Această pagină a fost verificată
15 Septembrie, 1931
TURNUL DE VEGHE
283
limitată la cei care sunt devotați lui Iehova Dumnezeu. Asta explică de ce Cuvântul Domnului nu poate fi înțeles de cei care nu sunt în armonie cu Dumnezeu. Dacă un om vrea să înțeleagă Cuvântul Domnului, trebuie să îi fie devotat Domnului în mod onest și sincer. Acest fapt este specificat clar în Psalmul douăzeci și cinci, versetul paisprezece: ”Taina Domnului este pentru cei ce se tem de El și legământul făcut de El le dă învățătură”.
Apostolii, sub supravegherea Domnului, au organizat biserica în vremea lor. Pentru membrii bisericii din acele timpuri, epistolele scrise sau scrisorile apostolilor au fost îndreptate, însă au fost destinate mai ales pentru înțelegerea, ajutorul și confortul membrilor bisericii de la sfârșitul lumii, unde ne aflăm noi acum. Asta o spun chiar vorbele apostolului în Romani, capitolul cincisprezece, versetul patru și în Prima Epistolă către Corinteni, capitolul zece, versetul unsprezece. După moartea apostolilor, repede, a venit un timp de întuneric. A fost o lungă perioadă de întuneric ce e menționată în general ca „Evul Mediu". În acel lung interval de timp, Dumnezeu și-a întors fața de la organizația numită „biserică" în ceea ce privește revelarea scopurilor sale. Acea perioadă a durat aproximativ din secolul al III-lea până în secolul al XIX-lea. În acea perioadă a fost probabil un număr foarte mic de adevărați imitatori ai lui Cristos pe pământ. Numărul de pretinși imitatori ai lui Cristos era mare, dar puțini erau cu adevărat credincioși și adevărați. Aceea a fost perioada când cei adevărați și cei falși au crescut laolaltă, un fapt pe care Isus l-a descris în parabola sa drept „grâul” și „neghina” care cresc pe același ogor. După cum a spus el, ele trebuie să continue să crească împreună până la sfârșitul lumi. (Mat. 13: 24,30,39) Cele două categorii crescând astfel împreună, adevărații imitatori ai lui Cristos au fost mult împiedicați de către cei falși. Învățătorii din biserici erau oameni egoiști, interesați de influențele politice și de lingușeala personală. Sub influența și controlul inamicului Satan, ei au făcut ca adevărul să devină obscur și să fie văzut foarte slab.
Din nou se atrage atenția asupra cuvintelor lui Isus, marele Profet, care, cu autoritate de la Iehova, le-a spus ucenicilor săi: „Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Și dacă mă duc … Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine”. Ar trebui deci să ne așteptăm ca noua venire a Domnului să marcheze începutul unei mai bune înțelegeri a Cuvântului lui Dumnezeu. În armonie cu aceasta, este consemnat în cartea Faptele Apostolilor, capitolul trei, versetele nouăsprezece până la douăzeci și unu, că apostolul Petru, la scurt timp după Cincizecime, a proorocit ca: „Vremuri de împrospătare vor veni de la prezența [sau, literalmente, de la fața] Domnului [Iehova]; şi el va trimite pe Isus Cristos, ce va fost mai înainte predicat vouă; pe care cerul trebuie să-L primească [țină] până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților săi proroci de când a început
lumea”. Astfel, apostolul prezice în mod clar un timp de înviorare pentru oamenii Domnului, care va avea să fie la a doua venire a Domnului Isus.
Asta nu ar însemna că Isus trebuie să fie din nou prezent în trup pe pământ, pentru că pentru El distanta de pamant nu este o bariera . El este un spirit de natură divină iar puterea sa nu are limite, indiferent de poziția sa fizică. Fiind învestit cu toată puterea în cer și pe pământ, el ar putea administra treburile bisericii dintr-o poziție la fel de bin ca din alta. Cuvintele apostolului Petru tocmai citate înseamnă că, la un moment dat și acționând întocmai după ordinele lui Iehova, Cristos Isus va începe să slujească celor consacrați lui Dumnezeu și le va da înviorare. Care ar fi natura acelei înviorări?
Petru vorbește despre „restituire”, care ar însemna restabilirea a ceea ce fusese îndepărtat sau ascuns și care ar include neapărat adevărul care a fost ascuns pe durata „Evului Mediu”. Cu o altă ocazie, după cum este consemnat în Matei, capitolul șaptesprezece, versetul unsprezece, Isus a spus că „trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile.” Ilie a fost un profet al lui Dumnezeu care a făcut o lucrare de reașezare a lucrurilor în vremea sa, în sensul că a redat israeliților o înțelegere a adevărului cu privire la Dumnezeu și la relația lor de legământ cu acesta. (1 Regi 18:39) Lucrarea sa a fost profetică și a prezis că Domnul va restabili din nou adevărul său înaintea propriului său popor. După moartea lui Ilie, Maleahi a prorocit că Dumnezeu îl va trimite pe profetul Ilie înainte de ziua cea mare și înfricoșătoare a Domnului. Citiți acea profeție în Maleahi, capitolul patru, versetele cinci și șase. Acea profeție este o dovadă că altul ar trebui să facă o lucrare similară cu cea făcută de Ilie, dar la o scară mult mai mare și de o importanță mult mai mare.
Restituirea sau restaurarea tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Isus, precum și restituirea menționată de apostolul Petru, trebuie să înceapă cu restaurarea poporului lui Dumnezeu a adevărurilor care fuseseră ascunse pe durata „Evului Mediu”. Acea lucrare de restituire ar progresa în timpul celei de-a doua veniri a lui Isus Cristos. S-ar aștepta ca zilele de înțelegere a profețiilor să înceapă cândva după cea de-a doua venire a Domnului, iar înțelegerea să continue să progreseze după aceea.
Dovada din Scripturi este că cea de-a doua venire a Domnului Isus Cristos este nevăzută și a început aproximativ în anul o mie opt sute șaptezeci și opt (d.Cr.). În Scripturile Noului Testament, scrise inițial în limba greacă, există trei cuvinte grecești diferite folosite în legătură cu a doua venire a Domnului Isus Cristos. Aceste cuvinte sunt: parousia (Matei 24: 3), care înseamnă literalmente „prezență”; epiphancia (2 Tim. 4: 1), care înseamnă prezență și strălucire cu o
