Drama justificării (Partea 7)

De la Ro JW United
Versiunea din 4 noiembrie 2020 08:43, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: <div class='publication-firstpage'> <pages index="Drama-of-vindication-part-VII-1939.djvu" from=1 to=16 header=1 /> </div>)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigation Jump to search
 


Pagină:Drama-of-vindication-part-VII-1939.djvu/1


Pagină:Drama-of-vindication-part-VII-1939.djvu/2

131



TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

VOL. LX
1 Mai, 1939
No.9

DRAMA JUSTIFICĂRII

Partea a 7-a


„Iehova, Dumnezeul oștirilor! cine este puternic ca tine, 0 Doamne? cu dovezile tale de credincioșie înconjurându-te?”

-Ps. 89: 8, Rotherham Psalms.


1 Iehova este mereu și veșnic credincios în îndeplinirea legământului său și în îndeplinirea mărturiilor Sale. Când Iehova i-a o creatură într-un legământ cu El, acea creatură nu ar putea niciodată să aibă motive de îndoială cu privire la îndeplinirea de către Iehova a părții Sale din legământ. Omul care îl caută pe Iehova cu o inimă curată și întreagă este binecuvântat. El trebuie să știe întotdeauna că orice a promis Iehova, El va îndeplini cu siguranță. Lăudând numele lui Iehova, psalmistul spune: „Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale. Mărturiile Tale pe care le-ai poruncit sunt drepte și demne de încredere”. (Ps. 119: 137, 138) Fiecare creatură luată într-un legământ cu Iehova trebuie să-și dovedească credința și credincioșia dacă va primi aprobarea lui Iehova. Aceasta înseamnă că creatura trebuie testată și sub test să-și dovedească integritatea față de Dumnezeu. Cei care sunt credincioși au parte la justificarea numelui lui Iehova. Când testul crucial este aplicat și creatura pare copleșită de povară, ea trebuie să-și i-a curaj și să știe că, dacă credința sa rămâne puternică și continuă să fie credincioasă, Iehova o va aduce în siguranță. „Căci Domnul îi păzește pe cei credincioși”. (Ps. 31:23) Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu se apropie de sfârșitul călătoriei lor pământești și tocmai înaintea Armaghedonului, testele asupra lor cresc în severitate; dar acesta nu este un motiv să fii consternat. „Credincios este Dumnezeu, care nu va permite să fiți ispitiți [testați sau încercați] mai mult decât sunteți capabili.” (1 Cor. 10:13) Rămășița este un popor chemat, scos dintre oameni pentru scopul lui Iehova: „Credincios este cel care vă cheamă, care cu siguranță va face acest lucru”. (1 Tes. 5:24) Cuvântul lui Iehova îi asigură în mod repetat pe cei din poporul Său de legământ de propria sa credincioșie; și astfel El înregistrează acestea pentru ajutorul și mângâierea celor care îl iubesc. În dramele profetice înregistrate, Dumnezeu a realizat ceea ce subliniază propria Sa credincioșie și a subliniat necesitatea pentrul poporul Său să fie credincios. Acestea sunt zile de mare pericol; în aceste zile, Satan încearcă cu disperare să-i distrugă pe cei
care au făcut un legământ de a face voia lui Iehova. Prin urmare, poporul lui Dumnezeu trebuie să-și întărească credința și să-și dovedească credincioșia.
2 Nelegiuirea lui Acan îi cauzase o mare suferință lui Iosua; iar acest lucru este arătat de faptul că Iosua s-a prosternat înaintea Domnului și a strigat către Domnul „până seara”. (Ios. 7:6) Întreaga tabără a lui Israel era în necaz și credința lor a fost pusă la încercare. Credința lui Iosua nu a eșuat și, când i-a poruncit Domnul, el s-a ridicat și a fost diligent să asculte de porunca lui Dumnezeu de a curăța tabăra. Iehova a știut dinainte că avea să vină un timp când Israelul spiritual va fi pângărit prin faptele greșite ale unora din tabără sau adunare și, în credincioșia Sa, el a făcut o ilustrație a acestuia, iar acum, la timpul său cuvenit, a dezvăluit semnificația acesteia; și aceasta El face pentru ajutorul și mângâierea poporului Său. Nimeni care astăzi Îl iubește și Îl slujește cu adevărat pe Dumnezeu să nu fie descurajat de încercările care vin asupra lui. Dacă suntem credincioși în îndeplinirea misiunii noastre, putem fi pe deplin siguri că Iehova, în credincioșia Sa, ne va păstra și ne va elibera.
3 Imediat după curățarea taberei lui Israel, Dumnezeu a cauzat ca poporul Său să facă o altă parte a dramei ilustrând și prevestind justificarea numelui Său. „Și Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te speria; i-a cu tine toți oamenii de război și ridică-te, du-te la Ai; iată, am dat în mâinile tale pe regele lui Ai și pe poporul lui, cetatea lui și țara lui”. (Ios. 8:1) Astfel, Iehova a prezis că actele vicioase și răutăcioase ale clasei „slujitorului rău”, ilustrat de Acan, nu au putut avea succes și nu li se va permite să întârzie progresul sau creșterea lucrării Sale de mărturie, lucrare care trebuie să fie făcută înainte de Armaghedon. Faptele nedrepte ale „slujitorului rău” au avut temporar un efect advers asupra poporului Domnului, dar acesta nu este un motiv să ne fie frică sau să fim descurajați. Iehova i-a poruncit lui Iosua să se suie la Ai, iar aceasta a fost dovada că tabăra lui Israel fusese curățată și că poporul Său de legământ era gata de

