Un Chip Mare - partea I
Un chip mare
„Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare.” - Daniel 2:31
Partea I.
1 Iehova a făcut ca profetul Său să realizeze o înregistrare cu privire la un chip mare care i-a apărut într-un vis lui Nebucadnețar, regele Babilonului. Și nu doar atât, ci El l-a făcut pe profetul Său să dea o explicație a visului despre acel chip. Acest fapt dă importanță chipului și face importantă înțelegerea cu privire la el.
2 Facerea de chipuri este un lucru împotriva lui Dumnezeu. În legea Sa dată izraeliților, Dumnezeu a interzis în mod clar facerea unui sau unei asemănări oricărui lucru din cer sau de pe pământ. (Exod 20:4) În ceea ce-i privește pe cei care se dedau la facerea chipurilor, este scris: „Blestemat să fie omul care va face n chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieșit din mâini de meșter, și care-l va pune într-un loc ascuns!” - Deuteronomul 27:15.
3 Un chip sau o icoană este ceva care reprezintă sau se consideră că reprezintă un lucru care există în realitate. Chipul este asemănarea sau imitația unui lucru real, făcut să semene cu aceasta. Se poate spune că un chip imită ceva mai mare. În timp ce Moise era sus pe munte, ca să primească tablele legii din mâinile lui Dumnezeu, izraeliții au făcut un chip turnat înaintea căruia s-au închinat, aceasta însemnând o încălcare gravă a legii lui Dumnezeu. (Deuteronmul 9:12) Înclinația spre chipuri și închinarea la chipuri are ca scop îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu și îndreptarea lor spre dușmanul lui Dumnezeu. Prin urmare, motivul real pentru care Dumnezeu a interzis facerea de chipuri a fost și este ca omul să acorde întregul devotament Creatorului său și să nu fie dus pe căi greșite.
4 Aceste reguli stabilite de Dumnezeu, împreună cu faptul că El a făcut să fie realizată o înregistrare în Cuvântul Său cu privire la chipul care i-a apărut lui Nebucadnețar, pe care El îl numește „mare și înfricoșător”, este o dovadă hotărâtoare că acel chip nu ar putea simboliza scopul lui Dumnezeu, ci se referă la dușmanul lui Dumnezeu. În Cuvântul lui Dumnezeu este declarat: „ Eu Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos”, și această afirmație este făcută în legătură cu facerea de chipuri și cu închinarea la chipuri. Aceasta nu înseamnă că vreo creatură ar putea păgubi
pe Dumnezeu prin acțiunile sale, ci că, trecând de partea dușmanului lui Dumnezeu și privind la chipuri și nu la Iehova, creaturile își vatămă propriile interese și își fac o mare pagubă lor înșiși. De aceea, facerea de chipuri și închinarea la ele este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Atunci, de ce a făcut Dumnezeu să fie realizată o înregistrare despre chipul cel mare amintit mai înainte? Scopul exprimat al lui Dumnezeu față de dușmanii Săi este în strânsă legătură cu această întrebare și cu înțelegerea corectă a profeției rostite de Daniel relativ la chipul amintit mai sus.
5 Iehova va triumfa în mod categoric asupra dușmanilor Săi, astfel încât nu se va mai găsi loc pentru ei niciodată. Biblia conține o mulțime de dovezi cu privire la dușmanii lui Iehova de a-i înștiința pe deplin pe cei care Îl iubesc despre motivul existenței acestor dușmani, de unde vin, de ce I se împotrivesc, de ce le-a permis să existe atât de mult timp, ce îngrijire a făcut El pentru nimicirea lor și când vor fi nimiciți. Noi știm că puterea Atotputernicului Dumnezeu este nemărginită și, dacă ar vrea, i-ar putea distruge într-o clipă pe toți dușmanii Săi. Faptul că El nu a făcut aceasta mai demult, dovedește că a avut un bun motiv, să nu acționeze astfel înainte de un timp fixat. Pentru a înțelege pe deplin că El îi va distruge pe dușmanii Săi la timpul stabilit, este important să analizăm câteva texte biblice, asupra acestui punct. „Dar Tu, Doamne, ești încălțat în veci de veci! Căci iată, Doamne, vrășmașii Tăi iată vrășmașii Tăi pier: toți cei care fac răul sunt risipiți.” (Psalm 92:8,9) „Ți se va ridica mâna peste potrivnicii tăi și toți vrășmașii tăi și toți vrășmașii tăi vor fi nimiciți!” (Mica 5:9) „ Mâna ta va ajunge pe toți vrășmașii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei care te urăsc” (Psalm 21:9) „Dar cei răi pier, și vrășmașii Domnului sunt ca și cele mai frumoase pășuni: pier, pier ca fumul. ... Dar cei răzvrătiți sunt nimiciți cu toții, sămânța celor răi este prăpădită. (Psalm 37:20,38)
6 Scopul lui Iehova de a distruge dușmanii a fost declarat chiar de la începutul drumului păcătos al omului. Sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui. - Geneza 3:15
7 5-8Această declarație a fost rostită cu peste 6.000 de ani în urmă. Zdrobirea finală a dușmanului nu a avut încă loc. Iehova i-a zis lui Avraam: „Sămânța ta va stăpâni cetățile vrășmașilor ei.” (Geneza 22:17) Aici, Avraam L-a reprezentat pe Iehova însuși, în timp ce „sămânța” promisă reprezintă instrumentul pe care Iehova îl va folosi pentru distrugerea dușmanilor Săi. Iehova l-a făcut pe Iacov să profețească următoarele cu privire la Iuda: „Iuda! ... mâna ta va apuca de ceafă pe vrășmașii tăi”. (Geneza 49:8) „Leul din seminția lui Iuda” va fi Cel care va duce la îndeplinire lucrarea profețită aici.
8 Poporul ales al lui Dumnezeu a fost condus de Iosua în Canaan. Când el i-a capturat pe împărații dușmani, i-a chemat pe soldații săi și le-a poruncit să pună picioarele pe grumazul regilor și apoi să-i omoare. „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați, ci întăriți-vă și îmbrăcați-vă, căci așa va face Domnul tuturor vrășmașilor voștri împotriva cărora luptați.” - Iosua 10:25.
9 Profetul lui Dumnezeu și despre dușmanii celor care Îl iubesc pe Dumnezeu: „Căci niște străini s-au sculat împotriva mea, niște oameni asupritori vor să-mi ia viața; ei nu se gândesc la Dumnezeu. Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este este sprijinul sufletului meu! Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei; nimicește-i în credincioșia Ta!” (Psalmi 54:3-5) „Cu Dumnezeu vom face isprăviri mari și El va zdrobi pe vrășmașii noștri.” (Psalmi 60:12) Rugăciunea celui drept este: „Dumnezeu Se scoală, vrășmașii Lui se risipesc și potrivnicii Lui fug dinaintea Feței Lui. Cum se risipește fumul, așa-i risipești Tu; cum se topește ceara la foc, așa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmașilor Săi, creștetul capului celor care trăiesc în păcat.” - Psalmi 68:1,2,21.
