoarea Sa. Era de asemenea vremea adevăratei responsabilități asupra lor și astfel Iosua a cerut întregului Israel să se lege sub jurământ, amintindu-le de responsabilitatea lor: „Atunci a jurat Iosua şi a zis: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului: cu preţul întâiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui îi va aşeza porţile”. - Ios. 6: 26.
52 Niciodată în vremea lui Iosua nu a fost reconstruit
Ierihonul. Niciodată în vremea Mai Marelui Iosua, Cristos Isus, care rămâne pentru totdeauna, nu va fi adusă la viață ”creștinătatea”. Ea va pieri pentru totdeauna. Ruinele Ierihonului au fost o mărturie a justificării numelui lui Iehova. Distrugerea „creștinătății” va fi pentru totdeauna o mărturie a justificării numelui lui Iehova.
53 Cuvintele lui Iosua, înregistrate, au fost rostite sub inspirație și au afirmat regula lui Iehova cu privire la organizația lui Satan. Încălcarea cuvintelor lui Iosua ar însemna sfidarea Dumnezeului Atotputernic. Mai mult de 500 de ani mai târziu și când cele zece triburi s-au răzvrătit împotriva lui Iuda și a Ierusalimului și când Ahab și Izabela domneau în Samaria și slujeau religiei Diavolului, unul dintre religioșii diavolului numit Hiel, sfidându-l pe Iehova, a reconstruit Ierihonul și blestemul a căzut asupra lui. „Și Ahab a făcut un altar; și Ahab a făcut mai multe rele decât toţi împăraţii lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăşi Ierihonul, i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întâiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.”. – 1 Împărați 16: 33, 34.
54 Ierihon, prima și ultima, a fost o cetate întemeiată ca semn de protest împotriva lui Iehova. Reconstruirea acestei cetăți rebele nu ilustrează faptul că organizația lui Satan va fi reconstruită, ci arată că cei care încearcă să perpetueze elementul religios al organizației lui Satan cad sub blestemul Mai Marelui Iosua. Cei care comit „păcatul Samariei” fac parte din această clasă. (Amos 8:14) Ca și în cazul rebeliunii lui Hiel, își pierd copiii, de la întâiul născut până la ultimul și nu rămâne nimic care să le supraviețuiască.
55 Justificarea numelui lui Iehova este dovedită în continuare prin ultimele cuvinte ale acestui al șaselea capitol: „Domnul a fost cu Iosua şi i s-a dus vestea în toată ţara.” (Ios. 6:27) Înainte ca Armaghedonul să se termine și înainte ca toți dușmanii să fie nimiciți, cu toții vor fi obligați să îl recunoască pe Iehova drept puterea supremă și că El și Isus sunt puterile înalte. Toți dușmanii vor fi îngroziți și forțați să vadă mâna lui Iehova producând distrugerea lor.
56 Poporul de legământ al lui Iehova vor lua în considerare acum această ilustrație profetică a asediului Ierihonului și a căderii sale cu adevărată consolare și cu o speranță puternică. Știm că dușmanii lui Dumnezeu și ai regatului lui sunt pe poziții întărite și că se simt în siguranță în spatele „zidului” lor. Elementul religios îl sfidează pe Dumnezeul Atotputernic și pe Regele Său. Împreună cu aliații lor, ei își revendică dreptul de a conduce lumea. Ei stau acolo unde nu ar trebui să stea. (Marcu 13: 14) „Pământul este al Domnului, cum este și plinătatea lui” și va fi condus de Regele său cel uns, și niciunul