132



132
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


război. Imediat a fost lansat un apel, nu pentru câteva mii de a se angaja în război, ci pentru „toți oamenii de război” să se pregătească și să intre în luptă. La fel, așa cum este arătat în textul pentru anul 1937, porunca este dată tuturor celor din rămășiță și „taberei”: „Sculați-vă și să ne ridicăm împotriva ei în luptă”. (Obadia 1) Acea parte a dramei consemnată în Iosua capitolul opt este o altă ilustrație a ceea ce Dumnezeu face să se întâmple la Armaghedon și imediat înaintea bătăliei zilei mari a Dumnezeului Atotputernic. Este o altă ilustrație a Armaghedonului, separată și distinctă de cea a Ierihonului. Iosua a jucat acolo rolul ilustrându-l pe Cristos Isus, care comandă forțele lui Iehova al oștirilor. Acea parte a forțelor de luptă care a fost ascunsă într-o ambuscadă împotriva lui Ai a ilustrat oastea invizibilă a Domnului, care oaste face adevărata lucrare de măcel. În timp ce ambuscada a fost stabilită, cealaltă parte a Israelului a stat în fața cetății Ai și a ademenit inamicul să atace, și astfel i-a ilustrat pe cei care continuă fără teamă lucrarea de mărturie chiar înaintea Armaghedonului și care provoacă atacul inamicului. Următoarea parte a capitolului opt al cărții lui Iosua dezvăluie scopul lui Dumnezeu de a-i distruge pe toți cei care i se opun și de a înlătura complet ocărurile pe care Diavolul le-a adus asupra numelui Său, iar drama arată mijloacele prin care El va îndeplini acest scop.
4 Chiar înainte de a începe marșul către Ai, Iehova l-a asigurat pe Iosua cu privire la rezultatul atacului asupra acelei cetăți a dușmanului: „Și vei face lui Ai și regelui ei așa cum ai făcut Ierihonului și regelui ei: Numai prada și vitele lor să vă luați ca pradă pentru voi; întindeți o ambuscadă pentru cetate în spatele ei.” – Ios. 8:2.
5 Faptul că aceeași soartă avea să se întâmple cu Ai ca și cu Ierihon arată că și aceasta este o ilustrație a Armaghedonului. Ierihonul, fiind prima cetate din Canaan care a fost asaltată și luată, a fost primele roade ale țării pentru Domnul și prada ei urma să fie complet distrusă. Ai fiind a doua cetate din Canaan care trebuia luată, prada ei nu trebuia distrusă, pentru că nu era dedicată exclusiv lui Iehova; iar acest lucru este arătat în textul, care spune: „Numai prada și vitele acesteia, să vă luați ca pradă pentru voi”. În pregătirea pentru atacul asupra Ai, Dumnezeu i-a poruncit lui Iosua: „Întindeți o ambuscadă pentru cetate în spatele ei”. O ambuscadă este un termen militar care înseamnă că trupele sunt ascunse vederii pentru a face un atac surpriză asupra inamicului. Aceasta, pregătită de Iehova, este prima ambuscadă înregistrată în istorie. Aceasta arată că forțele care vor face măcelul de la Armaghedon sunt ascunse sau nevăzute de organizația lui Satana de pe pământ,
pentru că vrăjmașii nu cred ceea ce Dumnezeu a consemnat în Cuvântul Său. Este o dovadă suplimentară că martorii lui Dumnezeu pot declara public și în mod repetat scopul lui Dumnezeu cu privire la dușmanii Săi și mărturia lor nu va fi crezută de cei nelegiuiți. Forțele Domnului așa sunt poziționate în bătălia de la Armaghedon încât, atunci când lupta începe, toate căile de evadare sunt întrerupte și nimeni nu poate scăpa.
6 Ai era la nord și la vest de Ierihon. Încă mai la vest, și oarecum la nord de Ai, era Betel. Pe partea de nord a Ai era o vale, iar la est de ea o câmpie pustie. Fără îndoială, Iosua a inspectat țara din jurul Ai și și-a mutat oștile în poziția cu cel mai mare avantaj, așa cum îi poruncise Domnul: „Așa că Iosua și tot poporul de război s-au ridicat să se suie împotriva lui Ai; și Iosua a ales treizeci de mii de viteji valoroși și i-a trimis noaptea”. -Josh. 8:3.
7 În împlinire, aceasta înseamnă o poruncă de la Mai Marele Iosua: „Înainte! Marșăluiește către Armaghedon, înfruntând mereu inamicul și nu te întoarce niciodată înapoi”. Iosua și-a mutat forțele în marș nocturn pentru a le poziționa în puncte strategice. Acest lucru sugerează că martorii lui Iehova nu trebuie să dezvăluie toate mișcările lor dușmanilor și să permită astfel inamicului să preîntâmpine activitățile lor. Lăsați inamicul să tragă propriile concluzii prin mințile lor distorsionate și apoi să ia orice cale pe care o vor alege. Se pare că Iosua și-a mutat trupele în divizii diferite și la diferite ore din noapte. Cei care formau ambuscada se aflau pe dealurile de la vest de Ai și între acel oraș și Betel. Acea divizie aflată sub comanda imediată a lui Iosua și cu care el a campat, s-a mutat de asemenea în timpul nopții și și-au luat poziția la est de orașul Ai, în câmpia deșertică, iar mai târziu în acea noapte s-a mutat spre nord și a așezat tabără într-un punct unde era o vale între trupele israeliților și orașul Ai.
8 Iosua și-a dat ordinele fiecărei divizii. Acea divizie care se ascundea în partea de vest a Ai a primit următoarele ordine: „Iată, veți sta la pândă împotriva cetății, chiar în spatele cetății; nu mergeți prea departe de cetate, dar fiți cu toții gata”. (Ios. 8:4) Din versetul doisprezece reiese că în această divizie erau cinci mii ascunși în ambuscadă; și acea diviziune pare să ilustreze în mod clar partea invizibilă a organizației de luptă a lui Iehova și care divizie este gata sub porunca Domnului, să atace și să facă lucrarea de distrugere împotriva mulțimii vizibile a lui Satan, și asta la timpul stabilit. Următoarele ordine au fost date de către Iosua: „Și eu și tot poporul care este cu mine, ne vom apropia de cetate; și se va întâmpla, când vor ieși împotriva noastră, ca la început, că vom fugi dinaintea lor”. -Josh. 8:5.

133



1 Mai, 1939
TURNUL DE VEGHE
133


La momentul potrivit, acea divizie trebuia să apară în fața lui Ai ca și cum ar fi vrut să facă un atac. Aceasta îi arată pe toți martorii lui Iehova de pe pământ, „rămășița” și pe cei asociați cu ei, „însoțitorii lor”, care apar înaintea „creștinătății” mergând din casă în casă și făcând lucrarea de mărturie, ceea ce invită de fapt la atacul dușman și care, la vremea potrivită și când le poruncește Domnul, săvârșesc niște manevre care i se par inamicului ca o retragere: „(Căci ei [inamicul îngâmfat și lăudăros] vor ieși după noi,) până când îi vom fi atras din cetate, pentru că ei vor zice: „Ei fug dinaintea noastră, ca și prima dată; astfel vom fugi dinaintea lor”. (Ios. 8:6) Împlinirea acestei părți a dramei poate avea loc atunci când forțele inamice se simt pe deplin sigure că martorii lui Iehova sunt greu apăsați, iar apoi se hotărăsc să meargă după ei cu cruzime și să-i distrugă pe martorii lui Iehova.
10 Mai mult, Iosua i-a instruit pe cei aflați în ambuscadă că, atunci când vor vedea inamicul urmărind pe israeliții care fugeau din cealaltă divizie care era cu Iosua, cei aflați în ambuscadă să iasă și să înceapă atacul: „Atunci vă veți ridica din ambuscadă și veți captura cetatea, căci Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale.” (Ios. 8:7) Aceasta arată că Cristos Isus, Mai Marele Iosua, aflat la comanda tuturor forțelor lui Iehova al oștirilor, manevrează oștile invizibile, cerești, astfel încât să le coordoneze cu mișcările martorilor lui Iehova de pe Pământ. Fiecare mișcare a ambelor va fi armonioasă. Considerând aceasta în legătură cu instrucțiunile date de Domnul în Ezechiel 9:1-7, mișcarea forței invizibile va începe imediat după ce lucrarea de mărturie este finalizată, iar forța invizibilă va ataca și va distruge organizația vizibilă a lui Satan. Astfel se vede că forțele invizibile ale Domnului i-au organizația lui Satan și o distrug. Iosua a dat instrucțiuni suplimentare celor invizibili sau ambuscadei: „Și se va întâmpla că după ce veți fi luat cetatea, veți da foc cetății: veți face potrivit poruncii Domnului. Vezi, ți-am poruncit”. (Ios. 8:8) În ceea ce privește distrugerea cetății prin foc, așa cum se spune în acest text, aceasta ilustrează simbolic distrugerea care vine asupra organizației lui Satan la Armaghedon și care este numită de Domnul într-o altă profeție a lui Ezechiel, arătând forțele invizibile ale Domnului atacând organizația lui Satan. De asemenea de un alt profet al Domnului (Habacuc 3: 5): „Înaintea lui a mers ciuma și cărbuni aprinși au ieșit la picioarele lui”.
11 Iosua dăduse ordinele sale ambelor divizii, iar acum prima divizie a armatei s-a mutat în poziţia ei: „Astfel Iosua i-a trimis înainte; şi au mers să stea la pândă şi au rămas între
Betel şi Ai, la vest de Ai: dar Iosua a poposit în noaptea aceea printre popor.” (Ios. 8:9) Armata s-a deplasat noaptea, iar această divizie de cinci mii a mers în partea de vest a cetății și a fost ascunsă de vederea inamicului. Iosua a mutat apoi divizia mare noaptea, care conținea aproximativ 25.000 de soldați, iar această divizie a fost plasată în partea de est a orașului. Această divizie mai mare a forțelor lui Iosua i-a ilustrat pe martorii lui Iehova de pe pământ intrând în acțiune în urma congresului general din 1937, când poporul Domnului de pe tot pământul a fost mutat la o activitate mai mare: „Și Iosua s-a sculat dimineața devreme și a numărat [inspectat] poporul și s-au suit, el și bătrânii lui Israel, înaintea poporului la Ai.” - Josh. 8:10.
12 După cum reiese conform versetului doisprezece, acea divizie pusă în ambuscadă cuprindea doar 5.000 de oameni. Rezultă, deci, că cealaltă divizie trebuie să fi fost formată din aproximativ 25.000. Astfel au fost prefigurați toți martorii Domnului care s-au ridicat în 1937 mărșăluind către pozițiile lor pentru război. Cei care au avut privilegiul de a se aduna la Columbus și alte mii adunate în altă parte a pământului la acea vreme își amintesc bine condițiile și entuziasmul martorilor lui Iehova și a însoțitorilor lor, trecând în poziția lor de acțiune. Sloganul cu acea ocazie a fost textul anului ales, care, fără îndoială, a fost ales de Domnul și a fost prevăzut pentru acea ocazie: „Scoală-te și hai să ne ridicăm împotriva ei în luptă”. Așa cum Iosua și-a inspectat trupele dimineața devreme, înainte de lumina zilei, la fel și convenția din 1937 a fost o inspecție a poporului lui Iehova, primirea de către aceștia a instrucțiunilor de luptă și o astfel de inspecție a fost făcută de Domnul Isus pe tot pământul. „Bătrânii lui Israel” care l-au însoțit pe Iosua nu erau asemnea ca tipul „electiv”, auto-important al timpului modern, ci acei bătrâni israeliți i-au ilustrat pe cei care sunt pe deplin devotați lui Iehova și regatului Său și care sunt, de asemenea, în alertă să execute instrucțiuni.
13 Se pare că, după inspecția de dimineață devreme făcută de Iosua, el și-a mutat apoi forțele de la est în partea de nord a cetății Ai și și-a așezat tabăra acolo. Aceasta era imediat peste vale de la cetatea Ai. „Și tot poporul, chiar și oamenii de război care erau cu el, s-au suit și s-au apropiat și au venit înaintea cetății și s-au așezat în partea de nord de Ai: acum era o vale între ei și Ai.” (Iosu 8:11) La nord, tabăra era chiar înaintea porților cetății și la vederea cetății. Simbolic, nordul pare să fie poziția, din care provine Executorul lui Iehova. Israeliții care au apărut acolo în fața cetății sau în vizorul cetății, ilustrează ceea ce martorii lui