10 10-12 Iehova a făcut pentru totdeauna pe fiul său iubit Isus Cristos, Oficialul Său Executiv Principal. Prin El va duce la îndeplinire scopurile Sale. El este instrumentul de la dreapta lui Iehova. Isus Cristos este „sămânța” care va zdrobi capul dușmanului. Lui Cristos nu i-a fost permis să înceapă această lucrare de distrugere până când nu a sosit timpul stabilit de Dumnezeu pentru aceasta; dar când acest timp a sosit, Dumnezeu L-a trimis să ducă la îndeplinire misiunea și această lucrare este acum în curs. (Psalm 110:1,2) Începutul domniei Sale în 1914 marchează începutul marii lucrări a Regelui și El trebuie să înainteze până când aceasta este încheiată: „Domnul, de la dreapta Ta, zdrobește pe împărați în ziua mâniei Lui. El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobește capete pe toată întinderea țării.” (Psalmi 110:5) Dumnezeu încredințează această mare lucrare lui Cristos, care îi include și pe membri credincioși ai trupului său. Cu privire la aceasta este scris:
11 Dumnezeule, să judecățile Tale împăratului și dă dreptatea Ta fiului împăratului! Și el va judeca pe poporul Tău cu dreptate și nenorociții Tăi cu nepărtinire. El va stăpâni de la o mare la alta și de la Râu până la marginile pământului. Locuitorii pustiei își vor pleca genunchiul înaintea lui și vrăjmașii vor linge țărâna.” (Psalmi 72:1,2,8,9) „Domnul împărățește: să se înveselească pământul și să se bucure ostroavele cele multe! Înaintea Lui merge focul și arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.” (Psalmi 97:1,3) „Nimeni să nu mai țină la el și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui! Urmașii lui să fie nimiciți și să li se stingă numele în neamul următor. - Psalmi 109:12,13.
12 Aceste citate sunt doar câteva dintre textele scripturale care arată scopul lui Dumnezeu de a nimici cu desăvârșire pe toți dușmanii Săi și de a face aceasta prin Fiul Său iubit Isus Cristos. Acum noi ne apropiem de marea bătălie a zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic și se vede destul de clar că a venit timpul stabilit al lui Dumnezeu să avem o înțelegere mai bună a profețiilor și că aceasta include și o înțelegere despre „chipul cel mare înfricoșător” menționat în profeția lui Daniel.
13 În cel de-al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, regele Babilonului, el a avut un vis care l-a tulburat. A uitat visul și, neputând să și-l amintească, bineînțeles că nici cititorii în stele și vrăjitorii lui nu puteau să-l interpreteze; ei s-au folosit de aceasta ca de o scuză pentru incapacitatea lor de a interpreta visul. Daniel în acel timp era prizonier în Babilon, unde au fost duși izraeliții. Împreună cu unii dintre frații săi, el s-a rugat lui Dumnezeu și apoi I-a cerut permisiunea să îi descopere lui Nebucadnețar atât visul cât și interpretarea acestuia. Atunci Daniel a fost adus înaintea regelui Nebucadnețar și i-a spus visul. Să remarcăm faptul că Daniel nu a pretins sub nici o formă că din capacitatea sau știința personală ar putea aminti visul sau ar putea să dea o interpretare a acestuia; ci, atunci când a fost adus la Nebucadnețar, el i-a spus împăratului că informațiile veneau de la Dumnezeul cerurilor. Daniel a spus împăratului: „Însă dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește inima să știi.” - Daniel 2:30.
14 Daniel era devotat lui Iehova și era mult iubit de El. Cel preaînalt l-a folosit pentru a scrie profeția, care se va împlini la timpul stabilit de Dumnezeu. Daniel a reprezentat acea clasă de oameni care va trăi pe pământ și care va fi cu totul devotată lui Dumnezeu la sfârșitul lumii, atunci când se va ridica Mihail. Prin urmare, Daniel a preumbrit în special pe rămășița credincioasă, cei care sunt unși de Domnul Dumnezeu să facă lucrarea Sa. Înregistrarea visului și interpretarea dată de profetul Daniel sună după cum urmează:
15 „Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și de lut. Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făzut un munte mare și a umplut tot pământul.”
16 „Iată visul. Acum vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. El ți-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului, și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur! După tine, se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia, care va fi de aramă și stăpâni peste tot pământul. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. Și după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Și după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul”
17 „Dar în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție, care nu va fi nimicită nici o dată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății, și ea însăși va dăinui veșnic. Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci de cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică.” - Daniel 2:31-45.
18 Timp de muți ani, cei care Îl iubesc pe Dumnezeu au căutat o înțelegere a profețiilor, în special a celor scrise de Daniel și Ezechiel. După cum arată Scriptura, Dumnezeu nu și-a arătat niciodată nemulțumirea față de aceste străduințe. Însă nu ar trebui să ne așteptăm că Dumnezeu va permite înțelegerea acestor profeții înainte de timpul său stabilit. Bărbații sfinți din vechime care au profețit despre scopul lui Dumnezeu cu privire la la eliberarea omenirii, au căutat cu sârguință să înțeleagă semnificația a ceea ce au scris. Chiar și îngerii au dorit să privească și să aibă o înțelegere despre aceasta. Dumnezeu nu și-a arătat nemulțumirea față de eforturile celor care s-au străduit să înțeleagă, însă în timpul stabilit de Dumnezeu pentru a dezvălui secretele Sale nu sosise încă. și nici nu ar fi deloc nepotrivit pentru oricine este devotat lui Dumnezeu să caute cu sârguință să cunoască înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu în orice timp. Această observație se face aici pentru a sublinia faptul că o profeție poate fi înțeleasă de oameni numai la timpul stabilit de Dumnezeu.
19 Cu mai mult de cinzeci de creștini cu inimă sinceră, care se numeau adventiști, au publicat o interpretare a profeției lui Daniel mai sus menționate, care în esență arată că acel chip înfricoșător pe care l-a văzut Daniel a reprezentat puterile mondiale care s-au succedat, și anume: Babilonul, Medo-Persia, Grecia și Roma; capul de aur al chipului a reprezentat Babilonul, pieptul de argint a reprezentat sau ilustrat Imperiul Medo-Persan, arama (tradus greșit alamă) a ilustrat puterea mondială a Greciei, iar fluierele picioarelor de fier au ilustrat puterea mondială a Romei păgâne; iar picioarele, parte de fier, parte de lut, au ilustrat Roma Papală sau ceea ce se numește „Sfântul Imperiu Roman”, Publicațiile Turnului de Veghere neavând o explicație mai bună, practic au adoptat interpretarea de mai sus, Există însă câteva motive bune pentru care interpretarea de mai sus a profeției nu este corectă, și anume:
20 (1) Adevărata semnificație a chipului înfricoșător nu putea fi înțeleasă de nici unul dintre cei pe care Daniel i-a reprezentat, decât după venirea Domnului la templul Său. Interpretarea de mai sus fiind făcută cu mult timp înainte de venirea Domnului la templul Său este foarte puțin probabil că ar fi corectă. Aceasta însă nu înseamnă că ar trebui să criticăm pe cei care au interpretat profeția în acest fel. Fără îndoială, ei au fost plăcuți lui Dumnezeu deoarece ei au căutat adevărul. Profeția lui Daniel spune: „Însă dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei.” Și citim mai departe că „Dumnezeul cerurilor descoperă secretele despre ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă”. (Daniel 2:28,30) Aceste „zile din urmă” trebuie să se refere la „ziua Domnului”, care înseamnă timpul de la care Dumnezeu pune pe Regele Său oe muntele sfânt Sion. (Psalmii 2:6) Acest eveniment a avut loc în anul 1914 și cu siguranță nu putea exista o înțelegere decât după acest timp. După ce Domnul a venit la templul Său în 1918 au început unșii săi să aibă o mai bună înțelegere a profețiilor, deoarece templul din cer s-a deschis. (Apocapilsa 11:19) Din moment ce Daniel spune că vedenia sau profeția descoperă ceea ce va fi „în zilele din urmă”, atunci aceasta trebuie să însemne că Dumnezeu a intenționat să dea poporului Său, reprezentat de Daniel, o înțelegere a chipului în „zilele din urmă” și nu înainte.
21 (2) Profeția arată că acel chip înfricoșător va fi sfărâmat în bucăți ca întreg, în unul și același timp; rezultă că acest lucru nu s-ar putea întâmpla decât în cazul în care întreg chipul este în existență în același timp. Puterile mondiale Babilon, Medo-Persia, Grecia și Roma păgână au încetat să mai existe, dar chipul nu a fost încă sfărâmat în bucăți. „Sfântul Imperiu Roman” nu există în prezent ca putere mondială.
