Drama justificării (Partea 5)
Pagină:Drama-of-vindication-part-V-1939.djvu/1
Pagină:Drama-of-vindication-part-V-1939.djvu/2
TURNUL DE VEGHE
ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA
VOL. LX
1 APRILIE 1939
No.7
DRAMA JUSTIFICĂRII
Partea a 5-a
1 Poporul consacrat al lui IEHOVA care se află acum pe pământ umblă în lumina chipului său. Ei nu se mai îndoiesc. Ei știu că numele lui Iehova va fi justificat și înălțat mai presus de orice creație în cer și pe pământ. Rugăciunea rostită de David este acum rugăciunea și cântarea lor: „Fii înălțat peste ceruri, O Dumnezeule; lasă ca gloria Ta să se întindă peste tot pământul!”. (Ps. 57: 5) În timpul Războiului Mondial, cei consacrați, din cauza fricii, au rămas inactivi pentru un timp, dar acum frica lor față de creaturi a dispărut, așa că ei spun: „Iehova este puterea mea și cântarea mea; și tot el a devenit salvarea mea”. (Is. 12: 2) Sunt puternici în credință și curajoși. Poporul lui Iehova este acum pe deplin asigurat că prin puterea Lui și sub porunca lui Cristos Isus, ei pot realiza orice scop pe care îl are Dumnezeu cu ei. Știind că au intrat în „țara făgăduinței”, ei merg mai departe cu cântări de laudă pe buze, aduse lui Iehova. În fața ochilor lor, Iehova își dezvăluie profețiile, care le aduc o asigurare deplină a credinței și o mângâiere inimii și le întăresc speranța. Ei văd că Iehova își face acum „lucrarea ciudată”, în care ei, ca slujitori ai Lui, sunt privilegiați să aibă un rol și ei știu că, atunci când „lucrarea ciudată” va fi încheiată, Iehova va împlini „actul lui ciudat”. (Is. 28:21) Înapoi în timpul lui Iosua, El a făcut această dramă profetică, iar acum Iehova dezvăluie sensul ei spre confortul poporului său.
2 Un lucru ciudat și neobișnuit a fost adus acum în prim-plan în drama justificării, prevestind „lucrarea ciudată” a lui Iehova și încheind cu o altă ilustrație care prevestea „actul Său ciudat”. Orașul Ierihon conținea o populație care era dușmană lui Dumnezeu. Oamenii de acolo, din spatele zidurilor, ilustrau în special elementul religios, element care se ascunde în propria-i vizuină. Le era foarte frică și se ascundeau în spatele zidurilor orașului; iar aceasta este în concordanță cu ceea ce spune Domnul despre religioșii din zilele noastre. (Ier. 51:30) Zidurile orașului Ierihon
ilustrau elementele politice și comerciale ale guvernelor, care susțin și mențin în acțiune echipa de forță și puterile militare într-un efort de a-și îndeplini scopul. „Acum Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el.” - Ios. 6: 1.
3 Acest text din Scriptură descrie starea în care se afla Ierihonul din cauza fricii pe care oamenii o simțeau față de israeliți și care i-a determinat să rămână între zidurile cetății. La fel ca și religioșii din timpurile moderne, ei s-au închis în interior. Faptele care s-au întâmplat în ultimii ani arată că elementul religios își incită aliații să persecute martorii lui Iehova, însă, în ceea ce îi privește pe ei, se închid în interior sau încearcă să se ascundă spre a nu fi văzuți, pentru a-și înșela pe amăgiții lor, în timp ce persecuția continuă împotriva martorilor lui Iehova. În 1932, Domnul a început să creeze condiții pentru a-i face pe religioși să iasă din ascunzătorile lor. În data de 1 mai 1932, un discurs, difuzat public, pe tema „Martorii lui Iehova: de ce sunt persecutați” i-a provocat pe liderii sistemelor religioase să iasă înaintea oamenilor și să își apere poziția. Liderilor catolici și protestanți li s-a cerut să își aleagă purtătorul de cuvânt favorit pentru a-și apăra doctrinele religioase în cursul lor de acțiune folosit de ei pentru a înșela poporul și a defăima numele lui Iehova. Acei religioși au rămas în ascunzătorile lor.
4 În 19 ianuarie 1933, o scrisoare a fost adresată și trimisă comisiei de radio canadiene, în care se protesta împotriva acțiunii acelei Comisii prin refuzul de a permite președintelui societății Watch Tower Bible & Tract Society să difuzeze mesajul regatului, iar în acea scrisoare clerul anglican a fost provocat să iasă în public și să își apere poziția și să își prezinte motivele pentru care s-au opus difuzării mesajului lui Iehova. Acei „oameni ai bisericii” s-au ascuns și au rămas tăcuți.
5 În data de 3 mai 1933, o scrisoare a fost trimisă la Buletinul Catolic, St. Paul, Minnesota, scrisoare ce conținea o provocare față de papă, de a desemna pe cel mai bun dintre oamenii săi din America să dezbată public, alături de președintele organizației
100
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
martorilor lui Iehova, doctrinele prin care clerul instituției respective prostește oamenii. Acea instituție și-a ținut oamenii în spatele zidurile. În același timp, religioșii au incitat și au folosit elementul politic și de trafic și echipa de forță brută pentru a-i persecuta pe martorii lui Iehova.
6 28 noiembrie 1933 a marcat începutul circulării unei „Petiții și protest” împotriva opoziției față de utilizarea de către martorii lui Iehova a radioului, care cerea libertate deplină de a-l utiliza și cerea puterilor guvernamentale să îi împiedice pe religioși și instrumentele acestora de la a interfera cu această libertate de acțiune. Numele persoanelor iubitoare de libertate care au semnat acea Petiție și Protest au fost în număr de 2.416.141.
7 La 24 ianuarie 1934, acea Petiție a fost depusă în fața Congresului Statelor Unite, cerând acțiune, iar acel „zid” politic a continuat să protejeze religioșii din spatele său și a ignorat Petiția. Ierihoniții antitipici au rămași în liniște.
8 Iosua și-a descălțat încălțămintea la porunca ofițerului lui Iehova (Ios. 5:15), după care Domnul i-a vorbit: „Domnul i-a zis lui Iosua:„ Iată, am dat în mâinle tale Ierihonul și pe regele lui, și pe vitejii lui ostași". (Ios. 6: 2) Această asigurare, dată de Ofițerul Domnului, va înlătura orice teamă și îndoială din mintea lui Iosua cu privire la rezultatul final al asediului Ierihonului. Acel spirit de neînfricare, fără îndoială, Iosua îl va transmite celorlalți israeliți, astfel încât credința lor să fie puternică. În conformitate cu acea parte a dramei, Turnul de veghe, pe care Domnul îl folosește pentru a transmite adevărul său celor consacrați, a publicat un articol, la 1 noiembrie 1933, intitulat „Nu vă temeți de ei”, publicație care a fost pentru beneficiul special al slujitorilor credincioși ai lui Iehova în Germania, unde dictatorul Hitler își folosea cu cruzime puterea pentru a închide filiala din Magdeburg a Societății și a arde literatura care conținea mesajul regatului. Aceasta a făcut-o în timp ce ierarhia romano-catolică, la insistența căreia a acționat Hitler, se ascundea în spatele zidului politic. Astfel, Iehova a dat asigurarea că a dat Ierihonul modern în mâinile lui Cristos Isus și că martorii săi ar trebui să înainteze fără frică, indiferent de persecuția inamicului din Germania și din alte locuri. Ca dovadă suplimentară a faptului că ierarhia a fost speriată din cauza mesajului transmis de martorii lui Iehova și de zelul și activitatea lor de a-l transmite mai departe, papa, după cum a raportat presa publică din 1 februarie 1934, a avertizat împotriva Armaghedonului și a cerut fidelilor săi amăgitori să se roage ca Armaghedonul să fie evitat. Religioniștii au continuat să se ascundă în spatele zidurilor.
