Pagină:Endless-life-through-mercy-1949.pdf/4: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 7: Linia 7:
 
{{raw:data:m|1|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
 
{{raw:data:m|1|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
 
{{raw:data:q|5-6|(a) Pentru cine a fost aceasta o milă? (b) Care este scopul ei și cum se profită acum de ea?}}
 
{{raw:data:q|5-6|(a) Pentru cine a fost aceasta o milă? (b) Care este scopul ei și cum se profită acum de ea?}}
|{{raw:data:p|c|ne-a fost extinsă între începutul durerilor și Armaghedon, ca să putem trăi pentru a-L sluji în împlinirea profețiilor Sale. Dacă acum eșuăm în aceasta, vom rata scopul bunătății Lui iubitoare față de noi, iar aceasta ar însemna distrugerea noastră. Bunătatea Lui este pentru cei care realizează că unt păcătoși și care sunt întristați nemulțumindu-l. Ei văd că distrugerea îi așteaptă dacă continuă în această condiție de inarmonie cu Dumnezeu. Ei nu vor ca păcatul lor să fie ținut împotriva lor spre distrugerea lor. Ei vor să profite de aranjamentul său prin sacrificiul de răscumpărare a Fiului său și să vină sub mila și favoarea divină. Numai așa pot ei vreodată să vină în viața veșnică.}}
+
|{{raw:data:p|c|ne-a fost extinsă între începutul durerilor și Armaghedon, ca să putem trăi pentru a-L sluji în împlinirea profețiilor Sale. Dacă acum eșuăm în aceasta, vom rata scopul bunătății Lui iubitoare față de noi, iar aceasta ar însemna distrugerea noastră. Bunătatea Lui este pentru cei care realizează că sunt păcătoși și care sunt întristați dacă îl nemulțumesc. Ei văd că distrugerea îi așteaptă dacă continuă în această condiție de inarmonie cu Dumnezeu. Ei nu vor ca păcatul lor să fie ținut împotriva lor spre distrugerea lor. Ei vor să profite de aranjamentul său prin sacrificiul de răscumpărare a Fiului său și să vină sub mila și favoarea divină. Doar prin această cale pot ei vreodată să ajungă la viața veșnică.}}
 
{{raw:data:m|0|20|0|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|ILUSTRAȚII CLARE}}}}}}
 
{{raw:data:m|0|20|0|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|ILUSTRAȚII CLARE}}}}}}
{{raw:data:p|7|7-8|Cazul lui Isaia este o ilustrare clară pentru aceste zile care preced bătălia de la Armaghedon, pentru a arăta cum ar trebui să acţionăm în urma milei lui Dumnezeu. Care a fost ocupația lui Isaia în națiunea Israel înainte de aceasta, nu știm. Dar în anul în care a murit regele Ozia (774 î.e.n.), Isaia, deși obscur israelit obscur cum era, a avut o viziune așa cum nici regele Ozia nu avusese privilegiul să aibă. Regele Ozia murise de o plagă groaznică din partea lui Dumnezeu pentru că a devenit încrezut. El și-a depășit limitele regale și a încercat să uzurpe îndatoririle preoției lui Iehova în templul din Ierusalim. Când a intrat cu forța în interiorul sfânt al templului cu o cădelniță pentru a oferi tămâie la altarul de aur, el nu a văzut nicio viziune a unui Dumnezeu care îl aprobă, ci a fost lovit de o boală mortală pentru obrăznicia lui mândră. Subiectul său umil, Isaia, a fost cel care a primit o viziune glorioasă, și aceasta pentru un scop măreț. Era ca și cum Isaia s-ar fi născut din morți într-o înviere spirituală pentru a vedea scene cerești. El l-a văzut pe reprezentantul sfânt al lui Iehova așezat pe un tron înălțat și hainele sale întinse pe podeaua templului. În jurul lui pluteau serafimi cerești și ei au strigat: „Sfânt, sfânt, sfânt este Iehova al armatelor: tot pământul este plin de gloria sa”. În viziune, Isaia s-a simțit foarte vinovat. El a simțit că un astfel de păcătos ca el acum va muri cu siguranță pentru că a văzut o astfel de viziune sfântă. Dar nu a fost o îndrăzneală din partea lui care să-l fi adus să vadă viziunea sublimă. A fost scopul divin ca el să o vadă. Deci nu a suferit asemeni regelui Ozia.}}
+
{{raw:data:p|7|7-8|Cazul lui Isaia este o ilustrare clară pentru aceste zile care preced bătălia de la Armaghedon, pentru a arăta cum ar trebui să acţionăm cu privire la mila lui Dumnezeu. Care a fost ocupația lui Isaia în națiunea Israel înainte de aceasta, nu știm. Dar în anul în care a murit regele Ozia (774 î.e.n.), Isaia, deși obscur israelit obscur cum era, a avut o viziune așa cum nici regele Ozia nu avusese privilegiul să aibă. Regele Ozia murise de o plagă groaznică din partea lui Dumnezeu pentru că a devenit încrezut. El și-a depășit limitele regale și a încercat să uzurpe îndatoririle preoției lui Iehova în templul din Ierusalim. Când a intrat cu forța în interiorul sfânt al templului cu o cădelniță pentru a oferi tămâie la altarul de aur, el nu a văzut nicio viziune a unui Dumnezeu care îl aprobă, ci a fost lovit de o boală mortală pentru obrăznicia lui mândră. Subiectul său umil, Isaia, a fost cel care a primit o viziune glorioasă, și aceasta pentru un scop măreț. Era ca și cum Isaia s-ar fi născut din morți într-o înviere spirituală pentru a vedea scene cerești. El l-a văzut pe reprezentantul sfânt al lui Iehova așezat pe un tron înălțat și hainele sale întinse pe podeaua templului. În jurul lui pluteau serafimi cerești și ei au strigat: „Sfânt, sfânt, sfânt este Iehova al armatelor: tot pământul este plin de gloria sa”. În viziune, Isaia s-a simțit foarte vinovat. El a simțit că un astfel de păcătos ca el acum va muri cu siguranță pentru că a văzut o astfel de viziune sfântă. Dar nu a fost o îndrăzneală din partea lui care să-l fi adus să vadă viziunea sublimă. A fost scopul divin ca el să o vadă. Deci nu a suferit asemeni regelui Ozia.}}
{{raw:data:p|8|7-8|În viziune Isaia a strigat vai de el, pentru că aici el era un om necurat care nu era preot care trăia într-un popor necurat din punct de vedere spiritual, da, în acea condiție, el spus a, „ochii mei l-au văzut pe Rege, Iehova al armatelor”. În loc de mânie, mila l-a întâlnit pe omul înfricoșat de moarte. Unul dintre serafimi a luat un cărbune aprins de pe altarul pentru tămâie, a atins cu el buzele lui Isaia și l-a asigurat: „Iată, acesta ți-a atins}}
+
{{raw:data:p|8|7-8|În viziune Isaia a strigat vai de el, pentru că aici el era un necurat care nu era preot care trăia într-un popor necurat din punct de vedere spiritual, da, în acea condiție, el spus a, „ochii mei l-au văzut pe Rege, Iehova al armatelor”. În loc de mânie, mila l-a întâlnit pe omul înfricoșat de moarte. Unul dintre serafimi a luat un cărbune aprins de pe altarul pentru tămâie, a atins cu el buzele lui Isaia și l-a asigurat: „Iată, acesta ți-a atins}}
 