22 (3) Nu ar putea fi literalmente adevărat faptul că Nebucadnețar, pe când era regele Babilonului, a domnit asupra tuturor „fiarelor câmpului și păsărilor cerului”, după cum declară profeția. Nu există nici o dovadă că el ar fi avut mai multă putere asupra fiarelor și păsărilor decât orice alt om imperfect.
23 (4) Nu există nici o dovadă că Medo-Perisa, ca putere mondială ar fi posedat ceva deosebit care putea fi simbolizat prin metalul prețios argint, sau că imperiul Greciei ar fi fost caracterizat într-un mod inferior, astfel încât ar putea fi simbolizat prin metalul mai puțin valoros alama sau arama.
24 () Nu este adevărat că Roma ar di dost cea dintâi putere mondială care s-a folosit de puterea de fier a armatei pentru a „zdrobi popoarele de pe pământ”. Egiptul a existat cu mult timp înaintea Romei și a fost cea dintâi mare putere militară. Puterea mondială a Asiriei a existat înainte de Babilon sau Roma, iar Asiria a existat înainte de Babilon sau Roma, iar Asiria s-a mândrit că armatele ei au cucerit toate națiunile și niciuna nu a fost în stare să stea împotriva atacurilor ei militare. Doar Iehova prin îngerul Său a putut și i-a eliberat pe izraeliți din mâna de fier a armatei Asiriene. (Isaia 36:17-20) Grecia, prin puterea ei militară, a cucerit și a condus lumea și se spune despre marele său general că „a plâns pentru că nu mai erau lumi de cucerit”. Cu mult înainte de acest timp, regii Canaanului au avut echipament militar și nouă sute de care de luptă de fier. (Judecători 4:3) Și alte națiuni s-au luptat cu instrumente militare din fier, cu mult timp înaintea ca Roma să fi existat. (1.Regi 22:11) Mai sunt și alte motive pentru care „chipul înfricoșător” nu se referă la puterile mondiale, iar acestea vor fi analizate pe măsură ce înaintăm în studiul nostru.
25 Chipul pe care Nebucadnețar l-a visat a fost înfricoșător. Ce ar putea ilustra aceasta? Pentru a-l ajuta pe student să urmărească argumentarea prezentată în continuare, este spus pe scurt că acel chip înfricoșător simbolizează organizația lui Satan, atât văzută cât și cea nevăzuta. Înainte de a prezenta dovada în sprijinul acestei concluzii, mai întâi vom analiza unele dovezi scriptura cu privire la marea organizație.
26 Iehova are o organizație universală care este adesea amintită în Scripturi prin simbolul unui „munte”, „Cum i-a adus spre hotarul lui cel sfânt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a câștigat”. (Psalmii 78:54) „Mare este Domnul și lăudat de toți, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt. Frumoasă înălțime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.” (Psalmii 48:1,2) (Vezi și Isaia 2:2; 11:9; 56:7; Ioel 3:17; Zaharia 8:3).
27 Ezechiel a fost pus să scrie vedenia sa despre organizația lui Dumnezeu. (Ezechiel 1:3-28) În acea vedenie, el descrie pentru făpturi vii având asemănarea unui om, și fiecare dintre ele avea partu fețe și patru aripi. „Aripile lor erau prinse una de alta. și când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte. Cât despre chipul fețelor lor era așa: înainte, toate aveau câte o față de leu, la stânga lor, toate patru aveau câte o față de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o față de vultur. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, așa că două dintre aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile. Fiecare mergea drept înainte, și anume încotro le mâna duhul să meargă, întra-colo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte. În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, care ardeau; și ceva ca niște făclii umbla încoace și încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, și din el ieșeau fulgere.” - Ezecheiel 1:9-13.
30 Deasupra întinderii sau a cerului era ceva care semăna cu un tron ca o piatră de safir și pe acel tron ședea cineva care avea înfățișarea unui om. Înăuntru și în jurul său era ceva ca un foc și avea culoarea ca a chihlimbarului. După descrierea celui care ședea pe tron, profeția adaugă: „Ca înfățișarea curcubeului care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului.” (Ezechiel 1:28) Se poate observa prin urmare că descrierea profetică reprezintă în mod potrivit un mare car de război, ilustrând prin urmare o organizație asemenea unui car de război, care se întinde deasupra pământului, până la cer, și această organizație este condusă de Iehova, Cel Preaînalt.
31 Oficialul Executiv Principal în această mare organizație este preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu, pe care Iehova Îl face Domnitorul lumii. Împreună cu El este organizația Sa perfectă, „cetatea sfântă”, care constituie o parte a organizației universale. În această organizație se găsesc heruvimi, serafimi, oștile îngerești și membrii trupului lui Christos, aceștia toți având autoritate și putere dată de Dumnezeu. (Isaia 6:2,3; Apocalips 4:6; 1Petru 3:22; Evrei 12:22) Mențiunea despre această puternică organizație a lui Iehova este făcută pentru ca studentul să-l aibă în minte pe dumnezeul-imitator care a încercat a încercat să-și facă organizația asemenea celei a lui Dumnezeu.
Organizația lui Lucifer
32 Dumnezeu a creat pe om pe pământ după chipul și asemănarea Sa. L-a așezat în grădina Edenului ca să o lucreze și să o păzească. (Geneza 1:28; 2:15) Astfel, Dumnezeu l-a făcut pe omul perfect o parte a marii Sale organizații și a poruncit ca omul să rămână pentru totdeauna în armonie cu Creatorul său și cu legile Sale stabilite. Începutul creației lui Dumnezeu a fost Fiul Său preaiubit, Logosul, și ulterior toate lucrurile au fost create prin Logos, în calitate de reprezentant al lui Iehova Dumnezeu. (Ioan 1:1-3) Este sigur că organizația lui Dumnezeu există o repartizare a cerurilor Sale, după cum reiese din următoarele cuvinte: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnie, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El. El este capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El.” - Coloseni 1:16-19.
33 Aceasta stabilește fără nici o îndoială faptul că în organizația lui Dumnezeu există scaune de domnie, dregătorii, principate, îngeri și servi. Unul dintre titlurile date Reprezentantului Principal al lui Iehova este „Luceafărul strălucitor de dimineață”, care înseamnă și prinț. În organizația universală a lui Dumnezeu mai era o stea. Înregistrarea spune că atunci când Dumnezeu a pus temeliile pământului ca locuință pentru om, „stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie.” (Iov 38:7) Cealaltă stea sau prinț era Lucifer, și dovada referitoare la acest lucru este foarte sigură și clară.
34 Lucifer a fost numit într-o funcție importantă în organizația lui Dumnezeu. „Erai un heruvim uns, ocrotitor; te-am pus pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.” (Ezechiel 28:14) „Uns” înseamnă că el a fost numit să ocupe o anumită funcție. Cuvântul „ocrotitor” folosit în acest text înseamnă cineva care oferă protecție, apărare și ocrotire în calitate de supraveghetor. Lucifer era în Eden, grădina lui Dumnezeu, unde a fost așezat Adam, și deoarece Lucifer era un oficial în organizația lui Dumnezeu, este clar că omul se afla sub supravegherea specială a lui Iehova. Din moment ce profeția lui Ezechiel arată că organizația lui Dumnezeu este ca o roată în altă roată, de poate spune că partea lui Lucifer din organizație era una dintre roți în roata mai mare. Acest lucru se aplică, desigur, la acel timp când el era în armonie cu Iehova.
35 Lucifer a fost glorios și frumos când a apărut în Eden. „Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu beril, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.” (Ezechiel 28:13) Prin urmare, El era un purtător de lumină, înzestrat cu putere și autoritate.