9 Domnul i-a dat lui Iosua o comandă specifică despre modul în care trebuie să atace cetatea Ierihon: „Și veți înconjura cetatea, toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii o dată. Aşa să faceți şase zile.” (Ios. 6: 3) Aceasta a prefigurat modul în care poporul Domnului, sub comanda Domnului Isus, atacă cetatea inamicului în timpurile moderne. Cât despre israeliții din ilustrație, femeile, copiii și toți ceilalți au rămas în tabăra de la Ghilgal, cu excepția ostașilor și a preoților. Acestora li s-a poruncit să mărșăluiască șapte zile în jurul zidului. Una din acele zile trebuie să fi fost Sabatul, însă cei care mărșăluiau nu s-au odihnit din această cauză. Tot așa și martorii lui Iehova nu stau să se odihnească duminica și de „sărbători”, ci au lucrat tot timpul. Mărșăluirea zilnică în jurul cetății era un avertisment dat oamenilor din Ierihon; totuși nu a avut loc niciun asalt. Porunca lui Iosua fusese să nu aibă loc niciun asalt. Aceasta prevestește munca pe care trebuie să o facă martorii lui Iehova înainte de Armaghedon și modul în care trebui facută. Ei nu trebuie să folosească arme trupești . Probabil că locuitorilor Ierihonului această procedură li s-a părut ciudată, ca israeliții să mărșăluiască în jurul cetății lor, sunând din trâmbițe. Tot așa și religioșii privesc lucrarea martorilor lui Iehova de a proclama în permanență avertismentul cu privire la Armaghedon ca pe o acțiune foarte ciudată. Deoarece mărșăluirea în jurul orașului trebuie să continue în fiecare zi timp de șase zile, tot așa și martorii lui Iehova trebuie să parcurgă mereu același teritoriu, proclamând mesajul regatului. În a șaptea zi, avea să se înfăptuiască o minune mare.
10 Numărul șapte simbolizează deplinătatea. „Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbec [literalmente, trâmbițele jubiliare (A.R.V. margine)]; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trâmbiţe.” (Ios. 6: 4) De remarcat aici proeminența numărului „șapte” menționat. Erau șapte preoți, șapte trâmbițe, iar în a șaptea zi trebuie să mărșăluiască în jurul cetății de șapte ori. Formația și ordinea marșului au fost următoarele: oamenii înarmați au preluat conducerea și au fost urmați în următoarea linie de preoți, care purtau și suflau din trâmbițe. Lângă ei au urmat preoții care purtau chivotul legământului, care, ca și simbol, arăta prezența lui Iehova; iar în spate veneau oameni înarmați, imediat în spatele celor care purtau chivotul legământului. Astfel se vede că războinicii înarmați se aflau atât în fața, cât și în spatele procesiunii de marș. Bărbații înarmați ilustrau forțele invizibile ale Domnului, la fel cum o ilustrau și „cei șase oameni cu armele de nimicire”, descrise în capitolul al nouălea al lui Ezechiel.
1 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
101
Domnul își păzea ostașii care mărșăluiau, atât din față, cât și din spate.
11 Instruindu-i în continuare la porunca Domnului, Iosua a spus: „Când vor suna lung din cornul de berbec şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci, zidul cetăţii se va prăbuşi şi poporul să se suie fiecare drept înaintea lui.” - Ios. 6: 5.
12 Cei șapte preoți care au suflat din trâmbițele jubiliare ar sugera că împlinirea are loc în momentul în care rămășița slujitorilor pământești ai lui Iehova a fost adusă la numărul complet predestinat de Domnul. În împlinirea acestei părți a dramei, rămășița lui Iehova, „preoția regală” care poartă numele lui Iehova, mărșăluiește în jurul „Creștinătății”, Ierihonul antitipic, dar nu sunt folosite arme trupești. În locul acestora, martorii lui Iehova sunt dotați cu instrumente cu ajutorul cărora să aducă laude Celui Preaînalt. Oastea invizibilă a Domnului, ilustrată de oamenii înarmați, oaste invizibilă care face adevărata lucrare de nimicire, la timpul cuvenit mărșăluiește împreună cu rămășița preoției de pe pământ și, astfel, oastea invizibilă a lui Dumnezeu, compania sa îngerească, servește drept protecție în fața, și drept apărătoare în spatele, slujitorilor săi de pe pământ. Slujitorii invizibili ai Domnului sunt în jurul celor vizibili pentru a-i proteja. (Ps. 34: 7) Înțelegând și apreciind această parte a ilustrației, credinciosul popor de legământ al lui Iehova știe că este protejat de Cel Preaînalt și inamicul nu le poate face nimic decât cu permisiunea lui Dumnezeu.
13 Acum, în ceea ce privește împlinirea acestei părți a dramei referitoare la coarne sau trâmbițe, rețineți următoarele fapte: În ianuarie 1933, marcând data după intrarea în „țară”, pentru prima dată Societatea a anunțat că avea să fie folosită o mașină portabilă de redare a sunetului pentru a răspândi mesajul regatului, iar în ediția din 1 februarie 1933 a Turnului de veghe a apărut un anunț pe a doua pagină care spunea același lucru. Astfel a luat naștere reproducerea discursului public cu ajutorul aparatelor de redare a sunetului, și până în iunie 1933, numai în America erau deja folosite 300 de astfel de aparate audio, sau trâmbițele antitipice, în timp ce și în alte țări era folosit aparatul audio pentru a răspândi mesajul jubiliar. (A se vedea Cartea Anuală din 1934, paginile 64 și 65.) Domnul facilita tot mai mult transmiterea mesajului Său, pentru ca aceia care îl iubesc să poată auzi și „binecuvântat este poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei; ei vor ubla, O Doamne, în lumina Feţei Tale!”. - Ps. 89: 15.
14 Ulterior, în iunie și august 1934, înregistrarea de 12 inci a discursului și fonografele portabile au fost folosite în lucrarea de mărturie din casă în casă. Din acel moment, utilizarea fonografului
a crescut și, la sfârșitul anului fiscal 1938, existau peste 32.000 de astfel de aparate de redare a sunetului și fonografe folosite de către poporul credincios al lui Iehova care mărșăluiau în jurul „Creștinătății” proclamând regatul lui Dumnezeu și numele Lui, iar sloganul acestor credincioși este acum: „
Fiecare martor la un fonograf”. Nicio armă trupească, niciun act de violență nu au fost folosite de acești martori credincioși, ci doar sunetul vocii mecanice, care vestește numele lui Iehova și al regatului său, care trebuie să continue până în momentul miraculosului și „ciudatului act” a lui Iehova. Astfel, Domnul Iehova, prin Principalul său Sol, l-a instruit pe Iosua despre ce să facă și care va fi rezultatul. La fel și acum, Iehova, prin Cristos Isus, Mai Marele Iosua, își instruiește poporul despre ce trebuie să facă și le spune care va fi rezultatul, iar aceasta este spre a-i încuraja și a le da speranță.
15 Înainte de Armaghedon, ce ar trebui să facă martorii lui Iehova? Pur și simplu vor mărșălui și vor răspândi mesajul regatului cu trâmbițele lor antitipice și, atunci când se va încheia marșul, vor striga, ascultând de porunca primită. Așadar Iosua a chemat preoții și i-a instruit. În acest moment, Căpitanul oștirii lui Iehova (Ios. 5: 14) evident, plecase de la Iosua. „Și Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoţi şi le-a zis: „Luaţi chivotul legământului şi şapte preoţi să poarte cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului.” (Ios. 6: 6) Cei șapte preoți cu șapte coarne reprezentau numărul complet al slujitorilor lui Iehova care poartă mesajul ceresc și îl răspândesc. În aceste instrucțiuni date de Iosua, observați că Iehova iese cel mai mult în evidență ca fiind Acela care va prilejui înfrângerea vrăjmașului. Iehova, fiind prezent, a fost ilustrat prin chivotului legământului purtat de către preoți, iar numele și prezența lui trebuie anunțate de numărul întreg și complet al preoților, care, prin trâmbițele lor, au atras atenția tuturor asupra prezenței lui Iehova.
