Pagină:A-memorial-of-integrity-1947.pdf/9: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 3: Linia 3:
 
{{raw:data:c|
 
{{raw:data:c|
 
{{raw:data:p|c|declarațiile din Sfintele Scripturi determină următorul efect:*}}
 
{{raw:data:p|c|declarațiile din Sfintele Scripturi determină următorul efect:*}}
{{raw:data:p|29|Cuvântul a fost făcut trup și a locuit printre noi (și am văzut gloria Lui, gloria ca a singurului născut din Tatăl), plin de grație și de adevăr.” (Ioan 1:14) Isus a venit astfel „în trup”, dincolo de orice contradicție,<sup>1</sup> și s-a manifestat în carne.<sup>2</sup> Conform trupului fizic pe care l-a primit printr-o mamă israelită, el era un israielit;<sup>3</sup> iar, mama sa fiind descendentă a Regelui David, Isus de asemenea „a fost făcut din sămânța lui David, după trup”.<sup>4</sup> El a suferit în acele „zile ale trupului său”, până la lacrimi, strigăte puternice și rugăciuni către Dumnezeu.<sup>5</sup> Cu toate acestea, în timp ce era încă în viață, în trup, el s-a odihnit în speranța în Dumnezeu.<sup>6</sup> În cele din urmă, el a fost „ucis în trup”. Dar trupul său nu a fost lăsat să vadă putrezirea, ci a fost eliminat în mod miraculos de către Dumnezeu, pentru că a fost reînviat și a fost „făcut viu în spirit”.<sup>7</sup> Pentru ca să se poată arăta apoi ca fiind viu după învierea sa, el, acum ca spirit, a fost obligat să materializeze trupuri de „carne și oase” pentru a fi văzut și simțit de discipolii săi.<sup>8</sup> Înălțându-se la ceruri cu mult timp în urmă, el nu mai este trupesc și nu îl mai cunoaștem „după trup”.<sup>9</sup> La prima sa venire, el fusese trimis „în asemănarea cu trupul păcătos” și de dragul unei jertfe de răscumpărare a păcatelor, dar la a doua sa venire, el nu vine ca jertfă pentru răscumpărarea păcatelor și, prin urmare, nu vine în corp fizic.}}
+
{{raw:data:p|29|Cuvântul a fost făcut trup și a locuit printre noi (și am văzut gloria Lui, gloria ca a singurului născut din Tatăl), plin de grație și de adevăr.” (Ioan 1:14) Isus a venit astfel „în trup”, dincolo de orice contradicție,<sup>1</sup> și s-a manifestat în carne.<sup>2</sup> Conform trupului fizic pe care l-a primit printr-o mamă israelită, el era un israielit;<sup>3</sup> iar, mama sa fiind descendentă a Regelui David, Isus de asemenea „a fost făcut din sămânța lui David, după trup”.<sup>4</sup> El a suferit în acele „zile ale trupului său”, până la lacrimi, strigăte puternice și rugăciuni către Dumnezeu.<sup>5</sup> Cu toate acestea, în timp ce era încă în viață, în trup, el s-a odihnit în speranța în Dumnezeu.<sup>6</sup> În cele din urmă, el a fost „ucis în trup”. Dar carnea sa nu a fost lăsată să vadă putrezirea, ci a fost eliminată în mod miraculos de către Dumnezeu, pentru că a fost reînviat și a fost „făcut viu în spirit”.<sup>7</sup> Pentru ca să se poată arăta apoi ca fiind viu după învierea sa, el, acum ca spirit, a fost obligat să materializeze trupuri de „carne și oase” pentru a fi văzut și simțit de discipolii săi.<sup>8</sup> Înălțându-se la ceruri cu mult timp în urmă, el nu mai este trupesc și nu îl mai cunoaștem „după trup”.<sup>9</sup> La prima sa venire, el fusese trimis „în asemănarea cu carnea păcătoasă” și de dragul unei jertfe de răscumpărare a păcatelor, dar la a doua sa venire, el nu vine ca jertfă pentru răscumpărarea păcatelor și, prin urmare, nu vine în carne.}}
 
{{raw:data:p|30|Prin trupul de carne, care a fost ucis pe lemn, el a abolit legea lui Moise și a deschis calea atât pentru non-evrei, cât și pentru evrei, pentru a deveni copiii spirituali ai lui Dumnezeu, în pace unii cu alții.<sup>11</sup> Prin sacrificarea „trupului de carne”, el își poate prezenta imitatorii reconciliați cu Dumnezeu.<sup>12</sup> Prin urmare, imitatorii săi spirituali pot avea „îndrăzneala de a intra în sfânta prin sângele lui Isus, pe o cale nouă și vie, pe care el a consacrat-o pentru noi, prin văl, adică prin trupul său”.<sup>13</sup> – Vezi nota de subsol de mai jos pentru textele Scripturii care fac afirmațiile de mai sus.*}}
 
