138 - Slava lui Iehova
1. Iehova, scopul Tău măreţ, mare ‘nţelepciune-Ţi vestesc!
Cer, pământ de ea vorbeşte, şi universul cel mare.
Mărirea Ta-i peste toate! Timp şi teren Te serveşte!
Ţie, ceata îngerească, Ţi se-nchină şi Te laudă!
2. Credincioşia-Ţi străluce! Dai ne’ncetat mărturia
La-l Tău popor din timp în timp, puterea-Ţi mare arătând,
Ca să vadă oricine că viaţa-i de la Tine.
Bunătatea-Ţi nu înceată, ce mult ne binecuvântă!
3. Mintea nu poate cuprinde toate scopurile Tale,
Sunând pe timp nemăsurat ce nicicând nu va fi ştirbat!
Tot ce ordoni se ‘mplineşte! Cine-n Tine se încrede,
Va vedea bunătăţi cereşti, ce Tu, Doamne, îi dăruieşti.
4. Inimă de carne vei da, când peste pământ s-a vedea
Al Împărăţiei soare, când toţi Ţie se apleacă.
Şi atunci, chiar din tot locul, sună “Aleluia!” corul,
De care n-a auzit om. Cer şi pământ vor fi un ton.