16 Observați acum câteva dintre faptele pe care Dumnezeu le-a făcut să se întâmple spre îndeplinirea acestei profeții și fiți siguri că Cel Preaînalt, prin Cristos Isus, își îndrumă poporul. Mai Marele Iosua, Cristos Isus, la începutul anului 1933, a dat instrucțiuni rămășiței preoțești de pe pământ. Până în acel moment, radioul fusese folosit exclusiv în schimbul unor tarife de închiriere, însă la începutul anului 1933 aparatele audio au fost puse în funcțiune. Pionerii și angajații companiei au fost aprovizionați cu fonografele și discursuri înregistrate. Este interesant de remarcat, în acest moment, că discursul original înregistrat și redat de atunci este intitulat „Iehova”, iar acum discursurile înregistrate pentru lauda lui Iehova și a regatului Său sunt folosite zilnic de către cei care mărșăluiesc în rândul „Creștinătății”. Este
102
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
interesant de observat în acest sens desfășurarea politică și religioasă a evenimentelor din aceeași perioadă, și anume:
La 18 ianuarie 1933, Comisia Canadiană de Radio, la insistența liderilor religioși, a interzis în Canada folosirea radioului cu scopul de a difuza mesajul regatului.
La 30 ianuarie 1933, Hitler a devenit cancelarul Germaniei și, în mai puțin de o lună după aceea, adepții săi au ars clădirea Reichstag și au acuzat în mod nedrept pe alții de această crimă, astfel sporind puterea dictatorului.
În 4 martie 1933, F. D. Roosevelt a fost inaugurat președinte al Statelor Unite și imediat s-a dat informația că Vaticanul va avea un ambasador la Washington de îndată ce vor fi convinși oamenii să accepte aceasta.
La 23 martie 1933, Hitler a devenit dictatorul absolut al Germaniei.
La 27 martie 1933, Japonia s-a retras din Liga Națiunilor.
La 2 aprilie 1933, papa și-a inaugurat așa-numitul „An Sfânt” cu ceremonii deosebite.
La 4 aprilie 1933, Hitler a emis un ordin care interzicea funcționarea Societății Watch Tower Bible & Tract Society, sau Martorii lui Iehova, în Germania, și a confiscat proprietățile Societății, și a făcut aceasta cu încălcarea tratatului dintre Statele Unite și Germania, iar dovezile arată că acest lucru s-a făcut la insistența ierarhiei romano-catolice.
La 8 aprilie 1933 a început cea de-a doua Perioadă Internațională de Recunoștință a martorilor lui Iehova pe întreg pământul, la care au participat mii de vestitori, care au pus în mâinile oamenilor aproximativ patru milioane de cărți și broșuri, dintre care cele mai multe au fost plasate în Germania. La scurt timp după aceea, mulțimea nazistă a lui Hitler a destrămat întâlnirile martorilor lui Iehova, le-a confiscat cărțile și Bibliile și a arestat și închis mulți dintre oamenii credincioși ai lui Dumnezeu.
La 25 iunie 1933, un congres de șapte mii de creștini germani s-a întrunit la Berlin și au adoptat public o Rezoluție împotriva acțiunii nejustificate a guvernului hitlerist de a interveni în activitatea martorilor lui Iehova și peste un milion de exemplare ale acelui Protest au fost distribuite în întreaga Germanie. Cam în același timp, 170 de posturi de radio din America au difuzat discursul referitor la așa-numitul „An Sfânt”, care a deranjat foarte tare ierarhia romano-catolică, înfuriind-o.
La 29 iunie 1933, Goering, acționând pentru dictatorul Germaniei, a suprimat Societatea și i-a închis sediul din Magdeburg, lucru care s-a realizat la insistența Papalității.
La 20 iulie 1933, Vaticanul a încheiat un concordat sau acord cu Germania în numele organizației catolice din acea țară.
La 30 iulie 1933, la Plainfield, New Jersey, președintele Societății Watch Tower s-a adresat public
pe tema „De ce Intoleranța Religioasă în America”, iar pe parcursul discursului, vorbitorul a fost înconjurat de polițiști înarmați care purtau revolvere și mitraliere.
Între 1 - 29 septembrie 1933, martorii lui Iehova au desfășurat o campanie specială, în care au distribuit o mare cantitate de literatură expunând denunțarea scripturală a religioșilor, ierarhia romano-catolică.
17 Acum, referindu-ne la dramă: Iosua începe să îndeplinească instrucțiunile: „Și s-a întâmplat că, după ce Iosua a vorbit poporului, cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe sau coarne de berbec au trecut înaintea Domnului și au sunat din trâmbițe; şi chivotul legământului Domnului le-a urmat.”- Ios. 6: 8.
18 În împlinirea acelei părți a ilustrației, acțiunea a început în primăvara anului 1933, când echipamentul audio a început să își îndeplinească rolul în asediul „Creștinătății”, Ierihonul antitipic. În acel an, câteva sute de aparate audio au intrat în acțiune și de atunci și până în prezent au crescut ca număr și ca activitate. În același an, a avut loc o radiodifuzare considerabilă a mesajului regatului în diferite țări și în iunie a acelui an papa a dat ordin populației catolice să nu îl asculte pe „acel om Rutherford”, care a făcut difuzarea. În luna octombrie a aceluiași an a fost publicată cartea Pregătire, ce conținea multe informații date de Dumnezeu pentru încurajarea poporului său.
19 Ordinele lui Iosua au fost îndeplinite exact așa cum au fost date: „Și bărbaţii înarmaţi au mers înaintea preoţilor, care sunau din trâmbiţe, şi coada oştirii mergea după chivot; în timp ce mergeau, preoţii sunau din trâmbiţe.” (Ios. 6: 9) Vizualizați acea procesiune: bărbați înarmați în față, bărbați înarmați în spate, preoți în centru, purtând chivotul și suflând din trâmbițe, iar religioșii ascunși în spatele zidurilor, tremurând în cizmele lor. În același an, pentru a-și încuraja și mângâia poporul, Domnul le-a dat textul din Proverbe 18:10, A.R.V.: „Numele lui Iehova este un turn puternic; cel drept fuge în el și este în siguranță”. Bărbații înarmați care mărșăluiau în fața și în spatele preoților și trâmbițele sunând îi ilustrau pe îngerii invizibili ai Domnului care îi protejeau pe cei de pe pământ în timp ce sunau din trâmbițe, care înfricoșa dușmanul. Nu era permis alt zgomot în afară de ce al trâmbițelor. „Și Iosua a comandat poporului spunând: Să nu strigați și să nu faceți nici un zgomot cu vocea voastră, nici un cuvânt să nu iasă din gura voastră, până în ziua în care vă voi spune să strigați; atunci veți striga. - Ios. 6:10.