36 Copacul este un simbol pentru o făptură vie și, când este săfit de Iehova Dumnezeu, atunci este un copac sau o făptură a dreptății, atât timp cât rămâne în armonie cu Iehova. (Isaia 61:3; Psalmii 1:1-3; Proverbe 11:30; Numeri 24:6; Judecători 9:8; Psalmii 104:16) Din limbajul folosit reiese în mod clar că profetul lui Dumnezeu s-a referit la Lucifer când a scris aceste cuvinte: „Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui, căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.” (Ezechiel 31:7-9) Aceasta arată că Lucifer avea alte creaturi spirituale în organizația sa, peste care deținea o poziție superioară. Fiind un oficial superior în organizația lui Dumnezeu, lui îi reveneau anumite responsabilități deosebite, iar omul se afla sub directa supraveghere a lui Lucifer. Fiind superior celorlalți din organizația sa, putea fi numit în mod potrivit ca și capul acestei organizații.
37 Dumnezeu a creat animalele câmpului și păsările cerului, le-a adus înaintea lui Adam și le-a pus să le dea nume, iar ele erau supuse lui Adam. (Geneza 1:28; 2:19,20) Deoarece Lucifer era superiorul lui Adam, înseamnă că toate aceste animale de pe câmp și păsări ale cerului se aflau sub directa supraveghere a lui. Profetul mai descrie organizația lui Lucifer astfel: „De aceea, tulpina lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau, de mulțimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari. Toate păsările cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.” (Ezechiel 31:5,6) Comparați acest mod de exprimare cu Daniel 2:38.
Metale
38 Chipul descris de Daniel în profeție era făcut din trei metale prețioase, și anume aur, argint și aramă. Mai conține și un metal neprețios, „fierul”. Semnificația acestor materiale este importantă, pentru că altfe Domnul nu le-ar fi amintit în legătura cu acest chip. Aurul este menționat prima dată în Biblie ca găsindu-se în țara Havila, care era udată de unul dintre râurile care izvorau din Eden. (Geneza 2:11,12) Sfânta Sfintelor, atât din tabernacol cât și din templu, era acoperită cu aur curat. Heruvimii din Sfânta Sfintelor erau făcuți din aur. (Exodul 25:17-17; 1Regi 6:22-28) Tabernacolul și templul au ilustrat organizația lui Dumnezeu. Aurul este un simbol pentru lucruri divine. Sfinții Sionului pot fi asemănați cu aurul curat. (Plângeri 4:2) Argintul este un metal prețios și a fost folosit în legătură cu serviciul la tabernacol și la templu. (Exodul 26:19) Farfuriile, lighenele și alte instrumente pe care le foloseau în acel serviciu erau din argint. (Numeri 7:13; 1Cronici 28:17) Argintul este următorul ca valoare după aur, prețuind mai puțin decât aceasta. În chipul înfricoșător acesta este amintit al doilea.
39 Arama este un alt metal prețios, având o valoare mai mică decât argintul. După cum se știe, bronzul este un aliaj de metale. Cuvântul „bronz” care apare în Versiunea Autorizată, este o traducere greșită și ar trebui să fie „aramă”. Arama era folosită la tabernacol și în templu. (Exodul 38:3) Aurul, argintul și arama sunt considerate metale „prețioase” și au valoarea corespunzătoare ordinii în care sunt menționate. Descrierea lui Lucifer când se afla în Eden, așa cum este făcută de profet, arată că el era împodobit cu aur și pietre prețioase, pe care Dumnezeu i le-a dat atunci când l-a creat sau l-a instalat în funcție.
Dușmanul
40 Lucifer era fără îndoială cel mai frumos la înfățișare dintre toate creaturile din organizația sa pe care Dumnezeu i-a încredințat-o. El avea mult; dar a poftit la mai mult și din acest motiv a devenit cel mai mare dușman al lui Dumnezeu. (Ieremia 51:13) Fiind creat perfect și frumos, dându-i-se o însărcinare de mare autoritate, Lucifer era obligat să fie pe deplin loial lui Dumnezeu. „Nelegiuire” înseamnă fărădelege sau ceea ce este contrar legii, iar înregistrarea arată că Lucifer a devenit un călcător de lege și de atunci este dușmanul lui Dumnezeu. „Ai fost fără prihană în căile tale, de ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.” (Ezechiel 28:15) De atunci și până în prezent el a fost în opoziție cu organizația lui Dumnezeu, iar Isus este autoritatea pentru declarația că el este dușmanul. - Matei 13:25-38,41.
41 Atunci când Lucifer s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu și a pornit pe calea sa a nelegiuirii și fărădelegii, Dumnezeu i-a schimbat numele sau i-a dat alte nume. Unul dintre aceste nume este Satan, adică potrivnic sau adversar. Aceasta înseamnă că el este dușmanul lui Dumnezeu și se împotrivește oricărui lucru făcut de Dumnezeu. (Zaharia 3:1,2) Satan a fost cel care a încercat să-l întoarcă oe Iov împotriva lui Dumnezeu. Tot el l-a îndemnat pe Iuda să-l vândă pe Isus Cristos. (Iov 1:6-12; Luca 22:3) De asemenea, el i-a influențat pe toți preoții din timpul lui Isus și i-a atras în marea lui conspirație de a-l ucide pe Cel Sfânt.
42 Șarpe este un alt nume pe care îl poartă Lucifer de la rebeliunea sa și aceasta înseamnă că el este amăgitorul principal. El a amăgit aproape întreaga rasă umană. Amăgirile lui sunt atât de subtile, încât doar cei din clasa „servului ales” al lui Dumnezeu îi pot rezista, și aceasta numai datorită harului lui Dumnezeu. - Matei 24:24; Psalmii 91:2-11.
43 Până în prezent, Satan i-a făcut aproape pe toți oamenii să creadă că Diavolul nici nu există și că tot ce se spune despre el este un mit. Prin această amăgire Diavolul îi poate folosi mai bine în îndeplinirea scopurilor sale. Chiar ți printre copiii lui Dumnezeu deplin consacrați să-I facă voia, până nu de mult mulți credeau că Satan este deja legat și oprit din activitatea sa pentru un timp. Până în 1924 nu s-a clarificat din dovezile Scripturii că Satan nu este legat. După aceea poporul credincios al lui Dumnezeu a identificat pentru prima dată marea organizație a lui Satan.
44 Astăzi există mulți oameni pe pământ care s-au consacrat să facă voia lui Dumnezeu și care nici până acum nu discern organizația lui Satan. Satan este marele dușman. organizația lui este formată din dușmanii lui Dumnezeu și scripturile prezentate până acum arată dincolo de orice îndoială că,la timpul hotărât de Dumnezeu, dușmanul va fi nimicit.
Înțelegere
45 Când Domnul a venit la templul Său în 1918, o lumină mai mare a început să strălucească în mintea fiecăruia dintre cei devotați Lui, care au fost aduși în templu. Aproximativ în anul 1925 cei credincioși au înțeles faptul că Împărăția a început, că Satan a fost aruncat din cer și că acum trebuie să-și restrângă activitatea la pământ. Cele două semne sau minuni din cer le-au fost descoperite și au fost înțelese apoi pentru prima dată de poporul lui Dumnezeu.
46 Prin urmare, este posibil chiar și pentru cei unși să fi avut o înțelegere potrivită despre „chipul înfricoșător”, amintit în Daniel, înainte de venirea Domnului la templu. De altfel, Scriptura declară în mod hotărât că lumina mai mare va străluci peste poporul lui Dumnezeul la sfârșitul lumii și că aceste lucruri au fost consemnate în Biblie cu mult timp în urmă pentru folosul deosebit, mângâierea și încurajarea celor care rămân credincioși pe pământ până la sfârșitul lumii. ( 1Corinteni 10:11; Romani 15:4) În lumina adevărurilor incontestabile prezentate mai sus, să examinăm textul profeției lui Daniel despre „chipul înfricoșător”.
Pentru unșii Domnului din prezent este evident faptul că „marele și înfricoșătorul chip” analizat aici reprezintă mai mult decât organizațiile sau guvernele pământești.
Întrebări pentru studiul berean
Pace mondială: Când?