{{raw:data:p|30|Prin trupul de carne, care a fost ucis pe lemn, el a abolit legea lui Moise și a deschis calea atât pentru non-evrei, cât și pentru evrei, pentru a deveni copiii spirituali ai lui Dumnezeu, în pace unii cu alții.<sup>11</sup> Prin sacrificarea „trupului de carne”, el își poate prezenta imitatorii reconciliați cu Dumnezeu.<sup>12</sup> Prin urmare, imitatorii săi spirituali pot avea „îndrăzneala de a intra în sfânta prin sângele lui Isus, pe o cale nouă și vie, pe care el a consacrat-o pentru noi, prin văl, adică prin trupul său”.<sup>13</sup> – Vezi nota de subsol de mai jos pentru textele Scripturii care fac afirmațiile de mai sus.*}}
 
{{raw:data:p|31|Abundența de scripturi de mai sus ridică întrebarea: Explicând semnificația simbolică a pâinii și a vinului, de ce nu a spus Isus: „Aceasta este ''carnea'' mea”, precum și „Acesta este sângele meu”? Referirea la carne și sânge ca însemnând propria sa natură umană și viața umană nu era deloc ciudat pentru discursul lui Isus. Când și-a exprimat bucuria față de răspunsul lui Petru la o întrebare, ”Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”, Isus a spus: „Binecuvântat ești tu, Simon Barjona: pentru că acest fapt nu CARNEA ȘI SÂNGELE}}
 
{{raw:data:p|31|Abundența de scripturi de mai sus ridică întrebarea: Explicând semnificația simbolică a pâinii și a vinului, de ce nu a spus Isus: „Aceasta este ''carnea'' mea”, precum și „Acesta este sângele meu”? Referirea la carne și sânge ca însemnând propria sa natură umană și viața umană nu era deloc ciudat pentru discursul lui Isus. Când și-a exprimat bucuria față de răspunsul lui Petru la o întrebare, ”Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”, Isus a spus: „Binecuvântat ești tu, Simon Barjona: pentru că acest fapt nu CARNEA ȘI SÂNGELE}}

Versiunea curentă din 28 martie 2023 15:54

Această pagină nu a fost verificată


15 Februarie, 1947
TURNUL DE VEGHE
57


declarațiile din Sfintele Scripturi determină următorul efect:*
29 Cuvântul a fost făcut trup și a locuit printre noi (și am văzut gloria Lui, gloria ca a singurului născut din Tatăl), plin de grație și de adevăr.” (Ioan 1:14) Isus a venit astfel „în trup”, dincolo de orice contradicție,1 și s-a manifestat în carne.2 Conform trupului fizic pe care l-a primit printr-o mamă israelită, el era un israielit;3 iar, mama sa fiind descendentă a Regelui David, Isus de asemenea „a fost făcut din sămânța lui David, după trup”.4 El a suferit în acele „zile ale trupului său”, până la lacrimi, strigăte puternice și rugăciuni către Dumnezeu.5 Cu toate acestea, în timp ce era încă în viață, în trup, el s-a odihnit în speranța în Dumnezeu.6 În cele din urmă, el a fost „ucis în trup”. Dar carnea sa nu a fost lăsată să vadă putrezirea, ci a fost eliminată în mod miraculos de către Dumnezeu, pentru că a fost reînviat și a fost „făcut viu în spirit”.7 Pentru ca să se poată arăta apoi ca fiind viu după învierea sa, el, acum ca spirit, a fost obligat să materializeze trupuri de „carne și oase” pentru a fi văzut și simțit de discipolii săi.8 Înălțându-se la ceruri cu mult timp în urmă, el nu mai este trupesc și nu îl mai cunoaștem „după trup”.9 La prima sa venire, el fusese trimis „în asemănarea cu carnea păcătoasă” și de dragul unei jertfe de răscumpărare a păcatelor, dar la a doua sa venire, el nu vine ca jertfă pentru răscumpărarea păcatelor și, prin urmare, nu vine în carne.
30 Prin trupul de carne, care a fost ucis pe lemn, el a abolit legea lui Moise și a deschis calea atât pentru non-evrei, cât și pentru evrei, pentru a deveni copiii spirituali ai lui Dumnezeu, în pace unii cu alții.11 Prin sacrificarea „trupului de carne”, el își poate prezenta imitatorii reconciliați cu Dumnezeu.12 Prin urmare, imitatorii săi spirituali pot avea „îndrăzneala de a intra în sfânta prin sângele lui Isus, pe o cale nouă și vie, pe care el a consacrat-o pentru noi, prin văl, adică prin trupul său”.13 – Vezi nota de subsol de mai jos pentru textele Scripturii care fac afirmațiile de mai sus.*
31 Abundența de scripturi de mai sus ridică întrebarea: Explicând semnificația simbolică a pâinii și a vinului, de ce nu a spus Isus: „Aceasta este carnea mea”, precum și „Acesta este sângele meu”? Referirea la carne și sânge ca însemnând propria sa natură umană și viața umană nu era deloc ciudat pentru discursul lui Isus. Când și-a exprimat bucuria față de răspunsul lui Petru la o întrebare, ”Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”, Isus a spus: „Binecuvântat ești tu, Simon Barjona: pentru că acest fapt nu CARNEA ȘI SÂNGELE