134



134
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


Iehova au făcut din 1937 prin creșterea lucrării de mărturie din casă în casă, atât în interiorul, cât și în afara „creștinătății”. Valea dintre cetate și tabăra lui Israel de la nord a fost aleasă ca punct din care avea să înceapă atacul și, evident, canaaniții se așteptau ca atacul să fie din acel punct, din ceea ce sa întâmplat ulterior. Pământul s-a înclinat de la nord în jos până la fundul văii și apoi în sus, pe latura de sud sau pe acea parte de lângă cetate; și aceasta a făcut să li se pară canaaniților că atacul asupra orașului va fi foarte dificil pentru Iosua, din cauza că forțele sale erau nevoite să urce terasamentul abrupt și să atace zidurile orașului. Ambuscada fusese deja pregătită și este descrisă după cum urmează: „Și a luat vreo cinci mii de oameni și i-a pus să stea la pândă între Bet-el și Ai, în partea de vest a cetății.” – Iosua 8:12.
14 Astfel, ambuscada a fost pe partea dreaptă a forței principale a lui Iosua în timp ce acesta se înfrunta cu Ai. Aceste poziții sunt importante și, prin urmare, descrise în detaliu și arată că Iehova manevrează forțele înainte de Armageddon, atât ale sale, cât și ale inamicului, și le pune exact acolo unde le vrea înainte de a începe bătălia. Forțele angelice invizibile sunt sprijinul și apărarea de la dreapta a martorilor lui Iehova de pe pământ, în timp ce forța pământească lucrează și umblă în „valea umbrei morții”, iar acolo forțele invizibile slujesc ca protecție oferită de Iehova și le oferă asigurare că nu se va întâmpla niciun rău. (Ps. 23:4) În ceea ce privește pe cei de la dreapta și care forțe sunt ascunse de „vederea inamicului”, Domnul a făcut să fie scris în Cuvântul Său: „Nu sunt ele toate duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei care vor fi moștenitori ai salvării?” - Evr. 1:14.
15 După ce și-a așezat tabăra la nord de cetate dis-de-dimineață și chiar înainte de lumina zilei, Iosua a coborât în ​​vale cu oștile sale: „Și după ce au așezat poporul, chiar și toată oștirea care era la nord de cetate și cei din pândă la vest de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii.” (Ios. 8:13) Când întunericul s-a ridicat și lumina zilei a început să apară, străjerii de pe zidurile lui Ai l-au descoperit pe Iosua și armata sa în valea din fața porții cetății; și văzându-l pe Iosua acolo, străjerii au dat imediat semnalul de alarmă. Regele din Ai, fără îndoială, era la comanda tuturor luptătorilor din Ai, iar informația că israeliții se pregăteau să atace cetatea avea să fie adusă imediat în atenția regelui: „Și s-a întâmplat, când regele din Ai a văzut că s-au grăbit și s-au sculat devreme și oamenii din cetate au ieșit împotriva lui Israel la luptă, el și tot poporul său, la vremea hotărâtă, înaintea câmpiei; dar el nu știa că erau
oameni la pândă împotriva lui în spatele orașului”. - Iosua 8:14.
16 Graba rapidă a canaaniților la luptă a arătat încrederea lor în sine și ignoranța lor totală cu privire la scopul lui Iehova împotriva lor. Ei aveau în vedere bătălia anterioară, când israeliții au fugit. Chiar și așa, Diavolul și forțele sale sunt autonome și ignoră acum avertismentul, în ignoranță, și sunt complet ignoranți cu privire la ce le va face Iehova. Regele din Ai și oamenii săi aveau să fie înflăcărați de fosta învingere a israeliților și ar fi nerăbdători să iasă în grabă din cetate și să învingă din nou forțele atacatoare. În ceea ce privește împlinirea acestei părți a dramei profetice, nimeni nu ar putea spune acum cum și când se va întâmpla, pentru că putem înțelege ilustrațiile profetice numai după ce acestea s-au împlinit. Dar apare clar că împlinirea este în viitorul apropiat și că încă nu a sosit timpul ca dușmanul să dea semnalul unui atac general asupra martorilor lui Iehova. Poporul Domnului, fiind astfel avertizat dinainte, poate fi mai bine pregătit pentru atac. Când elementul dictatorial fascist – Ierarhia romano-catolică a invadat pe deplin democrațiile lumii, iar dictatorii dețin controlul complet, atunci ar părea a fi momentul în care este dat semnalul, adică „timpul stabilit” și convenit de către inamic când va exista o mișcare generală a acelor elemente combinate pentru a zdrobi pe martorii lui Iehova. Conspirația și faptele fățișe care interpretează acea conspirație sunt descrise în Psalmul optzeci și trei și par să se potrivească cu timpul menționat aici: „Ei au zis: „Veniți și să-i facem să dispară ca națiune, pentru ca numele lui Israel să nu fie mai mult în amintire. Căci s-au sfătuit împreună cu un singur consimțământ: ei sunt confederați împotriva ta.”-Ps. 83: 4, 5.
17 Cei ilustrați care se vor alătura acestei mișcări unite împotriva poporului Domnului includ clasa „slujitorului rău”, care, împreună cu ceilalți, sunt hotărâți să zdrobească și să-i distrugă complet pe martorii lui Iehova. Poporul lui Dumnezeu, care se bazează pe deplin pe el, se roagă Domnului, așa cum este menționat în Psalmul referitor la inamic: „Să fie rușinați și înspăimântați pentru totdeauna; da, să fie rușinați și să piară”. (Ps. 83:17) Scopul acestei rugăciuni este ca numele lui Iehova să fie justificat. În ceea ce privește mișcarea actuală a inamicului, în timp ce aceste cuvinte se scriu aici, inamicul din întreaga lume se pregătește pentru un atac asupra celor devotați Domnului și mașinăriile inamicului sunt unse și puse în ordine de rulare. Zilnic ziarele inamicului publică relatări care indică puternic faptul că religioșii și aliații lor, elementul politic și traficant, împreună cu „echipa

