Pagină:Earths-destiny-after-this-worlds-end-1949.pdf/15

30

TURNUL DE VEGHE

BROOKLYN, N.Y.

să facă după tot ce este scris despre noi.” (2 Regi 22:10.13, Am. Stan. Ver.) În timp ce el aștepta ca solii săi să se întoarcă, Iosia a plâns și s-a rugat lui Iehova.

Mesagerii lui Iosia s-au întors și au raportat că s-au dus la proorocița Hulda și că ea le-a spus: „Așa spune Iehova, Dumnezeul lui Israel: Spuneți-i omului care v-a trimis la mine: Așa spune Iehova: Iată, voi aduce rău asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui, chiar toate cuvintele cărții pe care le-a citit regele lui Iuda. Pentru că m-au părăsit și au ars tămâie altor dumnezei, ca să mă înfurie pe mine cu toată lucrarea mâinilor lor, de aceea mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc și nu se va stinge.” Dar regelui lui Iuda, care v-a trimis să întrebați pe Iehova, așa să-i spuneți: „Așa vorbește Iehova, Dumnezeul”. lui Israel: În ceea ce privește cuvintele pe care le-ai auzit, pentru că inima ta a fost sensibilă [penitent, Moffatt] și te-ai smerit înaintea lui Iehova, când ai auzit ce am vorbit împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, ca ei să devină dezolare și blestem, și ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea; Eu de asemenea te-am auzit, zice Iehova. De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi şi vei fi așezat în mormântul tău în pace, şi ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care îl voi aduce peste acest loc.” - 2 Regi 22:14-20, Am. Stan. Ver.

Regele Iosia a adunat apoi pe tot poporul la templul lui Iehova și acolo le-a citit toată cartea legământului care fusese găsită în templul lui Iehova. După ce le-a citit cartea, a făcut un legământ înaintea lui Iehova, „să umble după Iehova și să păzească poruncile, mărturiile și legile lui, din toată inima și din tot sufletul, să împlinească cuvintele. a acestui legământ care au fost scrise în această carte”. -2 Ki. 23:1-3, Am. Stan. Ver., notă de subsol.

„Atunci regele a poruncit lui Hilchia, marele preot, și celui de-al doilea preot și păzitorilor pragului să scoată din templul DOMNULUI toate vasele care au fost făcute pentru Baal și Așera și pentru toată armata cerurilor; și le-a ars în afara Ierusalimului, în cuptoarele de var de lângă Chedron și le-a dus cenușa la Betel”, unde au fost sanctuarul și altarul ridicate de regele Ieroboam I pentru închinarea falsă a lui Israel. (2 Regi 23: 4, An Amer. Trans.) În timp ce era acolo, Iosia a observat „mormintele care erau acolo în munte; și a trimis și a scos oasele din morminte și le-a ars pe altar, și le-a profanat, conform cuvântului lui Iehova pe care l-a proclamat omul lui Dumnezeu, care a proclamat aceste lucruri. Apoi a zis: „Ce monument este cel pe care îl văd?” Și oamenii din cetate i-au spus: „Este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a proclamat aceste lucruri pe care le-ai făcut împotriva altarului din Betel. Și el a zis: „Lasă-l să pace! nu lăsa pe nimeni să-i mute oasele. Aşa că i-au lăsat oasele în pace, împreună cu oasele profetului care a venit din Samaria.” Apoi a distrus altarul şi sanctuarul şi Aşera din Betel.—2 Regi 23:15.18, Am. Stan. Ver.

