Pagină:A-memorial-of-integrity-1947.pdf/14

62

TURNUL DE VEGHE

BROOKLYN, N. Y.

Din acest motiv Isus i-a spus lui Dumnezeu: „Aceasta înseamnă viața eternă: să ajungă să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe care tu l-ai trimis.” – Ioan 17:3.

Căutătorului de adevăr aceste întrebări îi sunt puse: Ai ajuns acum la punctul în care crezi că Iehova este Dumnezeul adevărat și atotputernic și că Isus Cristos este Fiul Său iubit; și că, prin voia lui Dumnezeu, Isus a murit pe stâlp pe Golgota și, prin aceasta, a oferit sacrificiul sau prețul răscumpărării pentru tine și că, prin urmare, Isus Cristos este Salvatorul omenirii și că numai prin el poate omul să aibă viață veșnică? Ești convins că aceste adevăruri expuse în Biblie sunt în întregime de încredere și că te poți baza pe ele cu certitudine și încredere? Dacă răspunzi Da, vei dovedi în continuare că într-adevăr asta crezi urmând cursul pe care Scripturile îl arată că trebuie urmat pentru a fi în linie ca să obții binecuvântările bogățiilor pe care Iehova le-a furnizat pentru omenire? Căutătorul adevărului va întreba acum: Prin ce metode o pot dovedi?

Răspunsul este: Prin încheierea unui acord de a face voia lui Dumnezeu așa cum a arătat-o Isus și, prin urmare, de a urma pașii lui Isus. Ca un om perfect, în vârstă de treizeci de ani, Isus a spus, înainte de botezul său în râul Iordan: „Iată, vin (în volumul cărții este scris despre mine) să fac voia Ta, Dumnezeule”. (Evr. 10: 7) Psalmul 40: 7, 8 a prezis acest pas al lui Isus şi a adăugat alte sentimente ale lui: ”Îmi face plăcere să fac voia Ta, o, Dumnezeule: da, legea Ta este în inima mea.” Aceste cuvinte înseamnă că Isus s-a bazat pe deplin pe Iehova Dumnezeu și a fost de acord cu bucurie să facă voia lui Dumnezeu, Tatăl său. Un astfel de acord de a face voia lui Dumnezeu este numit în mod obișnuit „consacrare”. Orice persoană care dorește să primească favoarea lui Dumnezeu trebuie să urmeze exact acel curs asemănător lui Cristos. El trebuie să creadă în Domnul Isus Cristos ca Răscumpărător, Mântuitor și Exemplu al său; și, astfel, bazându-se pe Dumnezeu și pe Isus Cristos,

acea persoană trebuie să fie de acord sau să se angajeze să facă voia lui Dumnezeu. Care este voia lui Dumnezeu față de acea persoană este expus în Scripturi. Prin urmare, devine necesar ca o astfel de persoană să studieze Scripturile și să afle voia perfectă a lui Dumnezeu în ceea ce îl privește.

Este necesar ca o astfel de persoană să dea o dovadă că a fost de acord să facă voia lui Dumnezeu și, printr-o astfel de dovadă produsă de ea, alte persoane pot ști că a luat poziție de partea lui Dumnezeu și a lui Cristos Isus. Cu privire la aceasta este scris, în Romani 10:9, 10: „Dacă vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Isus și vei crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi salvat. Căci cu inima omul crede în dreptate; și cu gura se mărturisește pentru salvare”

O mărturisire exterioară sau publică a faptului că a fost de acord să facă voia lui Dumnezeu este esențială din partea persoanei pentru a arăta că are cu adevărat credință și că își exercită credința în Dumnezeu și în proviziile divine pentru el. Multe persoane pretind că sunt creștini, distingându-se de așa-zișii „păgâni”; dar aproape tuturor le este rușine să mărturisească numele lui Dumnezeu și al lui Isus Cristos. Această rușine este în sine dovada că astfel de persoane nu au fost de acord să facă voia lui Dumnezeu. „Căci Scriptura spune: Oricine crede în El nu se va rușina”. (Rom. 10:11) De ce ar trebui să-i fie rușine cuiva să mărturisească deschis în fața altora numele celui unic, adică, Isus Cristos, Piatra prețioasă de Temelie, prin toate binecuvântările lui Dumnezeu sunt primite? Dacă are credință adevărată, cel care se pretinde a fi creștin nu se va rușina. Păstrându-și acea credință și acționând pe baza ei în timpul acestei lumi rele din prezent, un astfel de om nu va ajunge la un sfârșit care să îi aducă rușine, ci va intra în bogățiile indestructibile ale lumii noi a lui Dumnezeu sub regatul Fiului său Isus Cristos.