135



1 Mai, 1939
TURNUL DE VEGHE
135


cu brațe puternice”, acționează împreună pentru a distruge martorii Domnului.
18 Apariția surpriză a lui Iosua și a armatei sale în vale, înaintea lui Ai, a fost un avertisment că atacul asupra cetății era iminent. La fel și astăzi, în împlinire, organizația și forțele vizibile ale inamicului au fost avertizate că Armaghedonul este bătălia lui Iehova Dumnezeu și că el va distruge toți inamicii în acea bătălie. Acest avertisment este însă ignorat de reprezentanții vizibili ai Diavolului. Ei râd de avertisment și nu fac nicio pregătire cu privire la ceea ce li se avertizează că va veni, pentru că nu cunosc Scripturile și nu au credință în ceea ce au citit despre ei. Inamicul simte un pericol iminent care se îndreaptă asupra lor, dar nu știu ce este. Ei îi aud pe martorii lui Iehova anunțând asta și ei urăsc să audă aceasta. Ei nu se tem de martorii lui Iehova, dar îi urăsc pentru că transmit avertismentul. Ei nu cred că Iehova îi sprijină pe astfel de martori, care acum proclamă mesajul regatului. Drama profetică a fost interpretată și împlinită până în acest punct suficient pentru a arăta că bătălia de la Armaghedon este foarte aproape.
19 În ceea ce privește poziția forței adverse, a celor aflați în ambuscadă și a armatei principale sub Iosua, descrierea unei autorități binecunoscute în istoria Bibliei poate fi luată în considerare în mod corespunzător și aceasta cu profit (McClintock și Strong's Cyclopcedia, volumul 1, pagina 193):
„Iosua, campând la vedere, dar cu o vale intervenită, când a venit să facă un atac fals, a părut în mod necesar dezavantajat, inamicul fiind deasupra lui, iar retragerea lui către propria sa tabără a fost îngreunată, deoarece aceasta era tot deasupra lui pe cealaltă parte, și ambele părți fără îndoială erau foarte abrupte, deoarece sunt în general pe dealurile acestei regiuni. De aceea, oamenii lui au fugit, conform instrucțiunilor, nu spre nord, unde se afla tabăra, ci spre est, spre câmpie și deșert; în timp ce pe dealuri, nu în spate, ci pe partea de vest, stătea ambuscada, cu suficientă forță pentru a învinge inamicul. Acest grup de israeliți nu avea așadar de urmat traseul inacceptabil din spatele cetății, mișcare care trebuia să fi fost văzută de pe ziduri și le-ar fi dat timp să închidă porțile, dacă nu, să avertizeze cetățenii să vină înapoi; dar, ridicându-se de pe dealurile împădurite, avea cea mai scurtă distanță de trecut pentru a coborî direct la poartă; și, dacă un accident ar fi cauzat eșec în armata lui Iosua, detașamentul nu putea fi interceptat înainte de a ajunge în tabăra corpului principal; în timp ce cetăţenii din Ai, urmărindu-i coborând dealul, aveau puţine şanse să se întoarcă la porţi la timp sau să fie în stare să facă o izbucnire a luptei efective.”
20 A sunat ceasul și lupta începe. Porțile cetății Ai sunt larg deschise și întreaga forță de luptă din acea cetate, sub comanda
regelui, se grăbește afară și se așteaptă să-i execute rapid pe israeliți. „Și Iosua și tot Israelul au făcut ca și cum ar fi fost bătuți înaintea lor și au fugit pe calea pustiei”. - Josh. 8:15.
21 Pe măsură ce oamenii lui Iosua au fugit, inamicul a gândit că israeliții vor fugi înapoi spre tabăra lor de la nord, dar aici Iosua i-a păcălit retrăgându-și imediat toate forțele către est, în câmpie sau în deșert. Asta a atras armata din Ai în jos pe panta abruptă în vale, departe de poarta cetății și mai departe de poziția celor 5.000 de oameni aflați în ambuscadă. Urmărirea a început și, cu nerăbdare și încredere în sine, armata din Ai a lăsat în urmă cetatea complet nepăzită, cu porțile larg deschise și s-a repezit după israeliți. Până în acest moment al dramei, Iosua nu a dat nici o lovitură împotriva inamicului. În ceea ce privește îndeplinirea:
22 Mai este acum doar puțin timp până la Armaghedon, iar martorii lui Iehova sunt vulnerabili în fața inamicului, fără arme carnale și fără mijloace de a da o lovitură mortală, dacă au avut o astfel de dorință și ei nu doresc și nici nu li se permite să folosească arme carnale. Situația pare să indice clar că forța combinată a inamicului, politică, judiciară, legislativă, comercială, militară, polițienească, propagandistă și altele, va face un atac combinat asupra martorilor lui Iehova și a tovarășilor lor. Acest lucru s-ar putea întâmpla prin restricții impuse martorilor lui Iehova și însoțitorilor lor; și aceasta, din punctul de vedere al inamicului, ar pune pe poporul lui Dumnezeu aparent pe fugă, iar apoi un efort al dușmanului ar fi făcut pentru a-i zdrobi complet pe cei care sunt de partea Domnului. Mai Marele Iosua, Cristos Isus, Comandantul-șef al forțelor Celui Prea Înalt, va permite să fie așa, că martorii lui Iehova aparent să fie pe fugă, și asta pentru a atrage dușmanul în spațiu deschis și pentru a cauza un atac combinat asupra celor devotați Celui Prea Înalt. Atunci ar fi momentul în care Domnul poruncește forței sale din ambuscadă, adică oștirii îngerești a cerului, să intre în acțiune și acea forță invizibilă se supune poruncii.
23 Regele din Ai la ilustrat pe Satan, iar ofițerii săi apropiați au ilustrat pe Gog și alți îngeri răi: „Și tot poporul care era în Ai a fost chemat să-i urmărească și l-au urmărit pe Iosua și au fost admeniți din cetate. " (Ios. 8:16) Aici Satan este ilustrat ca aducând în acțiune toate forțele sale vizibile împotriva Regelui lui Iehova, a mesajului regatului și a celor care poartă acel mesaj, iar atacul este făcut cu hotărârea rea de a șterge complet forțele lui Iehova de pe pământ. Fiecărui luptător din Ai i-a fost poruncit să iasă și să se angajeze în luptă: „Și nu a mai rămas niciun om în Ai sau Betel care să nu iasă după Israel:

136



136
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


și au lăsat cetatea deschisă și l-au urmărit pe Israel." - Josh. 8:17.
24 Orașul Betel sa alăturat de asemenea atacului. Cei din acel oraș au reprezentat probabil elementul religios. Toate forțele inamicului au fost chemate la acțiune pentru a face o curățare completă a Israelului natural; prevestind astfel hotărârea de a nimicii Israelul spiritual, adică martorii lui Iehova și cei care se asociază cu ei. Inamicul și-a lăsat cetatea fără protecție; și aceasta arată că inamicul a picat în mâinile Domnului, care este mai înțelept decât orice creatură. Așa cum inamicul Israelului natural de la Ai s-a bazat pe propria sa putere, tot așa la Armaghedon, Diavolul și forțele lui se bazează pe propria lor putere. „Cei care observă vanitățile mincinoase renunță la propria lor milă”. - Iona 2: 8.
25 În mod evident, Domnul îl instruise pe Iosua cu privire la momentul și modul de a da semnalul forțelor aflate în ambuscadă pentru ca acestea să intre în acțiune; și așa că acum, așa cum se arată în ilustrație, acesta a fost momentul lor să acționeze. „Și Domnul a spus lui Iosua: „Întinde sulița care este în mâna ta spre Ai, căci o voi da în mâna ta. Și Iosua a întins sulița pe care o avea în mână spre cetate.” – Iosua. 8:18.
26 Iehova a programat manevrele forțelor de luptă și astfel i-a dat comandă lui Iosua să-și întindă sulița, iar Iosua a ascultat exact la timpul stabilit. Semnul suliței strălucitoare era, fără îndoială, vârful de lance, iar strălucirea soarelui răsărind pe acel vârf de lance avea să se reflecte la oamenii care se ascundeau la vest de cetate, unde acei oameni așteptau cu nerăbdare semnalul care îi îndruma să intre în acțiune. O manifestare similară a puterii Domnului a fost dată într-o altă bătălie purtată la scurt timp după aceea la Gabaon (Ios. 10:12-14) și despre care este scris (și care scripturi prevestesc Armaghedonul), adică: „Soarele și luna au stat nemișcate în locuința lor; la lumina săgeților tale au mers și la strălucirea suliței tale strălucitoare.” – Hab. 3:11.
27 Pentru a face să strălucească vârful de lance, Iosua a trebuit să se întoarcă cu fața spre inamicul care îl urmărea; și îndată oamenii aflați în ambuscadă, văzând acea strălucire a suliței lui, au atacat. Această parte a dramei profetice ilustrează semnalul dat de Comandantul-șef, Cristos Isus, Mai Marele Iosua, oștirii îngerești a lui Iehova pentru a ataca și a nimici pe inamicii lui Dumnezeu: „Și ambuscada s-a ridicat repede din locul lor și au alergat de îndată ce el și-a întins mâna; și au intrat în cetate, au luat-o și s-au grăbit și au dat foc cetății.” – Ios. 8:19.
28 Marea bătălie a lui Dumnezeu Atotputernic va crește în intensitate. Distrugerea de foc va reduce organizația lui Satan la o ruină ars-crocantă. Este bătălia
Atotputernicului Iehova pentru justificarea numelui Său sfânt și El va nimici pe inamic. Cu privire la acea luptă, este consemnat în Cuvântul lui Iehova: „Și se va întâmpla în același timp, când Gog va veni împotriva țării lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, că mânia Mea se va ridica în fața mea. Căci în gelozia mea și în focul mâniei mele, am spus: „În ziua aceea, va fi o mare cutremur în țara lui Israel; astfel încât peștii mării și păsările cerului și fiarele câmpului și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ și toți oamenii care sunt pe fața pământului vor tremura la prezența mea, și munții vor fi dărâmați, și locurile abrupte vor cădea și orice zid va cădea la pământ. Și voi chema împotriva lui o sabie pe toți munții Mei, zice Domnul Dumnezeu: sabia fiecărui om va fi împotriva fratelui său. Și voi pleda împotriva lui cu ciumă și cu sânge; și voi ploua peste el și peste cetele lui și asupra multor oameni care sunt cu el, o ploaie revărsătoare și grindină mare, foc și pucioasă. Astfel mă voi mări și mă voi sfinți; și voi fi cunoscut în ochii multor neamuri; și vor ști că Eu sunt Domnul.” – Ezechiel 38:18-23.
29 „Va scăpa vreunul dintre dușmani de devastarea rezultată din bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic? Obsrvați acum ceea ce urmează: „Și când oamenii din Ai s-au uitat în spatele lor, au văzut și iată că fumul cetății se înălța la cer și nu aveau putere să fugă nici într-o parte nici în alta; și poporul care a fugit în pustie, s-a întors înapoi asupra urmăritorilor.” - Ios. 8:20.
30 În acest punct, Iosua și-a condus armata cu un număr superior și a început un atac din față asupra inamicului care se apropia. Desigur, acest lucru l-a uimit pe dușman, iar comandantul acestuia ar vrea să știe de ce și, privind înapoi, a văzut orașul Ai în flăcări. „Prinși în capcană!” ar fi strigătul uluitor. La fel, când Domnul Isus începe atacul Său agresiv asupra inamicului la Armaghedon, niciunul dintre inamici nu va găsi o cale de scăpare. Dacă unii se ascund pentru o vreme, ei vor fi căutați și distruși. Până atunci, toți împotrivitorii lui Iehova de pe pământ își vor îmbrăca hainele de luptă de identificare și ei vor fi aflați cu ușurință și nu li se va arăta milă sau clemență de către forțele de luptă ale Domnului (2 Regi 10:22-27) Reprezentantul lui Satan, regele din Ai, și armata lui, privind înapoi și văzând cetatea lor arzând, păreau în acest moment al dramei să-i ilustreze pe cei care văd Babilonul căzând și care stau departe și plâng și urlă: „Vai, vai! acea cetate mare Babilon, acea cetate puternică, căci într-un ceas ți-a veni judecata ta”. (Rev. 18:9, 10) Forțele