[Fifteen-minute radio lecture]
Majoritatea oamenilor doresc și iubesc pacea. Dacă această chestiune ar putea fi supusă votului oamenilor, niciodată nu ar mai fi război. Oameni cu inima sinceră, care își iubesc semenii și care iubesc dreptatea și justiția, detestă războiul oamenilor. Generalul W.T. Sherman, din timpul Războiului Civil, a zis: „Războiul este un iad.” Acea opinie a fost confirmată de un milion de ori de cei care au participat în Primul Război Mondial. Pe lângă milioanele de morți și alte milioane de mutilați, marele Război Mondial a învățat oamenii cum să profite, să mintă, să fure, să blesteme și să fumeze; a umplut lumea cu milioane de oameni care nu au nici un respect pentru decență, lege sau drepturile și libertățile altora; a umplut lumea cu crime și boli groaznice.
Atât de teribile au fost urmările acelui război, încât eforturi aproape supraomenești au fost făcute de atunci încoace pentru a aduce pe pământ o stare de pace mondială. Totuși, toate aceste eforturi au fost făcute în direcții greșite și de oameni care nu doresc pacea. Când sunt ținute congrese cu scopul de a promova pacea, delegații sunt mereu militari, a căror ocupație este războiul, sau mari industriași, care de asemenea profită de pe urma lui. Oameni cu înclinații pașnice, cunoscuți ca pacifiști, nu sunt niciodată aleși ca delegați. Părerea maselor de oameni, care furnizează soldații și achită nota de plată, nu este cerută niciodată. Așa se întâmplă că cei care iau parte la conferințele de pace sunt controlați de interese egoiste și, în loc ca pacea să fie promovată, dușmănia, neîncrederea, ura, cearta și noi pregătiri pentru război sunt de obicei rezultatul acestor conferințe. Oamenii și-au pierdut încrederea în conducătorii lor și nu au nicio speranță de la ei. Singura speranță oferită oamenilor săraci și oprimați este acea că pacea constă numai în nivelul de pregătire, ceea ce înseamnă o competiție între națiuni: care poate construi cele mai multe nave de război și cele mai multe avioane de bombardament, care poate face cel mai mult gaz otrăvitor și alte arme de distrugere.
Astfel, promovarea taxelor crește în fiecare an, ca și numărul escrocilor și politicienilor necinstiți. În acest vârtej imens al militarismului, oamenii sunt forțați să dea miliarde de taxe, cu niciun alt rezultat decât că escrocii și politicienii necinstiți se înmulțesc, scandalurile la vârf abundă, iar frica și neîncrederea la nivel național cresc.
Ca rezultat, un mare strigăt de protest se ridică din mijlocul populației. Acest protest este sub forma organizațiilor muncitorești, socialism, comunism, bolșevism și anarhie generală, și acestea sunt privite de oameni cu frică și anumite cercuri sunt privite ca un pericol chiar mai mare decât militarismul.
Descriind aceeași situație pe care a prevăzut-o că va exista în acest timp, Isus a rostit cuvintele profetice: „Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă... oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.” - Luca 21:25,26.
Se ridică întrebarea: Va veni vreodată pacea? Este posibilă scăparea de condițiile prezente aproape de nesuportat de teamă și suferință? Dacă da, cum? Și când? Răspunsul la aceste întrebări nu poate fi găsit niciunde altundeva decât în Biblie. Nedându-și seama de acest lucru, oamenii caută un răspuns la conducătorii lor. Unii încă speră speră că preparativele vor aduce pace; alții speră că rezultatul conferințelor de pace va duce la o dezarmare treptată și că scăparea va veni în acest fel; iar alții că întreaga lume va vota să vină la putere socialiștii, comuniștii sau belșevicii și că aceștia vor reforma politica. Aceste speranțe sunt zadarnice. Pacea nu va veni niciodată din vreuna dintre aceste sure. Oamenii nu pot aduce pacea.
Dar pacea vine, și aceasta în viitorul apropiat. Autorul și promotorul războiului și confuziei pe pământ este Satan, și atât timp cât este liber, nu poate fi pace. Pacea, justiția, adevărul, dreptatea și fericirea țin de de Împărăția lui Dumnezeu. Războaiele, confuzia, nedreptatea, opresiunea și nefericirea țin de împărăția lui Satan. Puțini oameni își dau seama că Satan este „dumnezeul acestei lumi.” Aceasta înseamnă că Satan conduce lumea. El controlează națiunile folosind oameni egoiști ca și unelte să creadă că speranța scăpării constă în „preparative”, „conferințe de pace”, „unificarea bisericii”, „liga națiunilor”, în „socialism” sau guverne comuniste de diverse feluri. Aceste planuri sunt amăgiri propuse de Satan pentru a îndepărta mintea oamenilor de la singura speranță de mântuire arătată de Biblie.
Satan și-a început amăgirile în Eden, mai întâi cu Eva, apoi cu Adam. Îndepărtându-i de serviciul lui Dumnezeu, a început să-i organizeze pe urma:ș ii lor în instituții egoiste, cu singurul scop de a folosi aceste instituții egoiste pentru a orbi oamenii cu privire la scopul lui Iehova Dumnezeu. Dar care este scopul lui Dumnezeu? Este acesta: Când Satan i-a condus pe Adam și Eva în păcat, aducând blestemul păcatului și al morții asupra întregii rase umane, Dumnezeu a hotărât să elibereze rasa umană de acest blestem și de asemenea să salveze oamenii de sub puterea lui Satan și a înșelătorii sale. El și-a propus să înfăptuiască această eliberare prin Fiul Săi, și a stabilit dinainte că timpul acestei eliberări va fi la a doua venire a lui Isus Cristos și în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos.
Această domnie de o mie de ani este numită „Împărăția lui Dumnezeu”, și la ea s-a referit Isus când i-a învățat pe urmașii Săi să se roage, zicând: „să vină Împărăți Ta, să se facă voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”. De vreme ce Dumnezeu a stabilit că Isus va aduce pace pe pământ, El este numit „Prințul Păcii” și „Prințul vieții.” În Isaia 9:6,7 citim despre acest Prinț minunat, după cum urmează: „Pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat, și și domnia va fi pe umerii lui; și va fi numit Minunat Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte veșnic, Prințul păcii. Nu va fi nici un sfârșit al creșterii domniei și păcii Sale.”
Cu aproape o mie de nouă sute de ani în urmă, când Isus a fost pe pământ, reprezentanții lui Satan, care erau liderii religioși ai celor timpuri, L-au numit „Belzebub, prințul demonilor”. Acei farisei erau unelte cu voia ale lui Satan. Prin faptul că le dădea pe față înșelătoriile, ipocrizia și învățăturile false, Isus aducea binecuvântare oamenilor. Nu este de mirare că Satan i-a fost pentru a-L numi prințul demonilor. Petru i-a acuzat pe acei ipocriți pe față și i-a învinuit pentru omorârea lui Isus. Cuvintele sale se găsesc la Fapte 3:14,15 și sună astfel: „Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Drept, și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. Ați omorât pe Prințul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți.” Din nou, la Fapte 5:30,31, același Petru și-a reînnoit acuzația împotriva acelor religioși fățarnici, zicând: „Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atărnându-l pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu Puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertarea păcatelor.
Pacea vine în lume prin acest Isus înălțat, „Prințul Păcii”, „Prințul vieții”, „Salvatorul” lumii. Domnia sa de o mie de ani va fi „dorința tuturor națiunilor”. Această Împărăție este singura speranță a lumii. În Scripturi, de nenumărate ori, poporul Domnului este sfătuit să „aștepte pe Fiul Său din cer” și să „aștepte răbdător Împărăția”. Facem bine să notăm câteva dintre aceste texte. la Luca 23:41 citim despre Iosif din Arimateea după cum urmează: „care de asemenea aștepta Împărăția Lui Dumnezeu.” La 1 Corinteni 1:7 citim: „ca să nu duceți lipsă de nici un dar; așteptând venirea Domnului nostru Isus Cristos.” Din nou, la 1 Tesaloniceni 1:10 suntem îndemnați să „așteptăm pe Fiul SĂu din ceruri„, iar la 2 Tesaloniceni 3:5 se găsesc aceste cuvinte: „Domnul să vă îndrepte inima spre dragostea lui Dumnezeu și așteptarea răbdătoare a lui Cristos.” Vorbind despre această perioadă de așteptare, Daniel, în capitolul 12, versetul 12, spune: „Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!”
