Pagină:Earths-destiny-after-this-worlds-end-1949.pdf/11

15 Ianuarie, 1949

TURNUL DE VEGHE

27

din omenirea înălțată, și perfecționată care se rezistă seducţiilor lui Satan arată că sunt poporul pământesc al lui Dumnezeu, „sfinţii” săi sau cei sfinți. Poziționarea lor pe teren în sprijinul suveranității Sale de drept și în opoziția neclintită față de atacul final al Satan îi face să fie comparabili cu o tabără. „Cetatea cea iubită” în sprijinul căreia se adună ei este noul Ierusalim. Este Ierusalimul ceresc alcătuit din membrii trupului de urmaşi ai lui Cristos, uniţi acum cu Capul lor, Regele regilor. Este organizaţia capitală a lui Dumnezeu peste întreg universul şi a controlat pământul timp de o mie de ani. Asaltul asupra ei nu înseamnă că Satan Diavolul va invada cerurile înalte. Nu; căci atunci când Cristos de curând întronat l-a aruncat din cer jos pe pământ, aceasta a făcut imposibil ca Satan şi îngerii lui să se mai întoarcă vreodată acolo: „nici nu s-a mai găsit locul lor în ceruri.” (Rev. 12:7,8). Prin urmare, asaltul împotriva „cetăţii iubite” înseamnă de fapt o mişcare rebelă împotriva principalilor reprezentanţi de pe pământ al invizibilului regat cereşti, anume împotriva „prinţilor de pe întreg pământul” ai lui Cristos. Ce dezvăluie aceasta? Că atunci testul final al integrității față de Dumnezeu îi va atinge pe toți oamenii de pe pământ, chiar și pe „prinți”. Toți cei care doresc să obțină aprobarea marelui Judecător și apoi să se dovedească vrednici de darul vieții eterne în lumea nouă trebuie să dea dovadă de un devotament neclintit.

¹⁹ Asaltul final are loc. Atotputernicul Dumnezeu îşi protejează poporul devotat al integrităţii de pe pământ, iar Satan Diavolul vede distruse armatele pe care el le-a condus în rătăcire: „și foc a coborât din cer de la Dumnezeu și i-a devorat. Și diavolul care i-a înșelat a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă, unde sunt și fiara și proorocul mincinos; și vor fi chinuiți [greacă: basanidzo] zi și noapte în vecii vecilor.” (Rev. 20:9,10, Am. Stan. Ver.). Aceasta însemnă distrugerea totală pentru totdeauna a lui Satan Diavolul şi a demonilor lui, asemenea „fiarei” şi a „profetului fals”, căci incandescentul lac sulfuros simbolizează moartea a doua. Aceasta corespunde Gheenei în care Isus spunea că Atotputernicul Dumnezeu poate „distruge atât sufletul, cât şi trupul” (Mat. 10:28, Am. Stan. Ver., margin.). În timpurile biblice temnicerii erau numiţi „chinuitori” (Mat. 18:34, Am. Stan. Ver., margin) Satan fiind chinuit împreună cu „fiara” şi „profetul fals” în iazul de foc şi pucioasă

---

19 Cum este administrată dușmanului înfrângerea?

în vecii vecilor, înseamnă că temnicerii nu-l vor elibera niciodată pe Satan din această stare a distrugerii. El suferă „moartea a doua” din mâna lui Cristos Isus (Evr. 2:14). Astfel are loc judecata finală a îngerilor răi, iar membrii trupului lui Cristos participă cu el la acea lucrare de judecată. – 1 Cor. 6:3.

²⁰ Cu siguranță, atunci, aceia din omenire care vor lua partea lui Satan în asaltul taberei poporului sfânt al lui Dumnezeu de pe pământ şi a reprezentanţilor princiari văzuţi ai „cetăţii iubite” nu-şi vor avea numele scrise în „cartea vieţii”. Despre aceasta citim: „Şi iadul şi moartea au fost aruncate în iazul de foc. Acesta înseamnă moartea a doua, iazul de foc. Şi dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” (Rev. 20:14,15, Cath. Confrat.). În timp ce starea morţii datorată păcatului lui Adam şi „iadul” (locuinţa pământească a celor care mor în Adam) vor fi distruse, totuşi moartea a doua, simbolizată prin iazul de foc şi pucioasă, nu va fi distrusă.Aceasta continuă pentru totdeauna ca pedeapsă impusă celor care refuză să se supună regatului lui Iehova prin Cristos Isus. Bineînţeles că în decursul domniei milenare oricine din omenire care se dovedeşte incorigibil, în mod voluntar, poate fi aruncat în moartea a doua înainte să se sfârşească mileniul şi Satan să fie dezlegat. Dar cei care i se vor alătura atunci în nelegiuitul său atac final, „Gog şi Magog”, vor fi nimiciţi împreună cu el în bazinul de foc, moartea a doua.

²¹ De la aruncarea lui Satan și a demonilor săi din cer, după ce regatul lui Dumnezeu s-a născut în 1914 (d.Cr.), așa cum este ilustrat în Revelația 12, toate păcatele și toată răutatea din univers au fost limitate la pământul nostru și în vecinătatea acestuia. Dumnezeu nu-i va mai permite niciodată un loc în ceruri. Așadar, la sfârșitul domniei de o mie de ani a lui Cristos, când toți cei răi, atât demonici, cât și umani, vor fi distruși, va avea ca rezultat nu numai un pământ curat, ci și un univers curat. Noile ceruri peste noul pământ vor domni pentru totdeauna, iar voia lui Dumnezeu este sigur că se va face pe pământul paradisiac pentru totdeauna, așa cum se face în ceruri. Favoarea lui Dumnezeu prin Cristos se va extinde mereu pe pământ, iar locuitorii lui vor fi justificați pentru viață eternă. Închinândui-se mereu și slujindu-L cu credincioșie ca Dumnezeu Prea Înalt și Suveran Universal, ei nu vor mai avea niciodată șters numele din „cartea vieții”.

---

20 Cine dintre oameni sunt aruncați în lacul de foc

21 Ce condiție eternă va rezulta atunci atât pe pământ cât și în cer?

---

MIJLOACE PARENTALE ÎMPOTRIVA DELINCVENȚEI JUVENILE

În condițiile prezente, decăzute şi imperfecte, în acest al douăzecilea secol, nu există, cu siguranță, nici o posibilitate de a da naştere unui copil perfect. Chiar cu cincisprezece secole înainte de Cristos, Iov cel dispus spre dreptate zicea: „Omul născut din femeie are viaţa scurtă, și plină

de necazuri. Cine poate scoate un lucru curat dintr-un necurat? nici unul.” (Iov 14:1,4). Psalmistul David a exprimat lucrul acesta ca adevărat pentru toţi urmaşii lui Adam: „Am fost modelat în nelegiuire; și în păcat m-a conceput mama mea.” (Ps. 51:5). Indiferent de ce vede sau nu vede lumea în această zi