Pagină:The-convention-1931.djvu/4: Diferență între versiuni

s-au mutat la țară și s-au dedicat în întregime serviciului activ de a transmite poporului mesajul regatului. Unii au considerat necesar să își părăsească tatăl, mama, fratele, sora sau soția și, uneori, întreaga familie a plecat laolaltă. Unii dintre aceștia au construit pe roți o casă suficient de mare pentru a găzdui mai multe persoane și, luându-și și copiii cu ei, au lăsat totul în urmă și acum se deplasează în orice parte a țării în care sunt repartizați și se bucură să participe la lucrare. Alții au lăsat toate lucrurile enumerate de Domnul Iisus în textul de mai sus și au intrat în câmpul slujirii cu bucurie, iar Domnul le-a binecuvântat din belșug eforturile. Mulți dintre pionieri poartă cu ei corturi în care dorm, iar când vremea o permite, mulți dintre ei dorm în aer liber. Cele mai necesare conforturi ale unei ființe sunt: hrană, îmbrăcăminte, adăpost și sănătate. Modul de viață frugal și simplu a întărit fizic mulți dintre acești itineranți. Copiii lor au o sănătate bună și, trăind în aer liber și aproape de natură, sunt binecuvântați din punct de vedere fizic. Acești pionieri, prin mila Domnului, au reușit să își procure hrană și îmbrăcăminte pentru ei înșiși și pentru cei care depindeau de ei, și, mai presus de toate, se bucură de binecuvântata pace sufletească și mulțumirea pe care o au numai cei care se străduiesc să facă voia lui Dumnezeu.

La locația de la Fair Grounds au fost prevăzute numeroase locuri de campare pentru cei care doreau să se folosească de aceste spații. În această locație de campare, pionierii și-au ridicat corturile și și-au parcat mașinile. Aproximativ o mie cinci sute de suflete s-au așezat astfel, iar corturile și rulotele lor erau atât de frumos aranjate în cartiere sau scuaruri, cu străduțe frumos amenajate între ele, încât lăsa impresia unei tabere militare și te ducea cu gândul la modul în care israeliții, mărșăluind spre pământul Canaanului, au făcut tabără pentru odihnă și înviorare. Acești pionieri bătuseră cale lungă și fiecare își dorise cu nerăbdare să ajungă la adunare; iar acum istovitoarea lor călătorie luase sfârșit și se aflau în tabără, unde se puteau odihni și unde erau gata și nerăbdători să primească abundența pe care Iehova o pregătise pentru ei. Erau un grup fericit. Aceștia sunt „săracii cu duhul”; ceea ce înseamnă că nu se gândesc la ei înșiși cu trufie, ci se gândesc la ei înșiși așa cum este de cuviință și nu se străduie să agonisească prea multe lucruri pământești; și ar trebui să fie de așteptat ca Domnul să le îndeplinească prețioasa lui promisiune, și anume: „voi sătura cu pâine pe săracii lui.” Aceasta înseamnă că El va asigura toate cele necesare pentru traiul, întărirea și încurajarea lor ca propovăduitori ai Lui. face suficiente dispoziții pentru susținerea, puterea și încurajarea lor ca reprezentanți ai săi. Cu adevărat și-a îndeplinit Domnul promisiunea față de ei și de toți ceilalți bine-credincioși participanți la adunare. Vineri dimineața devreme, mica oaste de pionieri își instalase orașul în miniatură pe locul prevăzut pentru ei, lângă Coliseum.