20 Dacă oamenii de pe zidurile Ierihonului ar fi strigat în derâdere la israeliți sau i-ar fi batjocorit cu privire la ciudata lor acțiune, israeliții nu trebuiau să bage în seamă
1 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
103
acest lucru și să nu riposteze, ci trebuiau să păstreze liniștea în totalitate, cu excepția sunării din trâmbițe. Oamenii din Ierihon aveau să considere ciudată această acțiune a israeliților, care doar înconjurau cetatea și îi deranjau cu sunetul trâmbițelor lor. Fără îndoială că sunetul le-a șocat susceptibilitățile religioase și i-a făcut să-și muște limba, precum și să tremure de frică. În mod similar, religioșii, Ierihoniții antitipici, au fost șocați deseori în susceptibilitățile lor religioase de mesajul regatului proclamat prin aparatele audio și, în același timp, s-au înfricoșat din cauza mesajului proclamat. Acțiunea martorilor lui Iehova li s-a părut religioșilor ca fiind foarte ciudată. Însă marșul preoților și suflarea trâmbițelor a fost o muzică bună pentru Rahav și a fost un semnal pentru ea ca să-și adune rudele în casa ei de pe zid și ca să atârne „sfoara stacojie” peste zid. Ea nu putea ști cu exactitate când avea să fie salvată; dar ea s-a bazat pe promisiunea făcută de spioni, că ziua salvării va veni, iar ea trebuia să își îndeplinească partea ei din aranjament. Tot așa și Ionadabii, pe care i-a ilustrat Rahav, trebuie să își îndeplinească partea, încrezându-se în totalitate în Domnul. - Ios. 2:18-21.
21 Celor care mărșăluiau li se interzisese să vorbească cu oricine se afla pe zidurile Ierihonului și, prin urmare, chiar dacă știau ce înseamnă toate acestea, nu puteau spune; și, bineînțeles, ei nu știau ce urma să se întâmple. Știau că sunt sub comanda lui Iosua și că trebuie să se încreadă în Domnul și să fie ascultători. Prea multă vorbă are deseori rezultate dezastruoase; iar instrucțiunile date de Iosua dovedesc acest fapt. Această parte a ilustrației prevestește, de asemenea, ceva ce trebuie făcut de poporul lui Dumnezeu la timpul stabilit. Detaliile minuțioase pentru îndeplinirea instrucțiunilor sunt date de Domnul poporului său de legământ. Așadar, în împlinirea acestei părți a ilustrației, Domnul a determinat poporul Său de legământ să îndeplinească în realitate ceea ce însemna profeția, chiar dacă ei nu știau la acel timp.
22 Acum, referitor la acea parte a împlinirii ce implica păstrarea tăcerii. În legătură cu perioada de campanie desemnată ca „Pregătire” (noiembrie 1933), a fost introdusă o nouă metodă de predică printre oameni. Mărturia care avea să fie utilizată a fost tipărită pe un cartonaș și fiecare vestitor avea un astfel de cartonaș, iar fiecare persoană care a fost abordată pentru a i se transmite mesajul a primit acel cartonaș pentru a citi ea însăși, iar vestitorul a vorbit foarte puțin sau deloc. Domnul a binecuvântat această metodă, care a fost folosită de atunci. S-a ajuns la din ce în ce mai puțină mărturie verbală; ceea ce economisește mult timp și energie, iar rezultatul
este mult mai bun. Acum, cartonașele și aparatele audio sunt cele care vorbesc.
23 Deplasarea metodică și în tăcere a oamenilor în jurul cetății în fiecare zi trebuie menținută până când va veni momentul ca ei să strige și, așa cum le-a spus Iosua, „atunci veți striga”. Marșul zilnic s-a dovedit a fi o operațiune „ciudată” pentru oamenii din Ierihon. După câteva ture, religioșii plini de sine din spatele zidurilor concluzionau că o astfel de procedură a acelor israeliți nu ar putea realiza nimic împotriva cetății fortificate și, fără îndoială, aveau să concluzioneze și să spună și altora: „Acum suntem în pace și siguranță”. La fel, în ultimii ani, martorii credincioși ai lui Iehova au mers în rândul „creștinătății” sunând din trâmbițele antitipice, iar clerul și alți religioși au ajuns la concluzia că martorii lui Iehova nu pot obține rezultate reale; iar când vor spune, așa cum prevestesc Scripturile: „Pace și siguranță”, „atunci va veni asupra lor distrugerea bruscă” și nu vor găsi nicio cale de scăpare. (1 Tes. 5: 3; Ier. 25: 35) Și când „lucrarea ciudată” este finalizată și Domnul va fi dat poruncă, atunci poporul va striga.
24 Că „lucrarea stranie” este lucrarea lui Iehova este demonstrat și prin faptul că chivotul se afla în linia de marș de fiecare dată când se înconjura cetatea. Iehova era acolo în calitate de reprezentant: „Astfel chivotul Domnului a înconjurat cetatea şi i-a dat ocol o dată, apoi au intrat în tabără şi au rămas în tabără peste noapte.” (Ios. 6:11) După ce au făcut primul înconjur în prima zi din cele șase, mărșăluitorii s-au întors în tabăra lor de la Ghilgal. A doua zi au repetat același marș ca și în prima zi. „Și Iosua s-a sculat dis-de-dimineață și preoții au luat chivotul Domnului.” - Ios. 6: 12.
25 Mărșăluitorii au început devreme, iar preoții și trâmbițerii au prezis în mod special că lucrarea de mărturie a lui Iehova se desfășoară acuratețe și conform instrucțiunilor. Observați acum, în împlinirea ilustrației, că în anul fiscal 1933 martorii lui Iehova au mărșăluit în jurul „Creștinătății”, Ierihonul antitipic și au sunat din trâmbițe antitipice și au pus în mâinile oamenilor douăzeci și patru de milioane de cărți și broșuri și au ținut întâlniri cu aparate audio, până au atins numărul de 4.646, cu o participare totală de 240.434. Acesta a fost primul an.
26 Însă aceasta nu a fost de ajuns, lucru demonstrat de dramă în acest punct. „Și şapte preoţi care purtau şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului au pornit continuu [zilnic] şi au sunat din trâmbiţe; iar bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea lor; dar coada oştirii venea după chivotul Domnului, preoții mergând în continuare sunând din trâmbiţe.”- Ios. 6:13.
104
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
27 Probabil că această repetiție zilnică i-a expus pe israeliți la ridiculizarea și reproșul acelora care se aflau pe zidurile Ierihonului și îi priveau. Acesta a fost o adevărată încercare a credinței israeliților, dar ei, crezând că Iehova îi poruncise lui Iosua, care îi îndrumase să procedeze astfel, au mers înainte, ascultând de instrucțiuni cu fidelitate și cu minuțiozidate. După primul înconjur, ei nu au considerat că acest lucru este suficient și nu au refuzat să îl repete. Bineînțeles că Iehova ar fi putut dărâma zidurile după primul înconjur; însă aici, din nou, este văzut ca ținând dușmanul și ziua apropiată a distrugerii pe loc din propriile sale motive înțelepte. Această întârziere aparentă a fost, de asemenea, o încercare și pentru Rahav și pentru cei din gospodăria ei, deoarece ei au continuat să atârne sfoara stacojie și i-au privit de la ferestrele casei lor pe israeliții care mărșăluiau, neștiind ce înseamnă aceasta. Tot așa și martorii lui Iehova au înconjurat Ierihonul antitipic timp de mai mulți ani, proclamând mesajul, iar activitățile lor le-au adus ocăruri din partea Ierihoniților din zilele noastre, aceasta fiind un adevărat test al credinței martorilor lui Iehova, iar unii dintre cei care s-au alăturat marșului nu au trecut testul; dar cei cu adevărat credincioși au mers mai departe, obedienți și veseli. În același timp, tovarășii lor, Ionadabii, le-a fost testată credința în timp ce priveau și așteptau.
