93 - Promisiuni minunate
Versiunea din 20 noiembrie 2020 05:57, autor: AdrianBN (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: 1. Ascultă! Dumnezeu zice: O, tu, poporul meu trist,<br> Nemângâiat şi alungat, îţi zidesc locaş mărit.<br> N-or mai fi nori de mâhnire, care drumul întunecă.<br> Zidul...)
1. Ascultă! Dumnezeu zice: O, tu, poporul meu trist,
Nemângâiat şi alungat, îţi zidesc locaş mărit.
N-or mai fi nori de mâhnire, care drumul întunecă.
Zidul va fi “Mântuire” şi porţile “Laudă”.
2. Acolo ca râu de apă, care-adapă grădina,
Tot plăceri ce nu se gată vor desfăta inima.
Toate-acestea de la Domnul sunt răsplata credinţei.
Va domni adevăr, pace. N-a mai fi războire.
3. Luna ta nu va mai scădea. Al tău soare sus va sta.
Necaz nu-i mai avea, fiind Dumnezeu lumina ta.
Noaptea ta s-a schimba-n ziuă, suspinul în laudă.
Domnul va fi gloria ta şi lumina veşnică.