Această pagină nu a fost verificată
1 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
105
tremură de frică. Scripturile nu indică faptul că Iosua i-a spus vreunuia dintre israeliții cei mai apropiați de el în grad că ceea ce îi comunicase Iehova avea să se întâmple în momentul în care strigătul avea să înceapă în ziua a șaptea. Că Iosua trebuie să țină pentru el până la timpul potrivit. Israeliții care mărșăluiau trebuiau să facă toate acestea din credință și să meargă mai departe. Tocmai asta se întâmplă astăzi și cu rămășița martorilor lui Iehova, iar ei nu „obosesc să facă bine” (Gal. 6: 9), ci merg tot înainte. Ei știu că Dumnezeu își va îndeplini „actul straniu” exact la timpul potrivit și nu au nicio îndoială cu privire la asta. Dacă cineva începe să se îndoiască și obosește, foarte rău pentru el. Credincioșii știu că victoria lui Iehova este la fel de sigură ca strălucirea soarelui.
31 Posturile comerciale de radio au fost folosite timp de mai mulți ani pentru a difuza în fiecare săptămână mesajul regatului prin intermediul înregistrărilor de transcriere electrică. Însă, în data de 26 septembrie 1937, s-a transmis anunțul că difuzările comerciale urmau să înceteze în data de 31 octombrie; ceea ce s-a și întâmplat. În același an a fost inaugurată lucrarea „pionierilor speciali”, iar aceștia au fost dotați cu aparate audio și trimiși pe teren. Cei credincioși din poporul lui Dumnezeu au continuat să meargă neclintit și cu o bucurie din ce în ce mai mare. Deși Iehova îi spusese prin mesagerul său lui Iosua ce avea să se întâmple chiar în aceeași zi, Iosua nu le-a spus nimic despre aceasta celor care mărșăluiau, nu le-a spus care avea să fie rezultatul după ce vor primi porunca să strige. „A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână.” - Ios. 6:16.
32 A asculta de acea poruncă de a striga a fost o adevărată încercare a credinței. Nu exista nicio artilerie prezentă sau alte mijloace de bombardare a zidurilor cetății și nimeni nu știa exact cum va fi luată cetatea. Dar, ascultând de poruncă, credincioșii au strigat și zidurile au căzut datorită puterii lui Iehova: „Prin credință, zidurile Ierihonului s-au dărâmat, după ce fuseseră înconjurate timp de șapte zile”. (Evr. 11: 30) Ce înseamnă acest lucru pentru martorii lui Iehova? Înseamnă că ei trebuie, cu credință deplină și încredere în Domnul, să continue lucrarea de mărturie până când va sosi momentul ca ei să strige și, fără îndoială, la momentul stabilit, Domnul le va porunci să strige un strigăt de triumf, și dușmanul va auzi strigătul. Iehova așteaptă strigătul care va fi dat; nu că ar avea nevoie de el, însă va fi ca un raport credincioas dat de „slujitorul credincios și înțelept”. (Ezech. 9:11) Nu este deloc improbabil ca, în momentul strigătului martorilor pământești ai lui Iehova, oștirile cerești, invizibile pentru ochii oamenilor, „fiii lui Dumnezeu” din ceruri, să strige și ele așa cum au făcut-o la așezarea temeliilor
pământului. (Iov 38: 7) Aceea va fi o zi mare, o zi de triumf pentru Iehova. Mai Marele Iosua este la putere, iar Scripturile arată că el dă ordinele, iar ele vor fi ascultate: „Bateți din palme, voi toți oamenii; strigați lui Dumnezeu cu voce de triumf. Pentru că Îngrozitor este Domnul cel Preaînalt; el este un mare Rege peste tot pământul. El va supune poporul sub noi și neamurile [pe toți cei care sunt împotriva lui Dumnezeu și care eșuează sau refuză să laude Numele Lui] sub picioarele noastre. El va alege [țara făgăduinței] moștenirea noastră pentru noi, măreția lui Iacov pe care l-a iubit. Selah. Dumnezeu s-a suit cu un strigăt, Domnul cu sunetul unei trâmbițe.” (Ps. 47: 1-5) Rămășița credincioasă va merge mai departe fără oprire până va primi porunca de a striga, la începerea Armaghedonului.
33 În marșul din jurul cetății Ierihon, drama nu îi ilustrează pe Ionadabi ca participanți, dar asta nu înseamnă că nu au niciun rol în lucrarea de mărturie. Nici o ilustrație nu arată fiecare detaliu și fiecare punct. Rahav, care îi ilustra pe Ionadabi sau „mulțimea mare”, a făcut o înțelegere cu spionii, ceea ce ilustrează că Ionadabii au într-adevăr un rol în lucrarea de mărturie. Ionadabii din zilele noastre au asigurarea că Dumnezeu i-a dat lui Cristos Isus organizația inamicului spre distrugere, iar credința lor deplină este ilustrată prin atârnarea permanentă a sforii stacojii.
34 Iosua a dat instrucțiuni specifice cu privire la ceea ce trebuie să facă israeliții în legătură cu cetatea atunci când avea să cadă: „Și cetatea va fi blestemată [(margine) consacrată], ea și tot ce este în ea, înaintea Domnului; numai Rahab, prostituata, va trăi, ea și toți cei care sunt cu ea în casă, pentru ce a făcut mesagerilor pe care i-am trimis.”- Ios. 6:17.
35 Nimănui nu i-a fost permis să își însușească ceva din cetate pentru el însuși, iar dacă ar fi făcut cineva așa ceva, ar fi comis o infracțiune gravă ce i-ar fi adus o pedeapsă rapidă, deoarece totul din acea cetate îi aparținea lui Iehova. Ierihonul a fost prima cetate din Canaan care a căzut și a fost primul rod pentru Iehova, ce nu poate fi izvăbit, ci care trebuie distrus. (Lev. 27: 21, 28, 29) Cât despre împlinirea acelei părți a dramei, războiul „purtat acum de poporul lui Dumnezeu împotriva „Creștinătății” nu este pentru câștigul personal al niciunei persoane și nu este pradă pentru niciunul dintre slujitorii lui Iehova, ci numai pentru justificarea numelui lui Iehova și pentru satisfacerea pretențiilor sale. „Creștinătatea”, ca și Ierihonul, este „un vas al mâniei, făcut pentru pieire”. (Rom. 9:22) Nimic din acestea nu trebuie cruțat sau salvat. Nimeni nu trebuie și nu se va arăta dispus să primească nimic din acestea în scopuri egoiste, așa cum a făcut Achan, care a suferit distrugerea. S-a făcut excepție numai pentru Rahav și casa acesteia, pentru că ea arătase credință în Dumnezeu și