137



1 Mai, 1939
TURNUL DE VEGHE
137


Diavolului în acel moment vor fi abandonat religia și vor merge exclusiv după slujitorii credincioși ai lui Iehova, iar apoi vor întâmpina rapid înfrângerea completă.
31 În acest punct al bătăliei, întoarcerea lui Iosua împotriva dușmanului care îl urmărea ilustrează de asemenea forțele angelice ale cerului care se alătură lucrării distructive de la Armaghedon. Astfel, se vede că Iosua și cei aflați sub comanda lui imediată au jucat mai mult de un rol în marea dramă profetică din bătălia de la Ai.
32 Cei aflați în ambuscadă s-au repezit în cetate și i-au dat foc. Fumul care ieșea de acolo a avertizat forțele de ambele părți că cetatea era sortită distrugerii. „Și când Iosua și tot Israelul au văzut că ambuscada cucerise cetatea și că fumul cetății se înălța, s-au întors din nou și i-au ucis pe oamenii din Ai.” (Ios. 8:21) Regele din Ai și bărbații săi, ilustrându-l pe Diavolul și elementul său de luptă de pe pământ, lăsaseră în urmă în cetate femeile, iar arderea cetății în acest punct al dramei ilustrează distrugerea elementului religios care fuge să se adăpostească și lasă pe pe alții să le ducă lupta și care element suferă distrugere completă. (Ier. 51:30) Întreaga armată de luptă din Ai și Betel, care li se alăturase în această luptă, a fost distrusă de forțele lui Iosua de pe câmpul de luptă; și aceasta a ilustrat distrugerea tuturor elementelor organizației vizibile a lui Satan, care pornesc pentru a distruge pe singurii oameni de pe pământ care slujesc cu adevărat lui Dumnezeu și Regelui său.
33 Cei 5.000 de oameni, care fuseseră în ambuscadă, dar care acum dăduseră foc cetății Ai, au părăsit imediat cetatea în flăcări și s-au grăbit să se alăture la măcelul inamicului aflat atunci pe câmpul de luptă: „Și celălalt a ieșit din cetate împotriva lor: așa că au fost în mijlocul lui Israel, unii de-o parte, alții de alta; și i-au lovit, încât nu au lăsat niciunul dintre ei să rămână sau să scape.” (Ios. 8:22) Dușmanul poporului de legământ al lui Dumnezeu a fost atunci înconjurat de forțele Domnului sub Iosua și nimănui dintre ei nu i s-a permis să scape. Aici ilustrația vorbește în tonuri de tunet despre bătălia lui Iehova de la Armaghedon și despre care vor fi rezultatele. Cu siguranță, că văzând acum revelația acestei drame profetice până în acest punct, martorii lui Iehova și tovarășii lor vor fi puternici în credință, tari în curaj și speranță. Dușmanul combinat care mărșăluiește asupra slujitorilor credincioși ai Dumnezeului Atotputernic pentru a-i distruge este sigur că va eșua. Slujitorilor săi credincioși și obedienți, Iehova le spune acum, așa cum i-a spus lui Iosafat: „Coborâți-vă mâine împotriva lor”. Acum noi suntem în „mâine” și ieșim, înfruntând dușmanul cu mesajul regatului. Apoi Domnul arată poporului Său că nu are nevoie să lupte cu arme trupeşti, pentru că El le spune: „Nu va trebui
să luptați în această bătălie; ... bătălia nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu.” (2 Cronici 20:15-17) Ca și Ieremia, slujitorii credincioși ai lui Iehova de acum de pe pământ ies înaintea dușmanului cu mesajul și, pe măsură ce înaintează, ei știu că vor întâmpina opoziție puternică. Ei știu că mari dificultăți sunt în înaintea lor și, pentru încurajarea lor, Iehova spune acum poporului Său credincios cu privire la dușman: „Se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te eliberez.” – Ier. 1:19.
34 Dezvăluirea acestor adevăruri minunate poporului lui Dumnezeu în acest moment de strâmtoare este dovada grației și bunătății iubitoare ale lui Iehova; iar cei care Îi slujesc cu credincioșie, adevărații imitatori ai lui Cristos Isus, acum nu se vor teme și nu vor fi înspăimântați, ci cu deplină credință și încredere în Domnul și cu real curaj, ei vor înainta la lucrare și vor face aceasta fără să le slăbească mîinile sau eforturile . Fie ca cei credincioși să fie acum puternici și foarte curajoși. Victoria este sigură!
35 Singura creatură căreia i s-a permis să vadă măcelul complet al ultimului om din Ai a fost regele însuși. Acolo el l-a ilustrat pe Satan Diavolul, care este ultimul care vede forțele sale distruse: „Și pe regele lui Ai l-au capturat viu și l-au adus la Iosua”. (Ios. 8:23) Acest lucru este exact în armonie cu Apocalipsa 20:1, 2. Regele, fiind adus în viață la Iosua, a fost ținut pentru o vreme să vadă sfârșitul complet al tuturor luptătorilor săi: „Și s-a întâmplat, când Israel a terminat să-i ucidă pe toți locuitorii din Ai pe câmp, în pustia în care i-au urmărit și, când toți au căzut sub ascuțișul sabiei, până au fost mistuiți, că toți israeliții s-au întors la Ai și au lovit-o cu tăișul sabiei.” – Ios. 8:24.
36 În ceea ce privește împlinirea, unele dintre „femeile bărbătești”, care au purtat fuste în timp ce strângeau bani din puterea „purgatoriului” și a altor părți ale escrocheriei lor, pot, pe măsură ce începe Armaghedonul, să-și schimbe hainele, astfel încât să pară ca fermierii, pentru a-și ascunde identitatea, cu speranța de a scăpa. (Zah. 13:4-6) Dar asta nu le va folosi la nimic. Ei nu Îl pot înșela pe Mai Marele Iosua, pentru că el îi va căuta pe toți dușmanii lui Dumnezeu. Acei așa ziși „fermieri” vor fi distruși complet: „Și așa a fost că toți cei care au căzut în ziua aceea, atât bărbați cât și femei, au fost douăsprezece mii, chiar toți bărbații din Ai”. -Josh. 8:25.
37 Numărul de douăsprezece mii menționat în acest verset se referea în mod evident exclusiv la bărbații de luptă, și nu la cei care nu luptau, ei nefiind vrednici să fie numărați. Ilustrația arată măcelul complet și total al tuturor dușmanilor lui Dumnezeu, care formează organizația lui Satan. Actorii într-o dramă profetică adesea ilustrează lucruri diferite în

