Pagină:Drama-of-vindication-part-VI-1939.djvu/5

(Apoc. 7: 9-17) este o clasă pământească și constituie „celelalte oi” ale sale (Ioan 10:16), pe care le va aduna la el înainte de Armaghedon și că era obligația și datoria, precum și marele privilegiu, al rămășiței să transmită mesajul oamenilor de bunăvoință înainte de Armaghedon, pentru ca aceștia să poată căuta refugiu, pentru că după Armaghedon ar fi prea târziu să îi adune și ar fi prea târziu pentru rămășiță să facă această lucrare. Dar, spre deosebire de această revelație din partea Domnului, au apărut rapid unii „înțelepți” auto-proclamați, care s-au convins pe ei înșiși și pe alții că „adevărata mare lucrare va veni după Armaghedon”, lucrare pe care o vor face ei, „înțelepții”, aceiași „înțelepți” care vor apărea în special în centrul atenției ca fiind măreți, cu mult în avantajul lor propriu. Proclamarea mesajului împărăției în rândul „creștinătății” nu este doar pentru a avertiza „creștinătatea” despre dezastrul iminent care o amenință, ci și pentru a permite oamenilor de bunăvoință care ar putea face parte din „creștinătate” să audă sunetul vesel al trâmbițelor și să primească avertizare și să alerge spre organizația Domnului pentru a primi ocrotire. Aceste mari adevăruri au fost revelate de Domnul poporului său în 1935, dar „atoateștiutorii” menționați mai sus, precum cei care i-au raportat lui Iosua, au spus, în esență: „Chiar dacă „marea mulțime” trebuie să fie o clasă pământească, ceea ce este foarte îndoielnic, acum nu este momentul să mergem după ei și să îi adunăm; lucrarea de adunare a „marii mulțimi” va veni după Armaghedon, iar apoi noi (cei înțelepți) vom face acea mare muncă; prin urmare, orice efort special depus acum ar fi destul de prematur. Așteptați ca Domnul să împlinească partea lui, care trebuie să se limiteze la clasa spirituală; nu depuneți acum un efort atât de mare pentru a scoate toată lumea în teren și a-i pune pe toți să muncească din greu inutil, pentru că acum nu sunt decât câțiva care pot fi strânși, dacă îi veți găsi și pe aceia. Nu avem acum de ce să dăm de lucru rămășiței în numele „marii mulțimi”, care va putea fi adunată numai după Armaghedon. Și oricum, unde este „marea mulțime”? Nu o vedem.” Aceasta a fost esența argumentării celor care s-au considerat importanți și viitori conducători ai organizației lui Dumnezeu; și așa s-au plimbat printre oamenii Domnului în 1935, predicând astfel de doctrine nescripturale sau teorii despre „o mare lucrare de realizat după Armaghedon”, iar unii mai naivi i-au crezut și i-au urmat.}}