Îndată a mers spre nord prin Samaria și a ucis preoții din sanctuare pe altarele lor și a ars oase de oameni peste ele și a distrus așerele, altarele și sanctuarele. Apoi a mers prin Iuda, distrugând

sanctuarele, profanându-le, înlăturând preoții păgâni și scoțând din toate cetățile lui Iuda pe preoții aaronici care au ars tămâie la sanctuare. Apoi s-a întors la Ierusalim și a distrus și a profanat toate sanctuarele și accesoriile închinării false din și din jurul cetății. - 2 Ki. 23: 5-20

Apoi regele a poruncit întregului popor, zicând: „Țineți Paștele lui Iehova Dumnezeului vostru, așa cum este scris în această carte a legământului”. (2 Regi 23:21, Am. Stan. Ver.) Iosia sa bucurat când a văzut cât de bine a răspuns poporul; acea celebrare specială a Paștelui a depășit orice celebrare anterioară care a avut loc vreodată la Ierusalim. Cât timp a trăit, Iosia nu a obosit să-i mulțumească lui Iehova pentru faptul că de atunci înainte poporul „nu s-a îndepărtat de la urma pe Iehova”. -2 Cron. 34:33, Am. Stan. Ver.

În anul în care s-a născut nepotul său Ioiachin (636 î.Cr.), Iosia a auzit că Nabopolasar, un ofițer caldean care se răzvrătise împotriva Asiriei cu nouă ani înainte (645 î.Cr.) și care avea Babilonul sub controlul său, invada teritoriul asirian în susul fluviului Eufrat. Apoi a ajuns vestea lui Iosia că Psametichus Faraonul Egiptului și-a luat armata la nord pentru a-l întâmpina pe caldeean în luptă. Iosia s-a întrebat care va fi rezultatul, dar a aflat mai târziu că nu s-a întâmplat nimic pentru că, atunci când Psametichus a ajuns în cel mai îndepărtat punct la care a ajuns Nabopolasar pe Eufrat, caldeeanul se întorsese deja în Babilon. Doisprezece ani mai târziu (632 î.Cr.) Iosia a aflat că Ninive, capitala Asiriei, fusese luată de Cyaxares, regele Mediei, și de Nabopolassar, regele Babilonului, așa cum prezisese Iehova prin Naum și Țefania și că Ashur-Uballit se făcuse pe el însuși rege al Asiriei cu capitala sa la Haran, unde locuise cândva Avraam, la est de Eufrat. Doi ani mai târziu (630 î.Cr.) Iosia a aflat că regele Ciaxares cucerise Haran, că Babilonul și-a extins domeniul până la ramificația cea mai de vest a Eufratului și că regele Așur-Uballit a fugit spre vest, peste Eufrat. În același an, din sud au venit vești că faraonul Necho i-a succedat lui Psametichus în Egipt.

La scurt timp după aceea (628 î.Cr.), când Iosia a aflat că faraonul Necho mergea spre nord pentru a lupta cu regele asirian în orașul Carchemiș, pe cotul de vest al fluviului Eufrat, el „a ieșit să-l intercepteze. Dar el a trimis soli la acesta, zicând: „Ce avem noi de-a face unul cu celălalt, rege al lui Iuda? Eu nu vin astăzi împotriva ta, ci să mă lupt cu altă casă, și Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc; încetează atunci să-l provoci pe Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te distrugă. Cu toate acestea, Iosia a refuzat să-și întoarcă fața de la el, dar cu îngâmfare, a mers mai departe să poarte război cu el și nu a vrut să asculte cuvintele lui Necho din gura lui Dumnezeu. Așa că a plecat să lupte în valea Meghido. Apoi arcașii au tras asupra regelui Iosia, iar regele a zis slujitorilor săi: „Luați-mă, căci sunt grav rănit”. Așa că slujitorii lui l-au scos din carul de război și l-au pus să călătorească în al doilea car de război pe care îl avea și l-au adus la Ierusalim, unde a murit și a fost îngropat în mormintele părinților săi.” -2 Cron. 35: 20-24, An Amer. Trans.

Penitența și inima smerită a lui Iosia primind favoarea lui Iehova ilustrează faptul că Dumnezeu le arată favoare celor smeriți.- Prov. 3: 34; Jas. 4: 6.