138



138
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


momente diferite. Toate forțele lui Iosua angajate acum în lucrarea de ucidere în acest punct au reprezentat toate forțele nevăzute sau angelice luptând sub porunca lui Cristos Isus la Armaghedon. În această luptă, niciunul dintre martorii lui Iehova de pe pământ nu va avea vreo parte. Partea lor a lucrării este să participe la „lucrarea ciudată” a lui Dumnezeu, să-i cânte laudele; și din moment ce nu pare că a existat vreo cântare după începerea măcelului, aceasta susține concluzia care apare și în alte scripturi că „lucrarea ciudată” va fi terminată pe când începe lucrarea de măcel. Distrugerea lui Ai a fost atât de completă încât ilustrează exterminarea completă la Armaghedon a fiecărei părți a organizației vizibile a lui Satan, pentru ca pământul să fie complet curat și pregătit pentru execuția mandatului divin cu privire la umplerea pământului. - Gen. 1: 28; 9: 1.
38 Ilustrația Ierihonului dezvăluie pe oamenii cu bunăvoință care formează „marea mulțime” și care au fost arătați în salvarea lui Rahab și a celor din casa ei. Bătălia de la Ai nu face nicio mențiune sau ilustrație specifică despre „marea mulțime”; dar, din moment ce Rahab și casa ei fuseseră absorbite în organizația lui Israel, trebuie îngăduită prezumția că „marea mulțime” va fi strâns asociată cu rămășița la bătălia de la Armaghedon pe măsură ce aceasta va progresa. Aceasta este o coroborare suplimentară a faptului că strângerea „marii mulțimi” trebuie să fie finalizată înainte de Armaghedon. Alte ilustrații profetice arată „marea mulțime” în „cetățile de refugiu” în timpul bătăliei zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic și că ei sunt sub protecția Domnului Isus Cristos și că trebuie să rămână acolo până când bătălia este încheiată. - Num. 35: 9-32; Josh. 20: 1.9.
39 Se spune în raport că, atunci când acei bărbați din ambuscadă au incendiat cetatea și s-au repezit să atace inamicul în câmp deschis, oamenii din Ai „erau în mijlocul lui Israel, unii de o parte, iar alții de cealaltă". Aceasta arată că oștirea cerului, sub porunca imediată a lui Cristos Isus, va înconjura complet inamicul și-i va nimici. Iosua nu a dat un semnal să înceteze lupta, ci a poruncit ca lupta să continue; iar acest lucru este arătat de faptul că „Iosua nu și-a tras mâna înapoi, cu care a întins sulița”. (Ios. 8:26) Iehova îi poruncise lui Iosua să „întindă sulița care este în mâna ta”. (Versetul 18) Nu este consemnat în mod specific că succesul continuu al bătăliei asupra inamicului a depins de faptul că Iosua își ținea sulița întinsă, dar presupunerea este că el a continuat să facă semn cu sulița pentru a continua lupta. La Refidim, unde Iosua a condus bătălia în calitate de mareșal de câmp sub comanda superioară a lui Moise, luptând cu
amaleciți, succesul continuu al acelei bătălii depindea de ridicarea mâinilor lui Moise. (Ex. 17:8-16) Probabil că succesul continuu al bătăliei de la Ai depindea de semnalarea constantă a lui Joshua cu sulița. Cel puțin, sulița lui întinsă era un semn pentru a continua să lupte până când ultimul bărbat a fost eliminat. Aceasta pare să însemne că Domnul Isus Cristos, mareșalul de câmp la comandă la Armaghedon, va continua să-și semnaleze forțele să continue lupta până când fiecare vestigiu al organizației Diavolului va fi complet zdrobit. Iosua dorea să fie pe deplin ascultător de porunca lui Iehova oștirilor și să extermine complet inamicul, indiferent de cât de mult trebuia să dureze lupta. Cu el nu ar fi nicio treabă neterminată, cum a fost atunci când, ani mai târziu, Saul a lăsat neîndeplinite poruncile Domnului de a-i extermina pe amaleciți. Dacă Saul ar fi profitat de experiențele lui Iosua, nu ar fi cruțat niciodată niciunul dintre amaleciți.
40 Lupta și măcelul complet al locuitorilor din Ai nu a fost un act de măcel diabolic și inutil, așa cum ar fi spus criticii. Nici o apreciere adecvată a acelei bătălii a Domnului sau a Armaghedonului nu poate fi avută până când cineva nu înțelege scopul lui Iehova. Numele lui Iehova este marea chestiune care trebuie determinată. Satan îl provocase pe Iehova și îl sfidase să pună pe pământ oameni care să rămână adevărati și credincioși și care să arate astfel supremația lui Iehova. Amoriții și alți canaaniți care dețineau stăpânirea Palestinei erau în întregime de partea Diavolului și erau practicanți ai religiei Diavolului și, prin urmare, judecata lui Iehova este că toți aceștia vor fi distruși. La marele potop din zilele lui Noe, Iehova a nimicit toată rasa umană, salvând doar opt persoane. Dacă oamenii, după aceea ar fi profitat de acea expresie a mâniei lui Dumnezeu și de exercitarea puterii lui, ei nu s-ar fi întors mai târziu la religia Diavolului. Făcând aceasta, ei sunt aliniați pentru distrugere. În bătălia de la Ai, Iehova făcea o ilustrație profetică prevestind scopul Său de a distruge la Armaghedon pe toți susținătorii Diavolului. Acestă ilustrație profetică este sigur că se va împlini, iar acum cei care îl cred pe Dumnezeu și care Îl iubesc și îl slujesc profită de înregistrarea bătăliei de la Ai și, prin urmare, se pun cu totul de partea lui Dumnezeu și a Mai Marelui Iosua, Cristos Isus. Toți aceștia constă din rămășița martorilor lui Iehova și din „mulțimea mare” și sunt singuri cărora Dumnezeu le va permite să supraviețuiască Armaghedonului. Această informație este acum dezvăluită de Domnul în beneficiul tuturor celor care doresc dreptate și care doresc să continue să trăiască. Marele privilegiu și datoria celor care primesc o înțelegere a adevărului și se folosesc de aceasta să transmită acel mesaj altor oameni

