Pagină:Drama-of-vindication-part-III-1939.djvu/3

TURNUL DE VEGHE

ȘI VESTITORUL REGATULUI LUI CRISTOS

VOL. LX

1 MARTIE 1939

No.5

DRAMA JUSTIFICĂRII

Partea a 3-a

„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc (mântui), te chem pe nume: eşti al Meu.” – Isaia 43:1

¹ IEHOVA și-a exprimat intenția de a face ca numele său să fie vestit pe întreg pământul înainte de a-și arăta puterea de a distruge pe dușmanii săi. (Exod. 9:16). Intenția sa trebuie pusă în fapte la timpul potrivit. Este de așteptat ca Iehova să își aleagă martorii, de care se va folosi pentru a-și face vestit numele pe întreg pământul, este deci de așteptat ca această alegere să se facă; iar martorilor li se va da un nume propriu de către Iehova însuși înainte de a începe ultima mărturie, care va avea loc chiar înainte de căderea Organizația Satanei. În drama justificării, la râul Iordan s-a înfăptuit o reală minune, arătând că Iehova își alege proprii martori, le dă un nume nou, doar pentru ei făcut, îi însărcinează să își facă lucrarea și îi trimite să îndeplinească această lucrare plămădită cu mult înainte de el. După ce s-a făcut acest lucru, revelarea acestor mari adevăruri către poporul său reprezintă un alt mijloc de a le da putere și arată în continuare că „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde." (Rom. 15:4). Aceste mari adevăruri revelate acum celor rămași nu numai că le aduc o mare mângâiere și bucurie, dar le și oferă Jonadabilor hrană de la masa Domnului, aceștia fiind cei ce vor alcătui „marea mulțime”, pentru care această hrană este oferită ca să îi hrănească în timp ce ei cântă laude Celui Preaînalt și Regelui său. Jonadabii văd și înțeleg acum aceste adevăruri și se bucură foarte mult. Toată lucrarea martorilor trebuie făcută fără a se teme de oameni sau de orice alte creaturi.

² Izraeliții, ascultând de porunca Domnului, transmisă lor prin conducătorul lor cel văzut, Iosua, își părăsiseră corturile și se adunaseră pentru a mărșălui spre apele învolburate ale Iordanului. Era vremea recoltei, iar Iordanul stătea gata să se reverse. Cu siguranță izraeliții au fost foarte curajoși și au ascultat toate indicațiile cu credincioșie. ”Poporul a ieşit din corturi ca să treacă Iordanul şi preoţii care duceau chivotul legământului au pornit înaintea poporului.” - Ios. 3: 14.

³ Referindu-ne acum la împlinirea acestei părți a

dramei: ea a început în anul 1922. Înainte de acel moment, poporul legământului lui Dumnezeu se afla într-o stare de inactivitate în slujba Domnului, privind comparativ, iar aceasta a fost ilustrată prin oamenii tipici ai lui Dumnezeu care se odihneau în corturile lor chiar înainte de a primi porunca de a ieși din corturile lor și de a se îndrepta către Iordan. Părăsirea corturilor „pentru a traversa Iordanul” a prezis faptul că slujitorii din epoca modernă ai lui Iehova trebuie să își ia în primire moștenirea lăsată lor, adică trebuie să facă cunoscute interesele regatului și să urmărească pe dușmanii Domnului și să nimicească dominația religioasă din regatul promis, pe care instituțiile religioase îl revendică în mod eronat; că trebuie să întâmpine întrea opoziție, exercitând deplină credință și încredere în Domnul Iehova și în Regele său. În anul 1922, la Cedar Point, Ohio, poporul legământului lui Dumnezeu s-a reunit în adunare, fapt care marchează începutul activității pline de însuflețire a celor pe deplin devotați lui Dumnezeu și Regelui său și care marchează începutul marșului către Iordanul antitipic.

⁴ Preoții lui Israel, îndeplinind rolul lor în dramă, au purtat chivotul legământului pe umerii lor până la Iordan. Ei au înaintat până la acel punct de pe malul Iordanului în care fără îndoială și Elisei, mai târziu, folosindu-se de mantia lui Ilie, a lovit apele acelui râu și apoi a fost trecut în mod miraculos peste râu. Când israeliții s-au îndreptat spre Iordan, era vremea recoltei și apele râului erau foarte crescute, așa cum se întâmplă de obicei în acel moment al anului. Apele sale curgeau nebunește spre Marea Moartă. ”Când preoţii care duceau chivotul au ajuns la Iordan şi când li s-au înmuiat picioarele în marginea apei (căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului)”. – Ios. 3:15.

⁵ În împlinirea acestei părți a dramei, așa cum reiese din faptele binecunoscute, punctul de interes deosebit a fost atins la data de 8 septembrie 1922, când s-a anunțat pentru prima dată că Domnul Hristos Isus se afla la templul său și că venise momentul în care slujitorii săi trebuiau să dea de veste