Această pagină nu a fost verificată
1 Aprilie, 1936
Turnul de Veghe
103
mei pe fundul mării, de acolo voi porunci șarpelui și-i va mușca: și chiar dacă vor merge în sclavie înaintea dușmanilor lor; de acolo voi porunci sabiei, ca să-i ucidă; îmi voi pune ochii asupra lor pentru rău, și nu pentru bine.” (Amos 9: 1-4) Distrugerea lor va fi completă.
„ZIUA MÂNIEI”
22 Ziua începutului exercitării puterii lui Dumnezeu împotriva lui Satan și a organizației sale a fost atunci când el l-a întronat pe Fiul său iubit ca conducător de drept al lumii. (Ps. 2: 6) Timp de secole, Isus a așteptat venirea acelei zile, așa cum îi poruncise Dumnezeu: „Șezi la dreapta mea, până îi voi face pe dușmanii tăi așternut al picioarelor tale.” (Ps. 110: 1) Scripturile și faptele arată că a fost în toamna anului 1914 când a început ziua puterii lui Dumnezeu să fie exercitată împotriva dușmanului și de aceea este scris: „Îți mulțumim, O Doamne Dumnezeule Atotputernic, care ești și care erai și care vii, pentru că ți-ai luat marea putere și ai guvernat. Și națiunile erau mâniate și a venit mânia ta.” (Rev. 11: 17, 18) Atunci a fost când Iehova l-a trimis pe Fiul său iubit, spunând: „Guvernează în mijlocul dușmanilor tăi.” (Ps. 110: 2) Dușmanul a refuzat să se retragă de bunăvoie, și atunci a urmat un război în cer. (Rev. 12: 7-9) Văzând că sosise timpul în care trebuia rezolvată marea dispută dintre el și Iehova, Diavolul a aruncat națiunile lumii într-un război, care era în împlinirea profeției rostite de Isus Cristos. Scopul lui Satan acolo a fost să distrugă rasa umană. Acela a fost începutul necazurilor asupra organizației lui Satan și în special asupra părții vizibile a acesteia. „Căci națiune se va ridica împotriva altei națiuni și regat împotriva altui regat; și va fi foamete, ciumă și cutremure în locuri diferite. Toate acestea sunt începutul necazurilor.” -- Matei 24: 7, 8.
23 Timp de patru ani, războiul dintre națiunile pământului a făcut ravagii și nu numai că milioane dintre națiuni aflate în război au fost distruse, dar Satan a încercat cu disperare să-i distrugă pe cei care se dedicaseră lui Dumnezeu și regatului său. Războiul din cer a fost începutul exprimării mâniei lui Dumnezeu împotriva organizației lui Satan, dar războiul de pe pământ nu l-a început Iehova. Satan a fost cel care a determinat națiunile să se angajeze în război. Tribulația care a început în cer, Diavolul a purtat-o pe pământ împotriva omenirii, pentru a-și putea îndeplini provocarea lăudăroasă. De când a fost alungat din cer, el a continuat să aducă necazuri asupra oamenilor. (Rev. 12: 12) Dacă Satan și-ar fi îndeplinit scopul, acel mare război mondial ar fi continuat până când întreaga rasă umană ar fi fost nimicită. În 1918, războiul mondial a luat sfârșit, dar conducătorii pământești nu au putut oferi niciun motiv întemeiat pentru care acesta s-a încheiat brusc. Motivul este dat în Scripturi.
24 Dumnezeu a oprit războiul de dragul aleșilor săi, clasa slujitorului loial. „Și dacă zilele acelea nu s-ar
scurta, n-ar fi nimeni salvat; dar, de dragul celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.” (Matei 24: 22) Dacă războiul ar fi continuat fără încetare până la distrugerea lumii, ar fi fost salvați cei de pe pământ aflați atunci în linie pentru regat? Nu; deoarece, toți aceștia trebuie mai întâi judecați de Cristos Isus la templu, judecată care a început după venirea lui Cristos la templu în 1918. La venirea Domnului la templu, chiar și cei care erau în linie pentru regat nu erau plăcuți Domnului și nu ar fi putut fi primiți în organizația capitală a lui Dumnezeu fără a fi mai întâi judecați, căindu-se și primind iertare. Acest lucru este arătat clar de profeția lui Isaia. A fost „în anul în care a murit regele Ozia [ilustrând Creștinismul declarat sau „Creștinătatea”]”, spune Isaia, „am văzut pe Domnul șezând pe un tron [tronul de judecată (Matei 23: 31)], înalt și la înălțime, iar poalele Lui umpleau templul.” (Isaia 6:1-3) Această ilustrație profetică arată că sosise timpul judecății. Isaia, ilustrându-i aici pe acei sfinți ai lui Dumnezeu în linie pentru regat, continuă să spună: „Atunci am zis: «Vai de mine! Căci sunt pierdut! Sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor [pretinși discipoli ai lui Cristos Isus] cu buze necurate [care eșuează să dea mărturie despre regat], căci ochii mei l-au văzut pe Rege: Domnul armatelor.” – Isaia 6: 5.
25 Apoi, la judecata Domnului la templu, cei loiali au fost curățiți, iar acest lucru este ilustrat de cuvintele profetului: „Atunci a zburat la mine unul dintre serafimi, ținând în mână un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleștele de pe altar, l-a pus pe gura mea și a zis: Iată, aceasta s-a atins de buzele tale și nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit” (Isaia 6: 6, 7). Faptele susțin cu tărie concluzia că această curățire a avut loc în 1922, când poporul credincios al lui Dumnezeu de pe pământ a aflat că Cristos Isus este la templu. Apoi, Domnul, după ce i-a curățit pe cei găsiți loiali, i-a trimis să-I fie martori, așa cum este prefigurat de cuvintele profetului: „Am auzit glasul Domnului zicând: Pe cine să trimit și cine va merge pentru noi? Atunci am zis: Aici sunt, trimite-mă! Și El a zis: Du-te și spune poporului acestuia: Veți auzi, dar nu veți înțelege; veți vedea, dar nu veți pricepe.” (Isaia 6: 8, 9) Profeția vorbește apoi despre bucuria celor curățiți și care ascultă de porunca Domnului de a duce mărturia despre regat. (Isaia 12: 1-4) Faptele care s-au întâmplat se potrivesc exact cu cuvintele profeției și, din 1922, a existat o mișcare constantă înainte din partea celor aleși pentru a depune mărturie despre numele lui Iehova și despre regatul său. Dacă războiul ar fi continuat fără încetare, ei nu ar fi dat acea mărturie în ascultare de porunca Domnului și, prin urmare, de dragul lor (adică al aleșilor) tribulația a fost scurtată prin oprirea războiului în 1918 până la încheierea lucrării de mărturie. Domnul a oprit temporar războiul său împotriva
