Pagină:A-great-image-part-I-1930.djvu/9: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 26: Linia 26:
 
Pace mondială: Când?
 
Pace mondială: Când?
 
</div>
 
</div>
<div style="text-align:center">
 
Lectură la radio de cinzeci și cinci de minute
 
  
{{raw:data:p|nq|}}
+
{{raw:data:p|nq|Majoritatea oamenilor doresc și iubesc pacea. Dacă această chestiune ar putea fi supusă votului oamenilor, niciodată nu ar mai fi război. Oameni cu inima sinceră, care își iubesc semenii și care iubesc dreptatea și justiția, detestă războiul oamenilor. Generalul W.T. Sherman, din timpul Războiului Civil, a zis: „Războiul este un iad.” Acea opinie a fost confirmată de un milion de ori de cei care au participat în Primul Război Mondial. Pe lângă milioanele de morți și alte milioane de mutilați, marele Război Mondial a învățat oamenii cum să profite, să mintă, să fure, să blesteme și să fumeze; a umplut lumea cu milioane de oameni care nu au nici un respect pentru decență, lege sau drepturile și libertățile altora; a umplut lumea cu crime și boli groaznice.}}
{{raw:data:p|nq|}}
+
{{raw:data:p|nq|Atât de teribile au fost urmările acelui război, încât eforturi aproape supraomenești au fost făcute de atunci încoace pentru a aduce pe pământ o stare de pace mondială. Totuși, toate aceste eforturi au fost făcute în direcții greșite și de oameni care nu doresc pacea. Când sunt ținute congrese cu scopul de a promova pacea, delegații sunt mereu militari, a căror ocupație este războiul, sau mari industriași, care de asemenea profită de pe urma lui. Oameni cu înclinații pașnice, cunoscuți ca pacifiști, nu sunt niciodată aleși ca delegați. Părerea maselor de oameni, care furnizează soldații și achită nota de plată, nu este cerută niciodată. Așa se întâmplă că cei care iau parte la conferințele de pace sunt controlați de interese egoiste și, în loc ca pacea să fie promovată, dușmănia, neîncrederea, ura, cearta și noi pregătiri pentru război sunt de obicei rezultatul acestor conferințe. Oamenii și-au pierdut încrederea în conducătorii lor și nu au nicio speranță de la ei. Singura speranță oferită oamenilor săraci și oprimați este acea că pacea constă numai în nivelul de pregătire, ceea ce înseamnă o competiție între națiuni: care poate construi cele mai multe nave de război și cele mai multe avioane de bombardament, care poate face cel mai mult gaz otrăvitor și alte arme de distrugere.}}
{{raw:data:p|nq|}}
+
{{raw:data:p|nq|Astfel, promovarea taxelor crește în fiecare an, ca și numărul escrocilor și politicienilor necinstiți. În acest vârtej imens al militarismului, oamenii sunt forțați să dea miliarde de taxe, cu niciun alt rezultat decât că escrocii și politicienii necinstiți se înmulțesc, scandalurile la vârf abundă, iar frica și neîncrederea la nivel național cresc.}}

Versiunea de la data 9 septembrie 2020 11:43

Această pagină nu a fost verificată


Înțelegere
45 Când Domnul a venit la templul Său în 1918, o lumină mai mare a început să strălucească în mintea fiecăruia dintre cei devotați Lui, care au fost aduși în templu. Aproximativ în anul 1925 cei credincioși au înțeles faptul că Împărăția a început, că Satan a fost aruncat din cer și că acum trebuie să-și restrângă activitatea la pământ. Cele două semne sau minuni din cer le-au fost descoperite și au fost înțelese apoi pentru prima dată de poporul lui Dumnezeu.
46 Prin urmare, este posibil chiar și pentru cei unși să fi avut o înțelegere potrivită despre „chipul înfricoșător”, amintit în Daniel, înainte de venirea Domnului la templu. De altfel, Scriptura declară în mod hotărât că lumina mai mare va străluci peste poporul lui Dumnezeul la sfârșitul lumii și că aceste lucruri au fost consemnate în Biblie cu mult timp în urmă pentru folosul deosebit, mângâierea și încurajarea celor care rămân credincioși pe pământ până la sfârșitul lumii. ( 1Corinteni 10:11; Romani 15:4) În lumina adevărurilor incontestabile prezentate mai sus, să examinăm textul profeției lui Daniel despre „chipul înfricoșător”.
Pentru unșii Domnului din prezent este evident faptul că „marele și înfricoșătorul chip” analizat aici reprezintă mai mult decât organizațiile sau guvernele pământești.
Întrebări pentru studiul berean

Pace mondială: Când?

Majoritatea oamenilor doresc și iubesc pacea. Dacă această chestiune ar putea fi supusă votului oamenilor, niciodată nu ar mai fi război. Oameni cu inima sinceră, care își iubesc semenii și care iubesc dreptatea și justiția, detestă războiul oamenilor. Generalul W.T. Sherman, din timpul Războiului Civil, a zis: „Războiul este un iad.” Acea opinie a fost confirmată de un milion de ori de cei care au participat în Primul Război Mondial. Pe lângă milioanele de morți și alte milioane de mutilați, marele Război Mondial a învățat oamenii cum să profite, să mintă, să fure, să blesteme și să fumeze; a umplut lumea cu milioane de oameni care nu au nici un respect pentru decență, lege sau drepturile și libertățile altora; a umplut lumea cu crime și boli groaznice.
Atât de teribile au fost urmările acelui război, încât eforturi aproape supraomenești au fost făcute de atunci încoace pentru a aduce pe pământ o stare de pace mondială. Totuși, toate aceste eforturi au fost făcute în direcții greșite și de oameni care nu doresc pacea. Când sunt ținute congrese cu scopul de a promova pacea, delegații sunt mereu militari, a căror ocupație este războiul, sau mari industriași, care de asemenea profită de pe urma lui. Oameni cu înclinații pașnice, cunoscuți ca pacifiști, nu sunt niciodată aleși ca delegați. Părerea maselor de oameni, care furnizează soldații și achită nota de plată, nu este cerută niciodată. Așa se întâmplă că cei care iau parte la conferințele de pace sunt controlați de interese egoiste și, în loc ca pacea să fie promovată, dușmănia, neîncrederea, ura, cearta și noi pregătiri pentru război sunt de obicei rezultatul acestor conferințe. Oamenii și-au pierdut încrederea în conducătorii lor și nu au nicio speranță de la ei. Singura speranță oferită oamenilor săraci și oprimați este acea că pacea constă numai în nivelul de pregătire, ceea ce înseamnă o competiție între națiuni: care poate construi cele mai multe nave de război și cele mai multe avioane de bombardament, care poate face cel mai mult gaz otrăvitor și alte arme de distrugere.
Astfel, promovarea taxelor crește în fiecare an, ca și numărul escrocilor și politicienilor necinstiți. În acest vârtej imens al militarismului, oamenii sunt forțați să dea miliarde de taxe, cu niciun alt rezultat decât că escrocii și politicienii necinstiți se înmulțesc, scandalurile la vârf abundă, iar frica și neîncrederea la nivel național cresc.