139



1 Mai, 1939
TURNUL DE VEGHE
139


care sunt cu bunăvoință, pentru ca și ei de asemenea să caute singurul loc de siguranță. Bătălia de la Armaghedon va fi în întregime în favoarea Domnului și va avea ca rezultat justificarea numelui lui Iehova. Împreună cu Iosua și armata sa la Ai, Iehova făcea o ilustrație dramatică a justificării numelui Său și, cu siguranță, această dramă se va juca pe deplin în realitate în viitorul foarte apropiat. Lupta dintre Domnul și Diavol a început în 1914; și apoi, în 1918, Iehova a oprit această luptă, „scurtând astfel acele zile de necaz”, iar intervalul de pace comparativă oferă martorilor Domnului ocazia de a merge pe pământ și de a avertiza oamenii și de a-i sluji pe cei cu bunăvoință că ei să poată găsi calea siguranței și a salvării. Acea „lucrare ciudată” și bună este acum în desfășurare și se apropie de sfârșit; iar când se va sfârşi, va urma imediat „un necaz mare, așa cum lumea nu a cunoscut niciodată şi care va fi ultimul”. (Mat. 24:7-22) Aceasta înseamnă distrugerea completă a tuturor forțelor lui Satan și justificarea completă a numelui lui Iehova.
41 În bătălia de la Ai, Iehova a invocat o regulă diferită de cea de la Ierihon, ferind vitele de la distrugere: „Numai vitele și prada acelei cetăți, Israel și-a luat drept pradă, după cuvântul Domnului, care i-a poruncit lui Iosua”. (Ios. 8:27) Conform regulii și practicii anunțate la Numeri 31:25-31, un tribut a fost perceput asupra pradei care urma să fie folosit de preoția lui Israel spre slava Domnului. Cu siguranță va fi o împlinire a acestei părți a ilustrației. Și, deși s-ar putea să nu știm cum se va întâmpla acest lucru, știm că cei care participă activ la serviciul regatului împotriva inamicului vor culege bogății durabile, adică comori care nu vor dispărea niciodată. De aceea, slujitorii credincioși ai Domnului adună acum comori care vor dăinui pentru totdeauna.
42 Lucrarea lui Iosua dezvăluie soarta care se apropie a lumii rele a lui Satan. „Și Iosua a ars Ai și a făcut-o un morman pentru totdeauna, chiar o pustiire, până în ziua de azi”. (Ios. 8:28) În ceea ce privește împlinirea acestei părți a dramei, observați judecata lui Iehova împotriva organizației lui Satan: „Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor, zice Domnul, care nimicești tot pământul; și îmi voi întinde mâna asupra ta, și te voi rostogoli de pe stânci și te voi face un munte ars.” – Ier. 51:25.
43 Diavolul însuși primește apoi atenție: „Și pe regele lui Ai l-a spânzurat de un copac până seara; și de îndată ce a apus soarele, Iosua a poruncit să-i ia trupul mort din copac și să-l arunce la intrarea în poarta cetatii si a ridicat pe el un morman mare de pietre, care a ramas pana in ziua de azi.” – Ios. 8:29.
44 Poarta cetăţii a fost locul judecăţii. Soarta regelui din Ai, prin urmare, proclamă că Satan, după ce va fi martor la distrugerea totală a organizației sale, va fi executat ca un lucru blestemat și asupra numelui său va rămâne ocară veșnică. Alte scripturi arată că Satan va fi readus la viață la sfârșitul celor o mie de ani; iar unii au sugerat foarte neînțelept imposibilitatea readcerii lui la viață, invocând motivul că nu există răscumpărare pentru Satan. Răscumpărarea nu este deloc necesară pentru ca cineva să fie scos din moarte. Puterea lui Dumnezeu nu cunoaște limitare. Este în puterea Lui să facă ceea ce a anunțat, adică să-l trezească pe Satan din moarte în momentul în care pământul este plin de creaturi drepte și apoi să-i arate lui Satan cât de mare prost a fost tot timpul.
45 Imediat după bătălia de la Ai, Iosua a început să-și mărșăluiască armata la aproximativ douăzeci de mile mai în nord, către un loc istoric. Avram, la intrarea în țara Canaanului, și-a făcut prima oprire acolo, locația fiind aproape de localitatea sau locul Sichem, și care se află între Muntele Ebal și (la sud) Muntele Garizim. La porunca lui Iehova, Avram a intrat în țara Canaanului: „Și Avram a trecut prin țara până la locul Sihem, la câmpia Moreh. Și canaanitul era atunci în țară.” – Gen. 12: 6, 7.
46 Moise, transmițând instrucțiunile lui Dumnezeu israeliților înainte de a intra în Canaan, le spusese: „Și se va întâmpla că, dacă Domnul, Dumnezeul tău, te-a adus în țara în care vei merge să o stăpânești, să rostești binecuvântarea pe muntele Garizim și blestemul pe muntele Ebal. Nu sunt ei de cealaltă parte a Iordanului, pe drumul unde apune soarele, în țara canaaniților, care în câmpul deschis vizavi de Ghilgal, lângă câmpia Moreh?" -Deut. 11: 29, 30.
47 Astfel, se vede că localitatea era una de interes istoric și era sacră pentru cei care îl iubeau pe Iehova. „Apoi Iosua a zidit un altar Domnului Dumnezeului lui Israel în muntele Ebal”. (Ios. 8:30) Sosise timpul să asculte de porunca lui Dumnezeu de a construi un altar în același loc în care Dumnezeu îi făgăduise lui Avram, „Seminției tale îi voi da țara aceasta” și care făgăduință începuse la acel moment să aibă o împlinire asupra seminței naturale a lui Israel, care tocmai intrase în Canaan.
48 Iosua împlinea porunca dată de Moise: „Așa cum a poruncit Moise, slujitorul Domnului, copiilor lui Israel, așa cum este scris în cartea Legii lui Moise, un altar din pietre întregi, peste care nimeni nu a ridicat nici un fier; și pe el au adus arderi de tot Domnului și au adus jertfe de mulțumire.” (Ios. 8:31) Acesta a fost aproape de locul în care Avraam și-a construit primul altar. (Gen. 12: 7; Ex. 20: 25; Deut. 27: 5, 6) Cu mare

140



140
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


recunoștință față de Iehova pentru împlinirea față de sămânța naturală a lui Avraam și pentru că le-a dat victoria asupra dușmanilor lor, Iosua a oferit acolo jertfă pe acel altar. Acum rămășița credincioasă a lui Iehova, sămânța spirituală a lui Avraam, copiii unși ai lui Dumnezeu, se află în „țara făgăduinței”. Ei sunt „pietre vii” așezate în templu. (1 Pet. 2: 5, A.R.V.) Acum ei „aduc jertfe de laudă și mulțumire lui Iehova prin Cristos Isus, chiar rodul buzelor lor”, proclamând cu credință numele Celui Prea Înalt și regatul Său. Iehova a dat deja victorie „rămășiței” în ținutul regatului Său și împreună cu „marea mulțime” îi mulțumesc și laudă numele Său sfânt. - Evr. 13:15.
49 Iosua nu a scris un mesaj pe piatra altarului, ci pe pietrele pregătite și tencuite în acest scop: „Și a scris acolo pe pietre o copie a legii lui Moise, pe care a scris-o în prezența copiilor lui Israel." (Ios. 8:32) Pietrele pe care a scris el au fost pregătite în ascultare de porunca primită de el prin Moise: „Și în ziua când vei trece Iordanul în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să ridici pietre mari și să le tencuiești cu tencuială și să scrii peste ele toate cuvintele acestei legi, când vei trece peste, ca să poți intra în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, o țară în care curge lapte și miere, așa cum ți-a promis Domnul, Dumnezeul părinților tăi. De aceea va fi, când veți trece Iordanul, să ridicați aceste pietre, cum îți poruncesc astăzi, în muntele Ebal, și să le tencuiești cu tencuială.” „Și să scrii pe pietre toate cuvintele acestei legi foarte clar.” -Deut. 27: 2-4, 8.
50 Acest act a preamărit legea lui Iehova și a subliniat importanța ei, iar înregistrarea făcută despre aceasta a fost o mărturie pentru toți cei care au venit pe această cale, iar aceasta nu putea fi ignorată și nimeni nu putea invoca ignorarea legii și a legământului lui Iehova. „I-a plăcut lui Iehova, pentru dreptatea Lui, să preamărească legea și să o facă onorabilă.” (Isaia 42:21, A.n.V.) Legea Lui este Cuvântul Său și prin aceasta Iehova își justifică numele. De când israeliții spirituali au traversat Iordanul antitip, și mai ales din 1936, Iehova a făcut ca legea Sa să fie preamărită împotriva religiei și a tradiției ei; arătând că legea Sa este onorabilă. Religia încalcă și anulează Cuvântul sau legea lui Dumnezeu. (Matei 15:1-9) Broșura intitulată Protecție, publicată de către Societate în 1937, atrage atenția în mod special asupra acestui lucru, și care mărturie furnizează un avertisment celor care practică religia, ca să nu aibă nicio scuză pentru a invoca ignoranța în justificarea acțiunii lor în practicarea religiei.
51 Acum, priviți societatea de oameni care aud
binecuvântările și blestemele pe care le-a prescris legea lui Dumnezeu: „Și tot Israelul, bătrânii, ofițerii și judecătorii lor au stat de o parte și de alta a arcei înaintea preoților, Leviții, care au purtat chivotul legământului Domnului, atât străinul, cât și cel care s-a născut printre ei; jumătate dintre ei în fața muntelui Garizim și jumătate din ei în fața muntelui Ebal după cum Moise, slujitorul Domnului poruncise mai înainte, ca ei să binecuvânteze poporul lui Israel”. - Ios. 8:33.
52 Toți israeliții erau acolo. Pare sigur că Rahab și casa ei erau acolo, deoarece nu ar fi putut fi în siguranță în altă parte. Socrul lui Moise și urmașii lui veniseră de-a lungul călătoriei și, prin urmare, acei „copii ai cheniților”, strămoșul lui Ionadab, erau acolo. (Judecători 1:16; 1 Cronici 2:55) „Mulțimea amestecată” care a ieșit din Egipt cu Israel a fost acolo. (Ex. 12:38, 39) Toți aceștia erau acolo, căutând protecție rămânând cu poporul de legământ al lui Dumnezeu. Dacă acei „străini” doreau o parte în privilegiul și protecția Domnului, ei trebuiau să se supună singurei legi a lui Dumnezeu. (Ex. 12: 48, 49; Numeri 9: 14, 15; 15: 14-16) Prin urmare, era vital pentru ei să învețe despre legea lui Dumnezeu și care sunt cerințele. Acei străini au ilustrat „marea mulțime”, care astăzi trebuie să învețe legea dreaptă a lui Dumnezeu, la fel cum li se cere și unșilor să o facă, și trebuie să fie nerăbdători și dispuși să învețe. Acesta este mijlocul de a căuta dreptatea și blândețea. (Țef. 2:1-3) Locul adunării era cam în inima țării făgăduinței.
53 Acum observați împlinirea, cel puțin parțială, a acestei părți a dramei: martorii lui Iehova se află acum în munții regatului lui Dumnezeu sub comanda imediată a Regelui, Mai Marele Iosua, Cristos Isus. Ei sunt adunați la templu pentru a învăța legea lui Dumnezeu. Congresul din 1937 de la Columbus a fost o expresie marcantă a acestui lucru. Rămășița a stat în prezența Domnului pentru a asculta și a repeta binecuvântările și blestemele Legii lui Dumnezeu. Adevărurile profetice, pe care Iehova le-a făcut să fie publicate în 1937, subliniază aceste lucruri. În special, rețineți aici articolele „Înțelegere” (publicat în Turnul de veghe din 15 mai 1937) și „Interesele regatului” (publicat în Turnul de veghe din 15 decembrie 1937), precum și mesajele de avertizare din Turnul de veghe din acel an, intitulat „'Lucrarea' Sa și 'Actul' Său”. Rămășița și tovarășii lor, ionadabii, umblând împreună, au învățat împreună legea și mărturia lui Dumnezeu de la acel timp înainte.
54 Binecuvântările s-au citit de pe muntele Garizim, la sud, iar blestemele au fost citite de pe muntele Ebal, la nord, după însărcinarea Domnului. (Deut. 27:11-13) „Și după aceea a citit

