Această pagină nu a fost verificată
170
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
forței sale active, spiritul sfânt. La fel și cu Filip. Când spiritul i-a spus lui Filip să se alăture carului eunucului, este posibil ca îngerul invizibil să fi vorbit sub puterea spiritului lui Dumnezeu. Această înțelegere elimină orice nevoie de a personaliza spiritul sau de a spune că spiritul este un înger. După ce eunucul a fost botezat, spiritul lui Iehova „l-a luat pe Filip”, nu transportându-l fizic prin aer, ci mișcându-l rapid și fără alte întârzieri pentru a părăsi împrejurimile și a se îndrepta spre Așdod (Azot).
25 Dacă înțelegem modul în care Dumnezeu a tratat cu Ghedeon și cu Filip, ne ajută să înțelegem modul în care ar fi putut să acționeze cu alții, cum ar fi, de exemplu, cu Petru și congregația din Antiohia, în Siria. La aproximativ douăzeci și una de ore după ce îngerul lui Dumnezeu i se arătase lui Corneliu la Cezareea, pe Marea Mediterană, o operațiune a spiritului a avut loc asupra lui Petru la Iope, pe coasta mării, la aproximativ treizeci de mile sud de Cezareea. Prin intermediul puterilor televiziunii și telecomunicațiilor, Dumnezeul Atotputernic l-a făcut pe Petru să aibă o viziune și să audă o voce de comandă. În timp ce Petru se gândea la semnificația tuturor acestor lucruri, au sosit trei bărbați de la Corneliu din Cezareea.
26 Acum citim: „Pe când Petru se gândea la vedenia aceasta, spiritul i-a zis, Iată, trei bărbați te caută. Ridică-te, dar, coboară-te și du-te cu ei, fără să te îndoiești de nimic, căci eu i-am trimis.” (Faptele Apostolilor 10: 3, 19, 20; 11: 13) Dar Faptele Apostolilor 10: 3-7 spune că îngerul lui Dumnezeu i-a spus lui Corneliu să-i trimită pe acei trei bărbați la Petru. Așadar, când spiritul i-a spus lui Petru să meargă cu ei, Dumnezeu, fără îndoială, și-a pus spiritul peste același înger și l-a folosit pe acel înger pentru a-l instrui pe Petru ce să facă. Când Petru le-a spus mai târziu fraților săi la Ierusalim: „Și spiritul mi-a poruncit să merg cu ei, fără să mă îndoiesc de nimic”, putem fi siguri că nu se gândea la spiritul sfânt ca la un membru personal al unei „dumnezeiri” trinitare. Mai ales așa când Petru a continuat să povestească despre discursul său biblic adresat casei lui Corneliu și a adăugat: „Și când am început să vorbesc, spiritul sfânt s-a pogorât peste ei, ca și peste noi la început. Și mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, cum a zis, Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu spiritul sfânt.” (Faptele Apostolilor 11: 12,15,16; Am. Stan. Ver., margine) „Spiritul sfânt s-a pogorât peste toți cei ce auzeau Cuvântul. Și toți cei ai circumciziei care crezuseră au fost uimiți, pentru că și peste Neamuri a fost turnat darul spiritului sfânt. Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărind pe Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 10: 44-46, Am. Stan. Ver.) Cum a putut Petru să se gândească în mod sănătos la spiritul sfânt ca fiind o persoană corporală și, ca atare, căzând peste toată casa lui Corneliu și fiind turnat ca un dar ca untdelemnul peste ei? El nu ar fi putut avea un astfel de gând.
{{{2}}}
