Această pagină nu a fost verificată
15 Februarie, 1947
TURNUL DE VEGHE
59
în capitolul doisprezece al acestei epistole, spunând: „Căci după cum trupul este unul și are multe părți, și toate părțile aceluiași trup, fiind multe, sunt un singur trup: tot așa este și Cristos. Căci printr-un singur spirit suntem toți botezați într-un singur trup, fie că suntem iudei sau neamuri, fie că suntem robi, fie că suntem liberi și toți am fost făcuți să bem într-un singur spirit. Acum sunteți trupul lui Cristos și membre în particular.” - 1 Cor. 12: 12, 13, 27; de asemenea Rom. 12: 4, 5.
40 Prin urmare, la celebrarea memorială anuală, moștenitorii creștini ai regatului ceresc se împărtășesc din pâinea memorială. Ei nu ar trebui să o vadă ca simbolizând umanitatea trupească a lui Isus, ci ar trebui să o discearnă ca reprezentând „trupul Domnului”, biserica, din care ei înșiși sunt membri, părți ale corpului al cărui cap este Cristos Isus”. (1 Cor. 11:27-29) Împărtășirea lor cu simbolul pâinii este o mărturisire deschisă că ei sunt membri consacrați, născuți de spirit, ai „trupului lui Cristros”, care este biserica. Mâncând acea „singură pâine”, ei își declară comuniunea sau unitatea cu Cristos Capul, să facă voia lui Dumnezeu, așa cum el a stabilit exemplul, și să sufere necazuri în această lume, așa cum a suferit el. În mod simbolic, ei mănâncă „pâinea suferinței” (Deut. 16:3). Dar, în ciuda necazurilor și suferințelor pentru Regatul lui Dumnezeu, ei își păstrează cu tenacitate integritatea lor asemănătoare ci cea a lui Cristos față de Dumnezeu.
"MOARTEA SA"
41 Ce înseamnă, deci, „comuniunea cu sângele lui Cristos”? Comuniunea cu trupul lui Cristos nu se referă la organismul uman sau la carnea propriu-zisă a lui Isus, ci se referă la biserică. Tot așa și „sângele lui Cristos” aici se referă la ceea ce a însemnat vărsarea sângelui lui Isus, și anume, moartea pe care el a suferit-o, care a fost de un tip unic. A fost o moarte de sacrificiu spre justificarea regatului lui Dumnezeu. În numeroase scripturi sângele vărsat este folosit ca simbol al morții.* Prin urmare, „comuniunea cu sângele lui Cristos” înseamnă împărtășirea comună sau participarea comună în moarte așa cum Cristos Isus a murit, și în care tip de moarte toate membrele credincioase ale trupului trebuie să i-a parte. Prin aceasta, ei „îl glorifică pe Dumnezeu”, așa cum a făcut apostolul Petru, care a luat parte la simbolurile comemorative. (Ioan 21:19) Pavel s-a împărtășit din emblemele comemorative ale pâinii și vinului pentru că a spus: „Am suferit pierderea tuturor lucrurilor și nu le consider altceva decât gunoaie, ca să îl câștig pe Cristos, ...ca să îl cunosc pe el și puterea învierii lui și să am parte de suferințele lui, supunându-mă unei morți ca a lui; dacă pot
* Mat. 23:30, 35; Luca 11:50, 51; Rom. 3: 15; Evrei 12:4; Rev. 6: 10, 17:6.
în vreun fel să ajung la învierea morților.” – Fil. 3:8-11.
42 Semenilor săi membre ale trupului, care se împărtășesc cu emblemele pâinii și vinului, Pavel le-a scris: „Nu știți că toți aceea, care am fost botezați în Isus Cristos, am fost botezați în moartea Lui? De aceea suntem îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, tot aşa și noi să trăim o viață nouă. Căci dacă am fost sădiți împreună în asemănarea morții Lui, vom fi și în asemănarea învierii Lui. Acum, dacă suntem morți împreună cu Cristos, credem că de asemenea vom trăi împreună cu El.” (Rom. 6:3-5, 8) Așadar, cei care se împărtășesc cu simbolul comemorativ al paharului de vin declară în mod deschis prin aceasta că ei, ca membri ai trupului lui Cristos (biserica), coboară în moarte împreună cu el în sprijinul regatului lui Dumnezeu. Isus le-a spus tuturor acestora: „Fii credincios până la moarte și eu îți voi da cununa vieții”. (Rev. 2:10) Mâncând pâinea memorială și bând vinul memorial, ei proclamă sau arată un singur lucru, și anume „moartea Domnului.” - 1 Cor. 11:26.
43 Văzând că ambele embleme, pâinea nedospită și vinul roșu, indică unul și același lucru, și anume, moartea lui Cristos în justificarea suveranității universale și a numelui sacru al Tatălui său, este potrivit ca ambele simboluri să fie luate împreună de membrii trupului lui Cristos care sărbătoresc comemorarea în fiecare an la data aniversară, care anul acesta este în noaptea de duminică, 6 aprilie. Aceasta înseamnă că nu se pronunță nicio binecuvântare separată asupra paharului comemorativ de vin. La noi astăzi Paștele nu se împletește cu comemorarea așa cum a fost pe vremea lui Isus, când au fost folosite patru pahare de vin în acea noapte de comemorare și s-a pronunțat o binecuvântare peste fiecare dintre cele patru pahare, după obiceiul acelei zile. Masa de paște cu cele patru pahare de vin, evreii necredincioși o sărbătoresc și în ziua de azi, dar sărbătorile comemorative anuale ale creștinilor din data de 14 Nisan sunt absolut diferite de acea masă de Paște de la moartea lui Isus. Prin urmare, o singură rugăciune rostită de către un creștin consacrat asupra ambelor embleme, pâinea și vinul împreună, este suficientă și nu are ca rezultat nicio repetare nejustificată în fața lui Iehova Dumnezeu.