Da, o binecuvântare vine la sfârșitul acestei perioade de așteptare. La acea vreme vreme Isus va fi la putere. Ca marele General al lui Iehova, El va prelua comanda oștirii lui Iehova și va trece la acțiune împotriva lui Satan. Forțele Sale vor lua cu asalt forțele lui Satan. Acea bătălie va fi scurtă și decisivă, iar Cristos va fi învingătorul.
Acea victorie va însemna distrugerea organizației lui Satan de pe pământ și va avea ca rezultat legarea lui Satan pentru o mie de ani, așa încât el nu va mai înșela națiunile până la sfârșitul miei de ani. (Apocalipsa 20:1-3) Acea victorie va însemna eliberarea oamenilor de instituțiile opresive și înșelătoare a lui Satan; va pune capăt oricărei fraude, ipocrizii, injustiții și nedreptăți; acea victorie va mărturisi stabilirea unei păci permanente și veșnice pe pământ, și bunăvoinței între oameni.
Pacea bnu poate fi niciodată stabilită prin eforturi omenești. Deși oamenii recunosc necesitatea acesteia și fac eforturi să o stabilească, totuși Scripturile ne spun că eforturile lor vor fi zadarnice, iar motivul este acela că egoismul le guvernează fiecare efort și le controlează fiecare faptă. La Ieremia 6:13,14 citim despre acest egoism după cum urmează: „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți suntem lacomi de câștig; de la prooroc până la preot, toți înșală. Leagă în chop ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Și totuși nu este pace!”
Scripturile ne asigură că atunci când înțelepții lumii vorbesc despre pace și fac eforturi în vederea acesteia, condițiile vor continua să se deterioreze și în cele din urmă vor culmina în ceea ce oamenii numesc „bătălia Armaghedonului”. La 1 Tesaloniceni 5:3 Pavel spune: „Când vor zice: „Pace și liniște!” atunci o o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare.” Astfel, apostolul ne spune că eforturile omului de a stabili pacea pe pământ sunt sortite eșecului. Distrugerea neașteptată profețită în acest text este aproape să vină asupra lor. „Bătălia zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic” este aproape. Satan va fi legat în curând, iar puterea sa de a orbi și înșela va fi pe deplin oprită pentru o mie de ani.
„Prințul Păcii” este acum pe tron și anunțul acestui fapt este acum răspândit în toată lumea. O mulțime de oameni au auzit acest anunț și speranța răsare în sufletul lor. Timpul este aproape când cuvintele profetului din Psalmul 85:10,11 se vor împlini: „Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută. Credincioșia răsare din pământ și dreptatea privește de la înălțimea cerurilor.”
Destinul omului
Unde voi petrece eternitatea? Aproape fiecare creatură umană trebuie să se confrunte cu această întrebare la un moment dat în viață. Cei care mor în copilărie scapă de analiza ei și unii care sunt șterși brusc din existență de un accident sau de o calamitate nu s-au gândit niciodată serios la aceasta. În exuberanța tinereții, tinerii nu se opresc să o analizeze; în activitățile preocupante ale maturității subiectului este împins la o parte, deoarece este unul neplăcut și pentru că greutăților zilnice le este permis să îl acopere; dar când viața este măsurată în ore, zile, săptămâni sau luni, devine un subiect de analiză solemnă. Apoi sunt cei care s-au chinuit ani întregi în așteptarea zilnică a morții, care au avut acest subiect în atenția lor toți acei ani grei.
Pentru majoritatea oamenilor, saltul în eternitate este făcut fără vreo speranță concretă. Acasă și la școală de duminică au fost învățați că cei care sunt rezonabil de buni vor reuși să intre cumva în rai, în timp ce aceia care sunt răi și degenerați vor petrece eternitatea într-un loc de chin. Aceste învățături sunt acceptate pentru că sunt învățate în crezuri de către conducătorii religioși. Cu toate acestea, în fața morții de obicei există îndoială, presimțiri rele și groază, din cauza faptului că cel care moare nu este sigur că doctrinele și liderii religioși au dreptate în învățăturile lor. El își dă seama că aceste învățături nu au fost niciodată dovedite ca fiind corecte.
Astfel se întâmplă că în cazul majorității oamenilor care părăsesc această viață; acest lucru are loc cu nesiguranță, dacă vor petrece eternitatea în cer, în fericire de nedescris sau în iad, în agonie de nedescris. Excepțiile la această regulă sunt puținii oameni care s-au convins pe ei înșiși că sunt atât de superiori „turmei de rând”, încât sunt siguri de un loc în fericire. Ei s-au convins pe ei înșiși că merită darul cel mai bun al lui Dumnezeu, și că porțile raiului li se vor deschide larg și vor fi primiți cu aclamații vesele.
Faptul că aceste persoane sunt sigure că merg în rai nu demonstrează existența unui astfel de loc sau existența unui iad al chinului. Budistul, confucianistul și indianul devotat vor muri cu toată satisfacția, siguri în credința lor fanatică că vor fi schimbați într-o altă formă de viață sau că vor merge la locul lor fericit de vânătoare în momentul morții. Totuși, această seninătate în fața morții nu demonstrează că convingerile lor sunt corecte, și toți cei care cred în Biblie știu că aceste cazuri sunt greșite. Așa cum faptul că cineva care se mărturisește a fi un creștin moare în liniște, seninătate și cu încrederea că merită să meargă în rai, nu este o dovadă că va și merge acolo.
Singurul loc unde poate fi găsită o dovadă satisfăcătoare este Biblia. Orice credință care nu este bazată pe Biblie este instabilă, de neîncredere și fără excepție falsă. Dacă cineva dorește să știe cu siguranță care este destinul omului, poate merge la Biblie cu inima sinceră și cu o minte respectuoasă, și va primi orice informație. Nu este necesar să se adâncească în știință sau să încerce să intre în legătură cu cei morți. Nici nu este necesar să consulte medii spiritiste sau opiniile așa-zișilor oameni mari care au trăit în trecut și au murit. Toate aceste surse de informație sunt lipsite de valoare, și chiar mai rău decât atât, pentru că informația pe care o oferă este falsă și înșelătoare, fără excepție.
Dumnezeu este Creatorul vieții și Dătătorul tuturor binecuvântărilor posedate de om. Mai mult decât atât, El este Cel care va decide care va destinul omului. El a inspirat oameni sfinți să scrie Biblia, care conține informația; iar pentru creaturi, să nu ia în seamă Cuvântul Său și să caute informații în alte surse, arată o lipsă de respect și venerație pentru El, care nu Îi pot fi decât neplăcute.
Conform Bibliei, fiecare membru al rasei umane va petrece eternitatea într-unul din trei locuri, anume: în cer, pe pământ sau în distrugere veșnică (numită moartea a doua). Conform Bibliei, nimeni nu va petrece eternitatea în chin veșnic; și nici toți cei salvați nu vor fi în cer. Bineînțeles că această declarație nu va fi privită ca „ortodoxă”, dar trebuie să păstrăm în minte că respectivele crezuri „ortodoxe” sunt învățături ale oamenilor, și nu ale Bibliei. Dacă cineva crede Biblia, fără excepție va fi considerat „neortodox”. Un lucru surprinzător este faptul că există oameni care au o atât de mare stimă pentru ei înșiși, încât îndrăznesc sa își pună propriile păreri în opoziție cu învățăturile Bibliei.
Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, i-a spus să se înmulțească, să umple pământul și să domnească asupra pământului, păsărilor, animalelor și peștilor. Ar trebui observat faptul că Dumnezeu nu i-a spus lui Adam că va merge vreodată în rai. Căminul său urma sp fie pe pământ, și i s-a spus că dacă nu va asculta, va muri cu siguranță. După neascultarea sa, Dumnezeu i-a spus că se va întoarce în țărână, și a fost alungat din grădină; dar nici măcar un cuvânt nu ia fost spus lui Adam că va merge la chin veșnic. Chinul veșnic este una dintre învățăturile „ortodoxe” ale oamenilor, dar nu este învățată în Biblie.
Păcatul lui Adam a adus condamnarea la moarte asupra sa și asupra urmașilor săi. Dumnezeu și-a propus să elibereze rasa umană de această condamnare și să îi restituie ceea ce a pierdut Adam. Pentru a duce la îndeplinire acest scop. Dumnezeu L-a trimis pe Isus pe pământ să moară pentru omenire și să o izbăvească de moarte, pentru a putea fi restabilită la viață printr-o înviere din morți. Astfel, este scris: „Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.” (1 Ioan 4:14) Isus a spus: „Fiul omului a venit... să Își dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” Din nou, El a spus: „Fiul omului a venit să caute și să salveze ceea ce a fost pierdut.” De vreme ce Adam a pierdut un cămin pământesc și o stare pământească, înseamnă că acestea sunt cele care vor fi restabilite.
Lucrarea de înviere și restabilire a rasei umane la viață perfectă chiar aici pe pământ va fi realizată de Isus cel înviat în timpul domniei Sale de o mie de ani, care va fi în deplină acțiune imediat ce lumea rea prezentă va fi distrusă în bătălia Armaghedonuli, care este înaintea noastră.
După această bătălie, care va distruge imperiul rău al lui Satan și, ca urmare va distruge toate învățăturile ortodoxe ale oamenilor, va urma învierea celor morți. Atunci toți vor fi învățați în mod corespunzător care este voința lui Dumnezeu; toți vor trebui să asculte acea voință sau vor fi distruși în moartea a doua. Cei ascultătotri vor trăi pentru totdeauna pe pământ. Acela va fi destinul lor.
Ca dovadă, sunt citate dovezile următoare. În Psalmii 37:29 citim: „Cei drepți vor moșteni pământul și vor locui pe el pe vecie.” Într-un contrast izbitor cu acest text, preoțimea a învățat cp cei drepți merg în rai. Din nou, la Isaia 60:21 citim: „Nu vor mai fi decât oameni neprihăniți în poporul tău: ei vor stăpâni țara pe vecie.”
Clerul spune că pământul va fi distrus, dar la Eclesiastul 1:4 citim: „Pământul rămâne veșnic în picioare.” Bineînțeles că, dacă oamenii urmează să trăiască pe el pe vecia, acesta nu va fi distrus. În rugăciunea lui Isus, El ne-a învățat să ne rugăm pentru timpul când voința lui Dumnezeu se va face pe pământ așa cum este făcut în cer. Și toți profeții și apostolii ne spun de un timp când cunoștința lui Dumnezeu va acoperi pământul așa cum apele mării acoperă adâncul. Ei ne spun despre un timp când orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi gloria lui Dumnezeu, atât în cer cât și pe pământ. Zeci de texte biblice ne spun că oamenii sunt destinați să trăiască pe pământ pe vecie.
Când Isus a fost pe pământ, El a început să predice un mesaj nou care nu fusese auzit niciodată înainte de timpul Său, și acel mesaj era: „Împărăția cerului este aproape.” El și-a ales discipolii și i-a trimis să predice același mesaj. Acest mesaj înseamnă că începând cu acel timp Dumnezeu a ales din omenire o clasă alcătuită din 144.000 de persoane care trebuie să fie credincioase până la moarte; ei trebuie să calce pe urmele Sale. Ei trebuie să învețe ascultare prin suferință, așa cum a făcut Isus. Tuturor celor din această clasă le este promisă întâia înviere și faptul că vor împărăți cu Isus în timpul domniei de o mie de ani. Destinul lor va fi unul ceresc. Ei vor fi ca Isus și Îl vor vedea așa cum este. Apocalipsa 20:6 spune despre aceștia: „Fericiți și sfinți sunt cei care au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor împărăți cu El o mie de ani.”
Când întâia înviere îi va aduce împreună în cer ca o grupă divină, nemuritoare și nevăzută, destinul lor va fi să fie cu Domnul pentru totdeauna. Ei, împreună cu Isus ca și Cap al lor, vor fi Împărăția, în timp ce creaturile umane de care pământul va fi prin vor fi supușii Împărăției. Această clasă cerească este numită „Biserica”, și de asemenea „mireasa, soția Mirelui”. Sunt numiți „cei aleși”, „biruitorii”, și la ei se face referire ca fiind „co-moștenitori” cu Cristos. Vorbind acestei clase, Isus a spus: „De aceea vă pregătesc Împărăția, așa cum Tatăl Mi-a pregătit-o Mie.” (Luca 22:29) Din nou, Isus le-a spus acestora: „Celui care va birui, îi voi da șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
Scripturile descriu o altă clasă, care va fi necredincioasă. încăpățânată și rebelă; aceasta va fi împotriva milei și favorii lui Dumnezeu, și va continua această rebeliune până când Dumnezeu îi taie de la viață în moartea a doua. Acela va fi destinul lor. Moartea a doua este numită „distrugerea veșnică”, la 2 Tesaloniceni 1:9 unde scrie: „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică, de la fața Domnului și de la slava puterii Lui.” Aceasta este clasa la care s-a referit Isus când a zis: „Aceștia vor merge în pedeapsa veșnică.” El nu a spus că ei vor merge în chinul veșnic, așa cum învață clerul. El pur și simplu spune că vor merge în pedeapsa veșnică, iar Scripturile arată că această pedeapsă este moartea, moartea a doua sau distrugerea veșnică.
De nenumărate ori ni se spune că Dumnezeu îi va distruge pe cei răi; ei vor pieri ca animalele, și că vor fi ca și când nu ar fi fost, ceea ce înseamnă ca și când nu ar fi fost în existență. Această clasă va fi alcătuită din toți cei care au venit la cunoștința adevărului și apoi au luat poziție împotriva acestuia.
Astfel vedem destinul întregii familii umane, în conformitate cu scopul lui Dumnezeu, așa cum este arătat în Cuvântul Său.
(1) o mică parte a omenirii va merge în glorie cerească și va fi asociată cu Isus în Împărăție și în lucrarea ei;
(2) marea majoritate a omenirii va fi privilegiată să se bucure de viață veșnică aici pe pământ, decă ascultă de legile Împărăției;
(3) unii vor fi distruși pentru totdeauna ca rebeli împotriva lui Dumnezeu.
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că nici o creatură nu este destinată să petreacă eternitatea în chin agonizant, așa cum învață clerul într-un mod atât de egoist.
Formalism în rugăciune
Următorul extras esre dintr-o scrisoare primită de Turnul de Veghere este motivul pentru care scriem aceste rânduri:
„Am vrut să vă scriu despre o întrebare care pare a fi neînsemnată, dar se vede că este din ce în ce mai importantă. Unii dintre prieteni cred că este formalism sa îngenunchezi în rugăciune la adunările de rugăciune. La început am crezut că este în regulă dacă simți așa, dar ideea se propagă; chiat E____ s-a gândit să nu mai îngenuncheze. Cel care a început această idee refuză să-și închidă ochii sau să-și împreuneze mâinile - de asemenea formalism. Această familie are copii. Eu conduc lecțiile pentru copii; copii se poartă ca și părinții lor, așa încât am vorbit despre acest fapt spunând că „nu se poartă față de profesorul lor ala cum se poartă unul cu altul, și nici față de director așa cum se poartă față de profesor; de aceea ar trebui să ne amintim că Iehova este cel mai mare dintre toți. Apoi am spus că ne împreunăm mâinile ca un semn de neajutorare fără El, și că ne închidem ochii așa încât nimic să nu ne distragă atenția și să ne împiedice să ne ridicăm inimile împreună către Dumnezeu.