28 Marșul a continuat: „Iar în a doua zi ei au înconjurat cetaea o dată și s-au întors în tabără; așa au făcut șase zile.” (Ios. 6:14) Timp de șase zile consecutive, marșul a continuat, zilnic în același mod. Acest lucru nu poate fi interpretat în sensul că fiecare dintre zile reprezenta un an în împlinire, ci mai degrabă că, în împlinire, martorii lui Iehova continuă în supunere față de porunca Domnului pentru un timp stabilit, „șase” reprezentând mai ales partea imperfectă a martorilor pământești; în timp ce lucrarea reală și eficientă trebuie făcută de Domnul în cea de-a șaptea zi. Dar rețineți că în cea de-a doua perioadă antitipică, adică anul următor, 1934, vestitorii de pe teren au pus în mâinile oamenilor un număr de 22.041.622 de cărți, și în același timp și în plus față de aceasta, mașinile portabile de transcriere și fonografele au fost folosite în munca de pe teren, și numai în Statele Unite 1.757 de astfel de mașini au transmis mesajul regatului unui auditoriu total de 1.901.821, iar odată cu utilizarea cartonașului de mărturie, o mărturie scurtă și clară a fost făcută înaintea a peste douăzeci și cinci de milioane de persoane în acel an. Dar marșul trebuie să continue; așa că au mers mai departe. După cum a întrebat Isaia mai târziu, tot așa și unii trebuie să fi întrebat: „Doamne, cât timp?” „ Apoi am zis, Doamne, cât timp” Și El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când cetățile vor fi pustiite fără locuitori și casele fără oameni și țara va fi cu totul pustie, și Domnul va îndepărta
oamenii și va fi o mare părăsire în mijlocul țării.” (Isa. 6: 11, 12) Cu alte cuvinte, ei trebuie să continue până când va sosi timpul pentru „actul straniu” al lui Iehova. Aici este interesant să observăm munca depusă în anii care au urmat. În fiecare an, milioane de persoane au auzit mesajul la radio și prin aparatele audio, iar la sfârșitul anului fiscal 1938, peste 32.000 de aparate audio erau utilizate în serviciul de pe teren; iar punerea în mâinile oamenilor a cărților, de mari și mici dimensiuni, pe o perioadă de mai mulți ani, s-a realizat după cum se arată mai jos:
1935 26.322.854 1937 22.577.146
1936 24.457.111 1938 26.772.150
Iar aceasta s-a săvârșit în timp ce se confruntau cu faptul că în Germania, Austria, Polonia, România, Iugoslavia și Grecia puterile politice interveniseră atât de mult în activitatea lor, la insistența clerului, încât în acele țări nu se făcuse practic nimic în ultimii doi ani.29 A șaptea zi s-a apropiat și în acea zi era o lucrare specială de făcut, iar Iosua le-a poruncit israeliților să o înceapă de devreme. „Și s-a întâmplat că în ziua a șaptea, s-au sculat devreme, pe la răsăritul zilei, și au înconjurat cetatea în același mod de șapte ori; doar acea zi au înconjurat cetatea de șapte ori.” - Ios. 6:15.
30 Iehova stabilise un anumit timp pentru a-și îndeplini lucrarea de distrugere a cetății. Tot așa, Iehova a stabilit un anumit timp pentru distrugerea „Creștinătății” și va veni exact la momentul potrivit. Nimeni nu poate grăbi timpul, dar martorii credincioși vor continua să mărșăluiască și să sune din trâmbiță, având încredere deplină în Domnul, știind că El își va îndeplini scopul la momentul pe care El l-a stabilit. „Lucrarea stranie” a lui Iehova, ilustrată de marșul de șase zile, trebuie finalizată înainte ca „actul Său straniu” să înceapă în cea de-a șaptea zi. (Isa. 28:21) Marșul a continuat timp de șapte zile și nu s-a oprit pentru sabat. La fel, martorii lui Iehova au continuat să își îndeplinească lucrarea de mărturie și nu s-au oprit pentru zile de odihnă. Șapte zile fără oprire! Și în a șaptea zi, au mărșăluit de șapte ori în jurul cetății. Era perfect. În cea de-a șaptea zi activitatea trebuie să fie și mai intensă. Oamenii din Ierihon aveau să observe acea activitate specială din partea israeliților și aveau să vadă că în acea zi cei care mărșăluiau ocoliseră cetatea de șase ori și nu se întâmplase nimic și probabil au ajuns la concluzia că israeliții se mințeau singuri și teama Ierihoniților se diminua. Tot așa și ierarhia romano-catolică și aliații săi au ajuns la concluzia că martorii lui Iehova se mint singuri; și, prin urmare, religioșii devin din ce în ce mai îndrăzneți, deși ei
1 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
105
tremură de frică. Scripturile nu indică faptul că Iosua i-a spus vreunuia dintre israeliții cei mai apropiați de el în grad că ceea ce îi comunicase Iehova avea să se întâmple în momentul în care strigătul avea să înceapă în ziua a șaptea. Că Iosua trebuie să țină pentru el până la timpul potrivit. Israeliții care mărșăluiau trebuiau să facă toate acestea din credință și să meargă mai departe. Tocmai asta se întâmplă astăzi și cu rămășița martorilor lui Iehova, iar ei nu „obosesc să facă bine” (Gal. 6: 9), ci merg tot înainte. Ei știu că Dumnezeu își va îndeplini „actul straniu” exact la timpul potrivit și nu au nicio îndoială cu privire la asta. Dacă cineva începe să se îndoiască și obosește, foarte rău pentru el. Credincioșii știu că victoria lui Iehova este la fel de sigură ca strălucirea soarelui.
31 Posturile comerciale de radio au fost folosite timp de mai mulți ani pentru a difuza în fiecare săptămână mesajul regatului prin intermediul înregistrărilor de transcriere electrică. Însă, în data de 26 septembrie 1937, s-a transmis anunțul că difuzările comerciale urmau să înceteze în data de 31 octombrie; ceea ce s-a și întâmplat. În același an a fost inaugurată lucrarea „pionierilor speciali”, iar aceștia au fost dotați cu aparate audio și trimiși pe teren. Cei credincioși din poporul lui Dumnezeu au continuat să meargă neclintit și cu o bucurie din ce în ce mai mare. Deși Iehova îi spusese prin mesagerul său lui Iosua ce avea să se întâmple chiar în aceeași zi, Iosua nu le-a spus nimic despre aceasta celor care mărșăluiau, nu le-a spus care avea să fie rezultatul după ce vor primi porunca să strige. „A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână.” - Ios. 6:16.
32 A asculta de acea poruncă de a striga a fost o adevărată încercare a credinței. Nu exista nicio artilerie prezentă sau alte mijloace de bombardare a zidurilor cetății și nimeni nu știa exact cum va fi luată cetatea. Dar, ascultând de poruncă, credincioșii au strigat și zidurile au căzut datorită puterii lui Iehova: „Prin credință, zidurile Ierihonului s-au dărâmat, după ce fuseseră înconjurate timp de șapte zile”. (Evr. 11: 30) Ce înseamnă acest lucru pentru martorii lui Iehova? Înseamnă că ei trebuie, cu credință deplină și încredere în Domnul, să continue lucrarea de mărturie până când va sosi momentul ca ei să strige și, fără îndoială, la momentul stabilit, Domnul le va porunci să strige un strigăt de triumf, și dușmanul va auzi strigătul. Iehova așteaptă strigătul care va fi dat; nu că ar avea nevoie de el, însă va fi ca un raport credincioas dat de „slujitorul credincios și înțelept”. (Ezech. 9:11) Nu este deloc improbabil ca, în momentul strigătului martorilor pământești ai lui Iehova, oștirile cerești, invizibile pentru ochii oamenilor, „fiii lui Dumnezeu” din ceruri, să strige și ele așa cum au făcut-o la așezarea temeliilor
pământului. (Iov 38: 7) Aceea va fi o zi mare, o zi de triumf pentru Iehova. Mai Marele Iosua este la putere, iar Scripturile arată că el dă ordinele, iar ele vor fi ascultate: „Bateți din palme, voi toți oamenii; strigați lui Dumnezeu cu voce de triumf. Pentru că Îngrozitor este Domnul cel Preaînalt; el este un mare Rege peste tot pământul. El va supune poporul sub noi și neamurile [pe toți cei care sunt împotriva lui Dumnezeu și care eșuează sau refuză să laude Numele Lui] sub picioarele noastre. El va alege [țara făgăduinței] moștenirea noastră pentru noi, măreția lui Iacov pe care l-a iubit. Selah. Dumnezeu s-a suit cu un strigăt, Domnul cu sunetul unei trâmbițe.” (Ps. 47: 1-5) Rămășița credincioasă va merge mai departe fără oprire până va primi porunca de a striga, la începerea Armaghedonului.
