Această pagină nu a fost verificată
1 Mai, 1949
Turnul de Veghe
137
face pe unii să se poticnească și astfel să împiedicăm răspândirea adevărului și creșterea congregației creștine de acolo. - 1 Cor. 9: 19-27.
12 Dar dacă femeia s-a rugat sau a profețit în congregația generală de asistență mixtă, a existat un motiv mai presus decât obiceiul popular pentru ea de a se înveli. Era pentru a-și onora capul în aranjamentul lui Dumnezeu, adică bărbatul. Așa cum era o dezonoare pentru capul bărbatului, Cristos Isus, să se roage sau să profețească de sub un văl, ca atunci când bărbații evrei aruncă peste cap un șal sau o eșarfă cu ciucuri, numită tallith, atunci când fac rugăciune astăzi. L-a lingușit Dumnezeu pe bărbat și i-a gâdilat vanitatea prin acest aranjament și, în același timp, le-a umilit nejustificat pe femei? Deloc; dar era un aranjament ca atât bărbatul, cât și femeia să onoreze conducerea teocratică. „Bărbatul”, explică apostolul, „nu are nevoie să aibă un văl pe cap, pentru că el reprezintă asemănarea și supremația [sau, gloria] lui Dumnezeu; dar femeia reprezintă supremația [sau, gloria] bărbatului. (Bărbatul nu a fost făcut din femeie, femeia a fost făcută din bărbat; iar bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.) Prin urmare, din perspectiva îngerilor, femeia trebuie să poarte pe cap un simbol al supunerii.” Sau , „De aceea ea ar trebui să poarte pe cap ceva care să simbolizeze supunerea ei, din respect față de îngeri, dacă nu față de nimeni altcineva.” (1 Cor. 11:7-10, Moffatt; An Amer. Trans. Când am explicat astfel motivul unei practici, atunci îi vedem potrivirea și ne conformăm de bună voie, datorită onoarei lui Dumnezeu și a lui Cristos. Vrem să recunoaștem și să onorăm conducerea teocratică.)
13 Chiar cine sunt îngerii menționați aici, din respect față de care surorile noastre creștine ar trebui să se supună regulamentelor de mai sus, a fost argumentat în mai multe moduri. Dar luând doar informațiile pe care ni le oferă Scripturile pure, ei par a fi îngeri spirite nevăzuți. Pe aceștia îi folosește Dumnezeu ca mesageri și delegați ai Săi și uneori, în trecut, s-au materializat în carne și au apărut omenirii. Faptul că aceștia sunt interesați de întâlnirile noastre congregaționale este sugerat de Eclesiastul 5:5, 6, citind: „Mai bine este să nu juri, decât să juri și să nu plătești. Nu lăsa gura ta să-ți facă trupul să păcătuiască; nici să nu spui înaintea îngerului că a fost o greșeală: de ce ar trebui să se mânie Dumnezeu pe vocea ta și să distrugă lucrarea mâinilor tale?” (Am. Stan. Ver.) În special ar trebui să fie așa acum, când Iehova Dumnezeu a trimis la templu „îngerul testamentului” sau „mesagerul legământului”. - Mal. 3:1, Douay și Am. Stan. Ver.
14 În aceeași epistolă, apostolul Pavel ne spune că el și tovarășii săi apostoli au fost „făcuți un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni”. (1 Cor. 4:9) El ne mai spune că îngerii sunt „toate spirite
slujitoare, trimise să slujească pentru cei care vor fi moștenitori ai salvării”. (Evr. 1:14)