141



1 Mai, 1939
TURNUL DE VEGHE
141


toate cuvintele Legii, binecuvântările și blestemele, în conformitate cu tot ceea ce este scris în cartea Legii”. (Ios. 8:34) Astfel, toți israeliții și „străinii” au fost preveniți în mod corespunzător și au fost responsabili din acel moment; prevestind că rămășița și oamenii cu bunăvoință care vor forma „marea mulțime” sunt avertizați și sunt responsabili pentru rezultatul cursului urmat de aceștia.
55 Mesajul Domnului nu a fost cenzurat de frica să nu ofenseze susceptibilitățile religioase ale nimănui și nici din orice alt motiv: „Nu a fost niciun cuvânt din tot ceea ce a poruncit Moise, pe care Iosua să nu-l fi citit înaintea întregii adunări a lui Israel, împreună cu femeile, și cu cei mici și cu străinii care se aflau printre ei.” – Ios. 8:35.
56 Credincioșia lui Iosua a fost arătată printr-o atenție minuțioasă la fiecare cuvânt din textul legii lui Dumnezeu. Toți oamenii au fost obligați să rămână nemișcați și să asculte. Până și „cei mici”, adică cei care nu știau să umble încă, copiii mici, erau acolo cu adulții și tuturor li s-a cerut să asculte, fie că înțeleg sau nu. A fost o ocazie importantă. Chiar și acum, Domnul aduce în atenția oamenilor prin publicațiile Turnului de Veghe mesajul Său de avertizare și instrucțiuni, pentru ca toți cei care îl iubesc pe Dumnezeu și regatul Său să fie instruiți în ceea ce este necesar pentru a scăpa de blestem și să poată primi binecuvântările Domnului. Adulții credincioși au grijă ca aceste informații și cunoștințe să fie transmise copiilor lor. (Vezi Turnul de veghe 15 Aprilie, 1 Mai 1938.) Oamenii cu bunăvoință sunt ajutați să înțeleagă de acei martori credincioși care îi cheamă înapoi și îi ajută să înceapă să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți cititori ai Turnului de veghe își vor aminti acel număr mare de „străini” care s-au ridicat la congresul din 1937, ilustrând astfel cu forță pentru mulți că cei cu bunăvoință de astăzi umblă și lucrează cu „rămășița” unsă.
57 Această dramă minunată, pe care Iehova l-a cauzat pe poporul său să o joace cu mult timp în urmă, a fost consemnată în Biblie pentru învățătura și mângâierea poporului Său de acum de pe pământ. (Romani 15:4) Cei care acum aud și apreciază Cuvântul lui Dumnezeu știu foarte bine că bătălia zilei mari a Dumnezeului Atotputernic este aproape. Diavolul știe și el și încearcă cu disperare să arunce întreaga rasă în distrugere. El aplică biciul suferinței asupra poporului lui Dumnezeu, provocându-le unora dintre ei cel puțin multă suferință. El își adună toate forțele sub comanda imediată a lui Gog pentru a se angaja în conflictul final. În timp ce această copie este pregătită,
dovezile se adună din oră în oră, dovedind dincolo de orice îndoială că elementul dictator sub comanda lui Satan se adună pentru conflictul final. Stalin, care este reprezentantul comunismului; Mussolini, reprezentantul fascismului; și Hitler, reprezentantul nazismului, toți parcurg același drum și sunt toți anti-Dumnezeu și anti-Regat. Ei plasează statul deasupra lui Iehova Dumnezeu și, deocamdată, acceptă Ierarhia romano-catolică, reprezentantul religios principal al Diavolului, ca ghid spiritual. Chiar și evreul urât și persecutat, sub biciul crud al Diavolului, se înclină în fața Ierarhiei Romano-Catolice, fiind aparent complet ignorant de istoria persecuției acelui popor. Întreaga combinație este rodul lucrării lui Satan. Libertățile oamenilor aproape au dispărut și necazurile care îi îngreunează cresc zilnic; iar unii învață motivul pentru care se întâmplă acestea, adică, așa cum este scris: „Vai de locuitorii pământului și ai mării! căci diavolul s-a pogorât la voi, având mare mânie, pentru că știe că nu are decât scurt timp.” – Rev. 12:12.
58 Indiferent dacă știu sau nu, liderii comunismului, fascismului, nazismului și ierarhiei romano-catolice sunt cu toții sub comanda Diavolului, îndreptați asupra distrugerii poporului lui Dumnezeu pentru a-l putea învinge pe Iehova și pe Regele său. Stând acolo împotriva acestei hoarde nelegiuite și crude a lui Satan sunt cei care formează rămășița martorilor lui Iehova și tovarășii lor, oamenii cu bună voință și care proclamă avertismentul oamenilor; și din acest motiv aceștia sunt obiectul atacului lui Satan. (Rev. 12:17) Toată forța lui Satan mărșăluiește spre atacul deschis împotriva poporului credincios al lui Iehova de pe pământ. Dar nimeni de partea lui Iehova și a Regelui său să nu se sperie. Domnul Isus Cristos, Mai Marele Iosua, este la comandă, iar Regele Veșniciei le spune martorilor Săi credincioși: „Vrăjmașul se va lupta împotriva ta, dar nu te va birui. Fii curajos”.
59 Pentru încurajarea poporului Său, Iehova le dezvăluie adevărurile Sale în acest moment. În mod corespunzător, dramele justificării luate în considerare în aceste șapte articole din Turnul de veghe duc la marea și dramatica bătălie de la Gabaon, așa cum este prezis în cartea lui Iosua, capitolele nouă și zece, și care până acum au fost luate în considerare în Turnul de veghe din 1936, paginile 245 - 251, 259 - 267, 275 - 282, pe care poporul lui Dumnezeu le poate studia din nou cu profit. Rețineți acest lucru ca o certitudine: că timpul pentru lupta zilei mari a Dumnezeului Atotputernic este aproape și că Cristos Isus, Comandantul-șef, conducând acea bătălie, va câștiga victoria completă, spre justificarea numelui lui Iehova.
Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernicul:
drepte și adevărate sunt căile Tale, Rege al erelor.
-- Revelația 15:3, A.R.V.

142



Pagină:Drama-of-vindication-part-VII-1939.djvu/14

143



Pagină:Drama-of-vindication-part-VII-1939.djvu/15

144



Pagină:Drama-of-vindication-part-VII-1939.djvu/16