33 În marșul din jurul cetății Ierihon, drama nu îi ilustrează pe Ionadabi ca participanți, dar asta nu înseamnă că nu au niciun rol în lucrarea de mărturie. Nici o ilustrație nu arată fiecare detaliu și fiecare punct. Rahav, care îi ilustra pe Ionadabi sau „mulțimea mare”, a făcut o înțelegere cu spionii, ceea ce ilustrează că Ionadabii au într-adevăr un rol în lucrarea de mărturie. Ionadabii din zilele noastre au asigurarea că Dumnezeu i-a dat lui Cristos Isus organizația inamicului spre distrugere, iar credința lor deplină este ilustrată prin atârnarea permanentă a sforii stacojii.
34 Iosua a dat instrucțiuni specifice cu privire la ceea ce trebuie să facă israeliții în legătură cu cetatea atunci când avea să cadă: „Și cetatea va fi blestemată [(margine) consacrată], ea și tot ce este în ea, înaintea Domnului; numai Rahab, prostituata, va trăi, ea și toți cei care sunt cu ea în casă, pentru ce a făcut mesagerilor pe care i-am trimis.”- Ios. 6:17.
35 Nimănui nu i-a fost permis să își însușească ceva din cetate pentru el însuși, iar dacă ar fi făcut cineva așa ceva, ar fi comis o infracțiune gravă ce i-ar fi adus o pedeapsă rapidă, deoarece totul din acea cetate îi aparținea lui Iehova. Ierihonul a fost prima cetate din Canaan care a căzut și a fost primul rod pentru Iehova, ce nu poate fi izvăbit, ci care trebuie distrus. (Lev. 27: 21, 28, 29) Cât despre împlinirea acelei părți a dramei, războiul „purtat acum de poporul lui Dumnezeu împotriva „Creștinătății” nu este pentru câștigul personal al niciunei persoane și nu este pradă pentru niciunul dintre slujitorii lui Iehova, ci numai pentru justificarea numelui lui Iehova și pentru satisfacerea pretențiilor sale. „Creștinătatea”, ca și Ierihonul, este „un vas al mâniei, făcut pentru pieire”. (Rom. 9:22) Nimic din acestea nu trebuie cruțat sau salvat. Nimeni nu trebuie și nu se va arăta dispus să primească nimic din acestea în scopuri egoiste, așa cum a făcut Achan, care a suferit distrugerea. S-a făcut excepție numai pentru Rahav și casa acesteia, pentru că ea arătase credință în Dumnezeu și
106
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
îi favorizase pe slujitorii lui. Rahav și casa ei, care au ilustrat „mulțimea mare”, din motive întemeiate, a fost cruțată. Aceasta este o dovadă puternică a faptului că nimeni în afară de rămășița și de „marea mulțime” nu va supraviețui Armaghedonului.
36 Poporului uns al lui Iehova nu i se permite să facă niciun compromis cu nicio parte a organizației lui Satan; și acest lucru a fost arătat în dramă: „Și voi, să vă abțineți de la lucrul blestemat, pentru că vă blestemați când luați din lucrul blestemat, și faceți tabăra lui Israel un blestem și îi faceți probleme.” Ios.- 6:18.
37 Nimeni care este devotat lui Iehova nu poate lua nicio parte din sau nu se poate face părtaș la ceea ce este blestemat de Dumnezeu. (2 Cor. 6:17) Nu este permis niciun compromis al creștinului cu lumea. (Iac. 4: 4) Cruțarea a ceva ce Dumnezeu condamnă, pentru a-l transforma în câștig egoist, reprezintă neascultare și este supusă pedepsei. (1 Ioan 2: 15, 16) „Să nimiceşti toate popoarele pe care ţi le va da în mână Domnul Dumnezeul tău, să n-arunci nicio privire de milă spre ele şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă pentru tine.” (Deut. 7:16) Întreaga tabără va fi un blestem până când se va curăța de ceea ce provoacă necazul, cum a fost în cazul lui Achan. (Ios. 7: 1-26; 1 Cor. 5: 6, 7) Dacă Iehova ar fi permis așa ceva pentru un câștig egoist la începutul operațiunilor poporului lui Israel, s-ar fi răspândit rapid și națiunea ar fi devenit coruptă, fiind îndemnată să râvnească ceea ce aveau păgânii și ar fi dus la pângărirea israeliților. Astfel, Dumnezeu a stabilit regula neschimbabilă care trebuie să îi guverneze pe adevărații imitatori ai lui Cristos Isus. Ei nu trebuie să aibă vreo legătură cu restul lumii.
38 Deseori, publicațiile TURNUL DE VEGHE au atras atenția asupra faptului că ierarhia romano-catolică s-a amestecat în mod liber cu afacerile politice lumești și încearcă să controleze politica lumii. Acest lucru nu este menționat în scopul de a-i batjocori pe catolici, ci în scopul de a arăta că cei care îi slujesc lui Dumnezeu nu îi pot fi pe plac Lui și în același timp să participe la treburile acestei lumi, peste care Diavolul este conducătorul invizibil. Există mulți catolici sinceri care, fără îndoială, ignoră aceste mari adevăruri expuse în Biblie și a le atrage atenția asupra acestora este mai degrabă un act de bunătate și prietenie decât contrariul și se face în ascultarea poruncii lui Dumnezeu. Indiferent de cât de sinceri ar fi putut fi oamenii din cadrul organizațiilor religioase la început, rămâne faptul că regula divină este în permanență încălcată de respectivele organizații. (Iac. 1:27; 4: 4) Martorii lui Iehova trebuie să se țină separați de lume; și din acest motiv ei vor asculta de Dumnezeu și nu de om.
39 Ceea ce aparține exclusiv lui Iehova, El
îl folosește după bunul său plac: „Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fier să fie închinate Domnului şi să intre în vistieria Domnului.” (Ios. 6:19) Metalele prețioase menționate aici aparțin exclusiv Domnului pentru motivul că El le-a pus în pământ: „Argintul este al meu și aurul este al meu, spune Domnul armatelor”. (Hag. 2: 8) Atunci aceste metale prețioase trebuie purificate cu foc. „Și preotul Eleazar a zis oamenilor de război care mergeau la luptă: aceasta este rânduiala Legii pe care Domnul a poruncit-o lui Moise: numai aurul și argintul, arama, fierul, tabla și plumbul, toate care poate să suporte focul, să-l faceți să treacă prin foc și va fi curat; cu toate acestea, ea va fi curățită cu apa despărțirii și tot ceea ce nu rezistă în foc să-l faceți să treacă prin apă.”-Num. 31: 21-23.
40 Asemenea purificare prin foc arată că lucrul consacrat lui Iehova trebuie să fie separat în întregime de organizația lui Satan: „Imaginile cioplite ale zeilor lor le veți arde cu foc; să nu dorești argintul sau aurul care sunt pe ele și să nu ți-l iei, ca să nu fii prins în ele, căci este o urâciune pentru Domnul Dumnezeul tău.” (Deut. 7:25) Aducerea acestor metale prețioase în tabernacol sau templu, au făcut ca acestea să fie puse la dispoziția preoților lui Iehova pentru serviciul Lui și nu pentru folosul egoist al creaturii. Distrugerea Ierihonului nu a fost pentru a îmbogăți creaturile, ci pentru a justifica numele lui Iehova și întregul Ierihon trebuie redat lui Iehova din cauza faptului că el este primul rod al țării și trebuie distrus. Acesta fost un test pentru israeliți pentru a se vedea dacă vor distruge de bunăvoie Ierihonul pentru a justifica numele lui Iehova, datorită dragostei lor pentru El. Un test similar se dă și tuturor slujitorilor adevărați ai lui Cristos și, pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu, ei trebuie să expună spre nimicire răutatea „Creștinătății” numai datorită dragostei lor pentru Iehova și pentru justificarea numelui Său. Martorii lui Iehova nu sunt „angajați într-o campanie de ură”, așa cum sunt acuzați pe nedrept. Ei fac ceea ce Dumnezeu a poruncit să se facă.
