Această pagină nu a fost verificată
15 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHERE
55
pentru a-i servi în mod public (Apocalipsa 7:14,15). Acea frânghie „de un roșu aprins” era un semn expus în public; tot așa, poporul lui Dumnezeu trebuie să-și recunoască în public credința în sângele vărsat al lui Isus Christos și să ia poziție în mod deschis de partea Domnului și să-I servească, pentru garantarea ocrotirii în timpul Armaghedonului.
18 De asemenea, drama profetică arată aici obligația care stă pe umerii ionadabilor care vor forma „mulțimea mare”, potrivit căreia ei trebuie să fie activi în ducerea mesajului Împărăției la alții, pentru ca și alții să afle calea vieții. Lui Rahav i s-a cerut să-și aducă toți membrii familiei în casa ei situată pe zid, dacă ei așteptau ocrotire și mântuire, înainte de căderea Ierihonului. Lucrul acesta arată că membrii „mulțimii mari”, trebuie să fie serioși și energici, făcând tot ceea ce le stă în putință pentru a aduna și pe alții care fac parte din clasa „altor oi” ale lui Isus Christos și o astfel de obligație din partea lor, este accentuată prin cuvintele Domnului, consemnate în Apocalipsa 22:17. Ionadabii nu trebuie să aștepte să aibă favoarea și ocrotirea lui Dumnezeu, dacă ei sunt inactivi, primesc adevărul, dar apoi nu fac nimic pentru a-l face de cunoscut și altora. Faptele arată că mulți ionadabi, aproape imediat după ce află adevărul cu privire la Împărăție, se ocupă cu ducerea acestui mesaj și la alții; ei fac acest lucru mergând din casă în casă cu fonograful, cu literatura și informând oamenii care doresc să asculte cu privire la îngrijirile pline de îndurare ale lui Dumnezeu pentru ei, dacă dau atenție cuvintelor Sale. Obligația lor față de lucrarea de mărturie, este așadar scoasă în relief.
19 Ionadabii fug la organizația lui Dumnezeu de sub Isus Christos și faptul că ei trebuie să rămână credincioși sub ocrotirea de aici, a fost prezis și în acest tablou profetic. „Și oricine va ieși pe ușa casei tale în stradă, sângele lui va cădea asupra capului lui și noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casa ta, dacă mâinile cuiva vor fi asupra lui, sângele lui va cădea asupra capului nostru” (Iosua 2:19).
20 Această cerință este în deplină armonie cu legea lui Dumnezeu, guvernând pe cei care fugeau spre cetățile de scăpare și spre casele însemnate cu sânge din Egipt, în timpul paștelui. A rămâne înăuntrul organizației Domnului înainte și în timpul manifestării mâniei lui Iehova în Armaghedon, înseamnă siguranță și ocrotire. A nesocoti porunca lui Dumnezeu și a merge afară, în lume, pentru a căuta aprobare și protecție din partea oamenilor, înseamnă nimicire. „Sângele lui va cădea asupra capului său”. Lui Rahav și casei sale i-a fost garantată ocrotire deplină, dacă ei își păstrau cu credincioșie înțelegerea și ascultau instrucțiunile; tot așa este și cu cei care afirmă că-L servesc pe Iehova Dumnezeu acum.
21 Din nou, credincioșia celor consacrați unii față de alții și față de Domnul, este arătată prin această dramă:
„și dacă tu trădezi această lucrare a noastră, atunci noi vom fi eliberați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem” (Iosua 2:20). Exprimat în limbaj obișnuit, rămășița și „mulțimea mare” trebuie să fie și sunt cu adevărat strâns uniți împreună cu legăturile altruismului și ei trebuie să-și protejeze interesele unii altora. În contrazicere cu aceasta, Dalila l-a trădat pe Samson, însă o astfel de procedură nu va fi tolerată de Domnul printre acei care au fost de acord să împlinească voia Lui. Compromisul sau asocierea cu dușmanul, anulează toate pretențiile pentru ocrotire din partea Domnului. Aceasta arată că aceia care fac parte din „mulțimea mare”, trebuie să fie credincioși intereselor Împărăției lui Dumnezeu și să nu permită nimic care să-i întoarcă de la aceasta.
22 Înțelegerea încheiată cu jurământ a fost făcută, explicată și înțeleasă între Rahav și iscoade, după care aceștia și-au continuat imediat drumul spre ascunzătoarea din munți. Mai târziu, Rahav a fost credincioasă în împlinirea părții ei din înțelegere, atârnând pe zid frânghia care servea ca semn, arătând astfel că ea stătea neclintită în credința sa față de Dumnezeu. „Și ea a spus: fie după cuvintele voastre. Și ea i-a trimis, iar ei s-au îndepărtat; ea a legat sfoara de culoare stacojie în fereastră” (Iosua 2:21). Ionadabii se asociază cu organizația lui Dumnezeu; prin organizația Sa, al cărui Cap este Isus Christos, Dumnezeu are o înțelegere clară cu ionadabii și îi aduce la o apreciere a relației lor cu El, arătându-le locul pe care ei trebuie să-l ocupe și ei chiar îl ocupă. Ei îi ajută pe martorii lui Iehova în facerea unui raport credincios pentru Isus Christos, Mai Marele Iosua, întocmai după cum Rahav le-a ajutat pe cele două iscoade să facă un raport bun. Atunci când izraeliții au trecut Iordanul, porțile Ierihonului erau închise și toți oamenii erau înăuntrul zidurilor; astfel, nimeni nu putea vedea frânghia de culoare stacojie la fereastra lui Rahav. Astfel erau instrucțiunile și ele erau îndeplinite de către Rahav. Acțiunile sale arată că ionadabii și martorii lui Iehova trebuie să se înțeleagă unii cu alții, în mod sincer, fără frică. Toți cei care îl iubesc pe Domnul Dumnezeu, vor face exact acest lucru. Aceasta arată, de asemenea, că oamenii lumești ai „creștinătății” aflați în organizația Diavolului și formând o parte a ei, nu pot vedea și aprecia ce înseamnă „funia” sau „frânghia” de culoare stacojie, adică ei nu pot vedea că ionadabii cred, într-adevăr, în sângele vărsat al lui Isus Christos și arată credință și ascultare față de Dumnezeu.
23 Iscoadele au găsit un ascunziș în munți, la vest de râul Iordan, în timp ce urmăritorii lor îi căutau în direcția opusă, lângă vadurile Iordanului. În ziua a treia, urmărirea a fost abandonată; apele râului Iordan fiind atunci foarte mari și izraeliții găsindu-se pe partea cealaltă, pe partea de est a râului, cei ce se aflau în cetatea Ierihon, considerându-se într-o situație de pace și siguranță, s-au retras înăuntrul zidurilor cetății și au rămas acolo.
