Această pagină nu a fost verificată
Stăpânirile cele mai înalte
„De aceea, cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu; și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda“ - Romani 13:2.
Partea II.
1 IEHOVA este stăpânirea supremă, Isus Cristos și lehova sunt înaltele stăpâniri, iar aranjamentul privind Biserica vine de la lehova prin Cristos. Toți membrii Bisericii, care sunt plăcuți lui lehova și lui Isus Cristos, trebuie să se supună de bună voie acestui aranjament divin. Nu există nici o excepție de la această regulă; de aceea, această regulă ar trebui să fie ținută minte totdeauna de unșii Domnului și să fie urmată strict. Bineînțeles că nu există conflict între stăpânirea înaltă și cea supremă, deoarece Cristos și Dumnezeu sunt totdeauna în deplină armonie, lin traducător redă textul astfel: „Fiecare persoană să fie supusă autorităților superioare!" (Diaglott). Apostolii pot fi cuprinși în autoritățile superioare, deoarece ei sunt superiori tuturor celorlalți din Biserică, cu excepția lui Cristos și Iehova. Această Scriptură a fost mult timp aplicată de creștini la guvernele națiunilor și la puterile lor. Cu toate acestea, este clar că în mintea lui Pavel nu era un astfel de cuget când a scris aceste cuvinte.
2 Cuvântul „osândă" (versetul 2) din textul de mai sus este tradus din cuvântul grecesc krima și înseamnă judecată, și este tradus astfel în Versiunea Revizuită. în Diaglott el este tradus „pedeapsă". Categoric, toți creștinii pot vedea acum că aranjamentul sau stăpânirea lui Dumnezeu, amintit în text, nu se referă la stăpânirea sau la aranjamentul națiunilor. Este adevărat că Dumnezeu nu a împiedicat națiunile pământului să facă legi și să le aplice, dar răspunderea pentru aceste legi nu este a lui Iehova. El a permis acest lucru prin faptul că nu l-a interzis. Textul zice că aceasta este rânduiala lui Dumnezeu; prin urmare, trebuie să înțelegem că Iehova își asumă răspunderea pentru aceasta.
3 Nu s-ar putea spune că Dumnezeu judeca lumea în zilele Iui Pavel, pentru că însuși Pavel a scris că 'Dumnezeu a rânduit o zi [în viitor] în care va judeca lumea după dreptate' (când guvernele nedrepte nu vor mai exista) și că acea judecată va fi prin Isus Cristos. (Fapte 17:31; Apocalipsa 20:4) Judecata la care se referă apostolul Pavel în Romani 13:2 trebuie să se aplice Bisericii, și această judecată trebuie să fie făcută de puterea pe care Dumnezeu a rânduit-o să judece Biserica. în sprijinul acestei argumentări, observați următoarele: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?" (1 Petru 4:1 7) Observați cuvintele lui Pavel către Galateni (5:10): „Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gândiți altfel [despre circumcizie]. Dar cel ce vă tulbură, va purta osânda [krima], oricine ar fi el".
{{raw:data:p|4|