41 După ce au fost instruiți pe deplin de Iosua, mărșăluitorii erau gata de acțiune la ora stabilită pentru a striga: „Deci poporul a strigat când preoții au sunat din trâmbițe; și s-a întâmplat că, când poporul a auzit sunetul trâmbiței și poporul a strigat cu un strigăt mare, zidul s-a prăbușit, astfel încât poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înaintea lui, și au a luat cetatea.”- Ios. 6: 20.
42 Strigătul poporului a fost un strigăt de triumf pentru victoria lui Iehova. Marșul fusese îndeplinit și se încheiase, iar oamenii din cetate trebuie nimiciți de mâna
1 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
107
Domnului. Așadar, în împlinire, mărșăluirea martorilor lui Iehova, adică acea clasă preoțească devotată Lui, și propovăduirea mesajului regatului de către aceștia continuă până la momentul stabilit de Dumnezeu pentru ca aceasta să se termine. Când lucrarea de mărturie este finalizată conform voinței lui Iehova, atunci toți martorii Săi îi vor striga cu credință pentru ca el să acționeze spre justificarea victorioasă a numelui Său, și atunci „creștinătatea” va trebui să cadă. Indiferent cât de puternică sau aparent invincibilă este organizația inamică și oricât de mult le-ar plăcea locuitorilor din acea cetate pacea și siguranța, organizația lumească, religioasă, politică și comercială trebuie să cadă. Acesta este „actul straniu” a lui Iehova și îi va lăsa pe religioși, pe aliații și pe susținătorii lor, fără ascunzătoare și fără protecție, simbolizate prin zid, adică elementele politice și comerciale, care se folosesc acum de forță brută pentru a împlini porunca liderilor religioși. Religioșii se bazează acum pe zidul lor; dar este un lucru cert că acesta va cădea: „Averea omului bogat este cetatea lui tare și ca un zid înalt în îngâmfarea lui.” - Prov. 18: 11.
43 Căderea zidurilor Ierihonului a ucis și a îngropat mulți oameni. Tot așa și căderea zidului „creștinătății” va reprezenta sfârșitul sistemelor religioase care de multă vreme defăimează numele lui Iehova. Când zidul s-a dărâmat, războinicii au trecut peste ruine și au pus stăpânire peste cetate, finalizând distrugerea ei. Nimănui nu i s-a permis să scape: „Și au nimicit cu desăvârșire tot ce era în cetate, deopotrivă bărbat și femeie, tineri și bătrâni, boi, oi și măgari, cu tăișul sabiei.” (Ios. 6:21) Astfel este ilustrată distrugerea totală din timpul Armaghedonului a tuturor celor care au susținut religia și care fac parte din organizația Satan. Bărbații înarmați cărora li s-a permis să acționeze pentru a lua cetatea și a distruge oamenii reprezentau armata invizibilă a Domnului descrisă în Ezechiel nouă. Aceasta va marca o perioadă de necaz, așa cum nu s-a mai cunoscut până acum și cum nu va mai exista niciodată. - Mat. 24:21.
44 Singura parte a zidurilor Ierihonului care a rămas în picioare a fost acea porțiune unde se afla casa lui Rahav. Prin aceasta, Iehova a confirmat jurământul spionilor și a respectat atârnarea sforii stacojii și a ținut în picioare acea parte din zid, în timp ce a demolat toate celelalte părți. Rahav și familia ei au arătat credință în Dumnezeu și ascultare față de legământul făcut cu slujitorii Săi și ei au fost salvați. Rahav fusese avertizată de către spioni că trebuie să rămână în casa ei. „Oricine va ieși pe ușile casei tale în stradă [se amestecă cu instituțiile religioase], acest sânge va fi pe capul lui și noi vom fi nevinovați.” (Ios. 2:19) Aceasta susține și este în armonie cu legea privind cetatea de refugiu, arătând că „marea mulțime” trebuie să rămână în
cetatea de refugiu până când este eliberată prin voința și actul lui Iehova Dumnezeu și susține în continuare concluzia că acele persoane care formează „marea mulțime” vor fi singurii supraviețuitori ai Armageddon-ului, în afară de rămăşiţa şi de oamenii credincioşi din vechime.
45 Au fost luate măsuri imediate pentru salvarea lui Rahav și a casei ei: „Și tinerii care au fost spioni au intrat și au scos pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei și pe frații ei și cu tot ce avea ea; și au scos tot neamul ei și i-au lăsat afară din tabăra lui Israel.” (Ios. 6:23) Rahav își arătase credința, în activitatea ei de a-și aduna rudele în casa ei. Cei care nu au crezut și care au refuzat să intre au pierit. Așa va fi și la Armaghedon. Iehova i-a avertizat pe oamenii cu bunăvoință să caute dreptatea și umilința dacă vor să găsească refugiu în ziua mâniei Lui. (Zef. 2: 3) Aceasta arată că, pe măsură ce o persoană cu bunăvoință primește o cunoaștere a adevărului, datoria sa este și dovada credinței sale va fi activitatea sa de a proclama mesajul regatului celorlalți care au urechi să audă, ca să poată fi adunați în organizația Domnului și acolo să poată găsi siguranță. Rahav și cei care erau cu ea trebuiau examinați înainte de a fi acceptați în triburile lui Israel și, prin urmare, au fost „lăsați ... fără tabără” pentru o vreme. Dacă ar fi adus cu ei vreuna dintre valorile cetății blestemate, acestea ar fi trebuit luate de la ei și distruse. Ei trebuie să fie umili, adică dispuși să învețe și trebuie să caute dreptatea respectând instrucțiunile. Acest lucru subliniază adevărul că cei care vor compune „marea mulțime” nu sunt israeliți spirituali. Rahav și rudele ei care au fost salvate au ilustrat oamenii cu bunăvoință care au devenit „marea mulțime” ce rămâne pe pământ pentru totdeauna.
46 Că „creștinătatea” va fi distrusă complet se arată aici în dramă: „Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul, aurul şi toate lucrurile de aramă şi de fier le-au pus în vistieria Casei Domnului.” (Ios. 6:24) Dumnezeu a dat prin Moise legea prin care trebuie abordat Ierihonul: „Dar din cetăţile acestui popor, pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, ca moştenire, să nu salvezi nimic care să sufle; ci le vei distruge complet; și anume, hetiții și amoriții, canaaniții și periziții, heviții și iebusiții; așa cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, să nu te învețe să faci după urâciunile lor, pe care le-au făcut dumnezeilor lor; ca să păcătuiți împotriva Domnului Dumnezeului vostru.”- Deut. 20: 16-18.
47 Distrugerea suferită de Ierihon a prezis ce se va întâmpla cu „creștinătatea” la Armaghedon, adică distrugerea completă.
108
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
Prin urmare, numai lucrurile care aparțin lui Dumnezeu vor trece prin acel „foc” mare. Care sunt astfel de lucruri? Oamenii cu bunăvoință care își exercită credința și ascultarea față de Domnul, care fug la Domnul și se adăpostesc în el și care apoi respectă regulile rămânând sub protecția Domnului și acolo căutând dreptatea și umilința.