---

JEZEBEL, PUTEREA FEMININĂ DIN SPATELE TRONULUI

”JEZEBEL” este un nume bun la fel ca ”Izabela” și înseamnă „fără coabitare”, sau „fără soț”, dar femeia din istoria Bibliei care a purtat acest nume i-a dat asocieri odioase. În secolul al X-lea î.Cr., ea a deținut puterea și a dictat politica din spatele tronului regatului Israelului, format din cele zece triburi, dominând acțiunile soțului ei slab, regele Ahab. Conduita ei ca regină nu trebuie privită cu sentimente de iertare, deoarece a găsit regatul Israelului îngust din punct de vedere religios și juridic în comparație cu teritoriul tatălui ei, Etbaal, regele Sidonului. Încălcarea oricărei restricții morale sau legale ce existau în Israel nu oferă nicio scuză pentru conduita ei răutăcioasă și lipsită de conștiință. Căsătoria ei cu regele Ahab, un israelit, nu a adus nimic bun poporului lui Iehova Dumnezeu. De fapt, căsătoria lui Ahab cu ea a fost contrară legii lui Moise căreia întregul Israel îi era subiect, și anume, ca guvernatorii Israelului și oamenii de rând să nu se căsătorească cu vecinii lor păgâni. Soții lor păgâni s-ar putea folosi de legăturile de căsătorie pentru a-i îndepărta pe israeliți de la a se închina adevăratului Dumnezeu.

Jezebel era o păgână care se închina demonilor, fiind fiica lui Etbaal, al cărui nume înseamnă „cu Baal”, adică bucurându-se de favoarea acestui zeu demon. Când Jezebel a devenit regina-consoartă a lui Ahab, regatul Israelului

se transformase deja într-o religie de fuziune, încercând să se închine lui Iehova prin simbolurile idolatre ale vițeilor de aur din Betel și Dan. Nu era de ajuns că Ahab permitea o astfel de închinare la viței în Israel, spre marea ocară a lui Iehova, ci acum Izabela prevalase mai presus de partenerul ei regal pentru a face și din închinarea înaintea lui Baal o religie de stat și în Israel și să i se alăture ei în adorație. Nu exista un pas mai greșit decât acesta pe care să își determine soțul să îl facă pentru ca el să se îndepărteze total de la închinarea înaintea lui Iehova Dumnezeu. Puterea pe care ea a folosit-o asupra soțului ei în acest scop nu a făcut decât să sublinieze și mai puternic cât de credincioasă era legea lui Dumnezeu în avertizarea și interzicerea israeliților să lege căsătorii mixte cu păgânii ce se închinau demonilor. Ca urmare a acestei căsătorii regale mixte, regatul lui Israel a stagnat sau a șchiopătat între două opinii, nehotărât dacă Iehova sau Baal era Dumnezeu. Faptul că Ahab nu a avut suficient curaj de a se opune amestecului Izabelei în treburile regatului a generat această înregistrare a istoriei de condamnare împotriva lui: „Nu a fost absolut nimeni atât de hotărât pentru a face rău înaintea Domnului, ca Ahab, pentru că Izabela, soția lui, l-a incitat. Căci el a făcut foarte abominabil în a urma idolii.”-l Regi 21: 25, 26, O Traducere Americană.

Pentru a menține închinarea idolatrică față de zeitățile ei favorite, Izabela a cauzat ca o ierarhie de 450 de preoți ai lui Baal, să fie creată