11 Ioan 4:2,3; 2 Ioan 7; 21 Tim. 3:16; 3Rom. 9:4,5; 4Rom. 1:3, Fapte 2:31; 51 Pet. 4:1; Evrei 5:7; 6Fapte 2:26; 71 Pet. 3:18, Am. Stan. Ver.; 8Luca 24:39; 92 Cor. 5:16; 10Rom. 8:3; Evrei 9:28; 11Efes. 2:15; 12Col. 1:22; 13Evrei 10:19,20


ți-au relevat, ci tatăl meu, care este în ceruri.” (Matei 16:15-17). Din nou Isus a asociat carnea și sângele împreună când a spus evreilor egoiști, care îl urmăreau în speranța că vor primi mâncare regulată din pâini și pești: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer; dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi veșnic; iar pâinea pe care o voi da Eu este trupul meu, pe care îl voi da pentru viața lumii. . . . Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu veți avea viață în voi. Oricine mănâncă trupul meu și bea sângele meu, are viață eternă; și îl voi învia în ziua de apoi. Căci carnea mea este într-adevăr hrană și sângele meu este într-adevăr băutură. Cel ce mănâncă trupul meu și bea sângele meu, locuiește în mine și eu în el. După cum m-a trimis Tatăl cel viu, și eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine mănâncă trupul meu va trăi prin mine. Aceasta este acea pâine care s-a coborât din ceruri; nu cum au mâncat mană părinții voștri și au murit; cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi veșnic.” (Ioan 6:51-58) El nu spune nimic despre trupul meu.
32 Folosirea expresiei "carne și sânge" nu a fost ciudată nici pentru apostolii lui Isus. Ioan a folosit-o, spunând: „Tuturor celor ce l-au primit, acelora, el le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred în numele lui; care s-au născut nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci a lui Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” - Ioan 1:12-14.
33 Pavel a folosit expresia în patru dintre epistolele sale. El ne dă o dovadă invincibilă că Isus nu a luat cu el în cer un organism de carne și sânge, când scrie: „Acum spun aceasta, fraților, căci carnea și sângele nu pot moșteni regatul lui Dumnezeu; și nici putrezirea nu moștenește neputrezirea.” (1 Cor. 15:50) El ne spune de ce, la prima venire a lui Isus, el a venit în carne și sânge, spunând: „De atunci copiii sunt părtași în carne și sânge, și El însuși a luat parte la același lucru în același mod; pentru ca prin moarte să-l nimicească pe cel care avea puterea morții, adică pe diavol, și să-i izbăvească pe toți cei care, din frica morții, au fost toată viața supuși robiei. Căci, cu adevărat, nu îngerilor dă el ajutor, ci el dă ajutor seminţei lui Avraam”. (Evr. 2:14-16, Versiunea Americană Standard) Mai mult decât atât, Pavel, care a primit revelația adevărului Evangheliei de la Isus glorificat, arată că Isus nu a avut un organism de carne și sânge cu el în gloria cerească, căci Pavel scrie: „Dar când i-a plăcut lui Dumnezeu, care m-a separat din pântecele mamei mele și m-a chemat prin grația Sa, să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L predic printre păgâni, nu am vorbit imediat cu carne și sânge.” (Gal. 1:15, 16) În cele din urmă, pentru a-i avertiza pe creștini căci lupta lor nu este împotriva sau cu creaturile omenești,