48 Desfășurarea acestei profeții va fi acum de o mare mângâiere pentru oamenii cu bunăvoință, pe măsură ce văd și apreciază cum Iehova, cu secole în urmă, i-a luat în considerare și a luat măsuri pentru salvarea lor. Iosua înseamnă „Salvator”. „Iosua a lăsat cu viaţă pe curva Rahav și casa tatălui ei și tot ce avea ea; și ea a locuit în Israel până în ziua de azi; pentru că ea a ascuns solii pe care Iosua i-a trimis să spioneze Ierihonul.” - Ios. 6:25.
49 Mai Marele Iosua, Cristos Isus, Ofițerul lui Iehova, va executa toată armata lui Satan la Armaghedon, dar îi va salva pe cei din „mulțimea mare”, „celelalte oi” ale sale. Aceasta demonstrează pe mai departe că clasa Rahav, „marea mulțime”, va supraviețui Armaghedonului datorită credinței și ascultării sale față de Domnul. Nu se face nicio mențiune în Scripturi despre moartea lui Rahav, dar este declarată în context ca trăind în țară, „chiar și până în ziua de azi”, adică în zilele lui Iosua, care a scris relatarea și a cărui mărturie dovedește că „mulțimea mare” va trăi veșnic pe pământ sub regatul Mai Marelui Iosua.
50 Mai târziu, Rahav s-a căsătorit cu Salmon, care a devenit tatăl lui Boaz. (1 Cron. 2: 11-15; Rut 4: 20, 21) David a fost un descendent al acestei căsătorii și David l-a ilustrat pe Domnul Isus. (Mat. 1: 5, 6) Astfel Domnul arată o răsplată pentru credință deplină și ascultare. Ca răsplată a credinței și ascultării lor, „marea mulțime” intră în relație intimă cu „rămășița” în timp ce se află pe pământ și mai târziu i se acordă viața veșnică și i se oferă marele privilegiu de a îndeplini mandatul divin de „a se înmulți și a umple pământul”. (Gen. 1:28; 9:1) Acum se poate vedea că drama înregistrată divin revelată la acest timp este atât în folosul rămășiței, cât și al „marii mulțimi” și aduce bucurie mai mare fiecăruia și este un modiv în plus ca ei să-i laude pe Iehova și Cristos Isus.
51 Căderea Ierihonului a reprezentat ocazia unei mari bucurii a israeliților pentru că Dumnezeu le arătase lor favoarea Sa. Era de asemenea vremea adevăratei responsabilități asupra lor și astfel Iosua a cerut întregului Israel să se lege sub jurământ, amintindu-le de responsabilitatea lor: „Atunci a jurat Iosua şi a zis: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului: cu preţul întâiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui îi va aşeza porţile”. - Ios. 6: 26.
52 Niciodată în vremea lui Iosua nu a fost reconstruit
Ierihonul. Niciodată în vremea Mai Marelui Iosua, Cristos Isus, care rămâne pentru totdeauna, nu va fi adusă la viață ”creștinătatea”. Ea va pieri pentru totdeauna. Ruinele Ierihonului au fost o mărturie a justificării numelui lui Iehova. Distrugerea „creștinătății” va fi pentru totdeauna o mărturie a justificării numelui lui Iehova.
53 Cuvintele lui Iosua, înregistrate, au fost rostite sub inspirație și au afirmat regula lui Iehova cu privire la organizația lui Satan. Încălcarea cuvintelor lui Iosua ar însemna sfidarea Dumnezeului Atotputernic. Mai mult de 500 de ani mai târziu și când cele zece triburi s-au răzvrătit împotriva lui Iuda și a Ierusalimului și când Ahab și Izabela domneau în Samaria și slujeau religiei Diavolului, unul dintre religioșii diavolului numit Hiel, sfidându-l pe Iehova, a reconstruit Ierihonul și blestemul a căzut asupra lui. „Și Ahab a făcut un altar; și Ahab a făcut mai multe rele decât toţi împăraţii lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăşi Ierihonul, i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întâiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.”. – 1 Împărați 16: 33, 34.
54 Ierihon, prima și ultima, a fost o cetate întemeiată ca semn de protest împotriva lui Iehova. Reconstruirea acestei cetăți rebele nu ilustrează faptul că organizația lui Satan va fi reconstruită, ci arată că cei care încearcă să perpetueze elementul religios al organizației lui Satan cad sub blestemul Mai Marelui Iosua. Cei care comit „păcatul Samariei” fac parte din această clasă. (Amos 8:14) Ca și în cazul rebeliunii lui Hiel, își pierd copiii, de la întâiul născut până la ultimul și nu rămâne nimic care să le supraviețuiască.
55 Justificarea numelui lui Iehova este dovedită în continuare prin ultimele cuvinte ale acestui al șaselea capitol: „Domnul a fost cu Iosua şi i s-a dus vestea în toată ţara.” (Ios. 6:27) Înainte ca Armaghedonul să se termine și înainte ca toți dușmanii să fie nimiciți, cu toții vor fi obligați să îl recunoască pe Iehova drept puterea supremă și că El și Isus sunt puterile înalte. Toți dușmanii vor fi îngroziți și forțați să vadă mâna lui Iehova producând distrugerea lor.
56 Poporul de legământ al lui Iehova vor lua în considerare acum această ilustrație profetică a asediului Ierihonului și a căderii sale cu adevărată consolare și cu o speranță puternică. Știm că dușmanii lui Dumnezeu și ai regatului lui sunt pe poziții întărite și că se simt în siguranță în spatele „zidului” lor. Elementul religios îl sfidează pe Dumnezeul Atotputernic și pe Regele Său. Împreună cu aliații lor, ei își revendică dreptul de a conduce lumea. Ei stau acolo unde nu ar trebui să stea. (Marcu 13: 14) „Pământul este al Domnului, cum este și plinătatea lui” și va fi condus de Regele său cel uns, și niciunul
1 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
109
dintre cei necircumciși nu are dreptul de a sta pe pământ și de a-și revendica dreptul de a-l conduce. Poziția și atitudinea inamicului, a religioșilor, în special a ierarhiei romano-catolice, este o abominație înaintea lui Dumnezeu. Succesul acelei instituții diabolice, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, va produce pustiire. Dușmanul este acum arogant, dictatorial, crud și rău intenționat, persecutând martorii lui Iehova cu cea mai mare amărăciune. Dușmanul urmează calea deschisă de tatăl său, Diavolul, recurgând la tot felul de minciuni pentru a defăima numele lui Iehova și pentru a aduce ocară slujitorilor lui. Dar acesta este timpul ca rămășița, împreună cu „tovarășii” săi, Ionadabii, să fie foarte curajoasă. Iehova îi susține pe cei care îl iubesc și îl slujesc. Așa cum i-a spus lui Iosua, tot așa acum îi spune rămășiței sale credincioase: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te; nu te înspăimânta şi nu te îngrozi: căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Ios. 1:9) Astfel, Dumnezeu îi dezvăluie poporului Său aflat acum
pe pământ semnificația dramei profetice de mai sus, iar cuvintele pe care i le-a spus lui Ieremia sunt acum luate în vedere în mod corespunzător și aplicate lor înșiși de către cei care îl iubesc pe Iehova. Dușmanul luptă acum cu răutate împotriva poporului lui Dumnezeu și lor El le spune: „Și ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor birui; căci eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc.”- Ieremia 1:19.
57 Nicio dramă sau ilustrație nu arată fiecare detaliu al mișcărilor progresive în îndeplinirea scopului lui Iehova și aceste ilustrații nici nu apar în ordine cronologică. Cu capitolul șase din profeția lui Iosua, acea parte a ilustrației care conduce spre Armaghedon se încheie. Urmează o altă ilustrație în care Iosua joacă un rol important. Iehova a făcut, de asemenea, ca această să fie scrisă și înregistrată și revelată acum pentru a oferi ajutor și mângâiere celor care îl iubesc și îl slujesc.
(Va urma)
Pagină:Drama-of-vindication-part-V-1939.djvu/14