Politica lui Satan este mereu aceași, să-i facă pe oameni să urmeze căi de acțiune extreme. Fariseii erau extremiști în formalismul lor și le plăcea să stea la colțul străzii și să se roage ca să fie văzuți de oameni. Motivul care i-a făcut să procedeze așa a fost unul rău și Isus i-a condamnat în public pentru aceasta. În același fel, orice formalism practicat cu scopul de a atrage atenția asupra celui care îl practică este greșit.
Cealaltă extremă este să fi necuviincios și superficial în atitudine, ceea ce arată o totală lipsă de respect față de Iehova. Este scris: „Frica de Iehova este începutul înțelepciunii.” Omul înțelept continuă în această atitudine corectă de frică înaintea lui Iehova. Dacă un om ajunge la punctul când nu mai are nici o frică de a-i displăcea lui Dumnezeu, atunci este pe o cale greșită, iar rugăciunile sale îi vor fi de puțin folos, dacă nu chiar deloc.
Purtarea unui creștin trebuie să fie în conformitate cu relația sa corectă cu Dumnezeu. El își av da seama că, în comparație cu Creatorul, creatura este la fel ca un fir de praf în balanță. Neajutorarea și completa dependență față de Domnul Dumnezeu sunt mereu înaintea lui. Pe măsură ce cunoștința sa despre bunătatea iubitoare a lui Iehova crește, el are o mai mare dorință să se închine lui Iehova și o mai mare măsură de devotament față de El. El se bucură să ia o poziție potrivită. care să arate dependența sa față de Iehova. Motivul său pentru a face aceasta este cu totul neegoist. El își asumă astfel în mod firesc acea poziție care se potrivește cel mai bine relației sale cu Dumnezeu. Dacă este singur, se bucură să plece până la pământ în rugăciune. Dacă este cu frații săi, el va fi fericit, să îngenuncheze cu ei în rugăciune, pentru ca toți să își arate dependența și devotamentul față de Dumnezeu.
Dacă grupa este mare și cineva deschide cu rugăciune, cel mai bine pentru toți poate fi să stea în picioare, așa încât fiecare să audă și să urmărească ceea ce este exprimat de conducător. Motivul care îndeamnă la acțiune este cel care contează cu adevărat.
Dacă cineva adoptă poziția extremă că nu-și înclină capul în rugăciune și nu-și închide ochii când se roagă, toate șansele sunt ca motivul să fie unul egoist; după acesta este cazul, atunci aceasta este la fel de neplăcută Domnului ca și urmarea celeilalte extreme în formalism. Dacă face aceasta pentru a atrage atenția asupra lui, că el a lăsat la o parte orice formalism, atunci motivul său este egoist și greșit.
Nu poate exista nici cel mai mic dubiu că Isus i-a învățat pe ucenicii săi să se roage. De asemenea este sigur că ei se rugau împreună. (Fapte 1:14; 6:4; 12:5; Efeseni 6:18) Că îngenuncherea în rugăciune este corectă, este arătat de cuvintele profetului lui Dumnezeu: „Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Creatorul nostru! (Psalmii 95:6) Isus a îngenunchiat când s-a rugat, și asta trebuie să se fi întâmplat în prezența discipolilor Săi, pentru ca ei să știe acest lucru. (Luca 22:41) Este evident faptul că apostolii au urmat sfaturile și învățăturile lui Isus, și în rugăciune s-au purtat în conformitate cu acestea. (Fapte 9:40) Pavel s-a întâlnit cu membri ai bisericii la Efes pentru a le da instrucțiuni cum trebuie să se poarte, și s-a rugat împreună cu ei, îngenunchind. „După ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat și s-a rugat împreună cu ei toți.” - Fapte 20:36.
Cu o altă ocazie, Pavel era împreună cu o grupă de bărbați, femei și copii, și ei toți au îngenuncheat și s-au rugat împreună. (Fapte 21:5) A fost potrivit atât pentru copii cât și pentru ceilalți, să îngenuncheze și să se roage. Că îngenuncheatul în rugăciune a fost și este atitudinea potrivită, și cea pe care a urmat-o apostolul și a învățat și pe membrii Bisericii să o urmeze, este arătat de cuvintele sale: „Iată de ce, zic, îmi plec genunchiul înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Christos.” - Efeseni 3:14.
Așadar, nimeni să nu fie înșelat sau indus în eroare de extremiști. Urmați instrucțiunile din Cuvântul lui Dumnezeu și lăsați ca motivul vostru să fie întotdeauna curat, iar rezultatul va fi că-i veți păcea Domnului.
Adevărul în japonia
Cititorii Turnului de Veghere se vor bucura cu frații noștri din Japonia că adevărul prinde rădăcini în acea țară și că unii intră în serviciul Domnului cu tot ce au pentru a-I mări numele. Următoarea scrisoare de la reprezentantul Societății ca fi citită cu interes.
„Dragă frate Rutherford,
Doar ce ne-am întors dintr-o călătorie în China și Coreea. În această călătorie i-am vizitat pe frații noștri și surorile din Port Arthur, Seul, Heijo și Jinsen.
Domnul și doamna K. Tanno, din Port Arthur, au primit adevărul prin intermediul cărților Harfa, Eliberarea și revista Turnul de Veghere în japoneză, precum și Epoca de aur. Ei și-au simbolizat consacrarea pe 22 mai 1930. Au 30 de acri de orhidee, dar s-au decis să vândă întreaga proprietate pentru a începe imediat serviciul de colpotor (pionoer). Vor lucra printre japonezii din Manciuria.
Domnul T. Terai, un inginer la Kyoto Electric Co., și soția sa și-au simbolizat consacrarea în luna februarie. El a demisionat și a intrat în serviciul de colpotor începând cu 15 mai. Și soția lui se bucură de acest serviciu. Au patru copii, iar cel mai mare dintre ei are abia 9 ani.
Domnul și doamna Inouye, fierari don Hikata, și-au simbolizat consacrarea în urmă cu doar câteva luni. Pe 31 mai ei au renunțat la profesia lor și au dat fabrica angajaților. Urmează să părăsească locul lor natal pentru un nou teritoriu care le-a fost repartizat să îl lucreze. au doi copii mici.
Doamna N. Nishikawa, din Kumamoto, și cele două fiice ale sale, au primit adevărul și au fost botezate cu doar trei săptămâni în urmă. Fiica cea mică a renunțat la școală și acum au plecat din locul lor natal într-un alt oraș pentru a lucra ca și colpotori.
Domnișoara Gokishuku, o gheișă (sclavă) coreeană, a primit adevărul anul trecut. S-a rugat Domnului să intre în serviciul de colpotor. Domnul i-a răspuns la rugăciuni și într-un mod miraculos a eliberat-o de viața de sclavă luna trecută, când am fost eu în Coreea. Prietenii coreeni și japonezi au plătit cu bucurie o parte din datoria ei. Restul va fi plătit lunar. Acesta este un lucru destul de neobișnuit pentru o gheișă coreeană. Dar Domnul s-a folosit de șeful poliției și de un alt oficial de rang înalt pentru a o elibera. Acum ea este foarte activă în serviciu.
Domnișioara Kinairaku și domnișoara Joheijin, ambele coreene și foarte gheișe, sunt foarte active în serviciulde colpotor. Dumnezeu să le binecuvinteze.
În Ina, un orășel din Nagano-ken, șase japonezi au părăsit biseric și studiează sincer adevărul.
Aceasta este starea prezentă aici în Japonia și Coreea. Puteți vedea cum „tineri” primesc înțelegerea „viziunilor” Domnului.
Atât sistemul catolic, cât și cel protestant, sunt acum cu totul neajutorate împotriva I.B.S.A. Mulți vin repede la adevăr acum. De asemenea, clasa „servului rău” întreprinde ceva împotriva unșilor Domnului, dar și ei sunt neajutorați.
Am trimis semne de carte pentru Guvern. Vă rugăm să tipăriți 10.000.