{{raw:data:m|1|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
 
{{raw:data:m|1|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
 
{{raw:data:q|7-8|Cum i s-a arătat milă lui Isaia înainte de a începe lucrarea profetică?}}
 
{{raw:data:q|7-8|Cum i s-a arătat milă lui Isaia înainte de a începe lucrarea profetică?}}
 
}}
 
}}

Versiunea curentă din 19 septembrie 2023 15:37

Această pagină nu a fost verificată


164
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


Cristos Isus ar fi urmat Primul Război Mondial cu Armaghedonul și distrugerea lui Satan și a organizației sale, ne putem imagina măcelul și pustiirea pe care Biblia le prezice pentru acea „bătălie a zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic”. Martorii lui Iehova încercau atunci să fie aleși ai lui Dumnezeu, dar în timp ce privesc înapoi și își privesc propria condiție și stau în fața lui, ei se îndoiesc că ei înșiși ar fi scăpat de distrugere. Neîncepând-o imediat după ce Satan a fost aruncat jos, ci permițând un interval de timp între atunci și Armaghedon pentru ca rămășița discipolilor unși ai lui Cristos să-și facă „chemarea și alegerea sigură”, Iehova Dumnezeu a scurtat zilele necazului. Revelația, capitolele doisprezece până la douăzeci, au prezis că Satan și oștile sale de demoni vor fi foarte activi în privința pământului nostru după aruncarea lor din cer și îi vor influența conducătorii pământului și îi vor conduce pe ei și forțele lor de luptă către războiul universal de la Armaghedon. Ei îi conduc acolo acum, fără nicio îndoială. Acolo marele final al necazului asupra organizației lui Satan va avea loc cu o groază atât de îngrozitoare, încât nici un necaz care a apărut de la începutul lumii nu o poate egala. - Rev. 12:17; 16: 14-16.
5 A fost această scurtare a zilelor de necaz o îndurare din partea lui Iehova Dumnezeu? Da; nu pentru organizația lui Satan, ci pentru oamenii ținuți în robie sub ea, și în special față de rămășița încă în carne pe pământ a celor „aleși” de dragul cărora Dumnezeu Atotputernic a scurtat zilele. De ce a fost aceasta milă? Cum trebuia să acţioneze rămăşiţa în legătură cu aceasta? Scopul ei a fost clar salvarea veșnică a tuturor celor în cauză. În ceea ce privește acționarea în legătură cu aceasta, putem face aceasta făcând ceea ce Dumnezeu așteaptă de la cei cărora el le-a arătat această bunătate iubitoare. Cristos Isus a arătat clar ce trebuie făcut. El a spus că după începutul durerilor „această Evanghelie a Regatului va fi predicată în toată lumea ca mărturie tuturor națiunilor”; atunci va veni sfârşitul complet al organizaţiei mondiale a lui Satan. -- Mat. 24: 7-14.
6 Așadar, această predicare a Regatului este lucrarea poruncită profetic să fie făcută acum, în timp ce Satan și demonii săi grăbesc toate națiunile la sfârșitul lor la Armaghedon. Întrucât așa stau lucrurile, de ce ar trebui noi, cei care am gustat mila lui Dumnezeu, să privim la orice altă lucrare ca având acum întâietate față de predicarea Evangheliei Regatului tuturor națiunilor pentru o mărturie? Multe persoane care vor să scape de distrugere sunt încă de găsit printre toate națiunile. Dacă le dăm mărturia Regatului înainte de a sosi sfârşitul îngrozitor, ei ar putea acţiona după mila lui Dumnezeu. Nu putem noi vedea că Dumnezeu ne-a cruțat cu compasiune până în acest timp, cu scopul expres de a-i sluji, dând mărturie despre regatul său? Nu vă înșelați cu privire la aceasta: mila divină

ne-a fost extinsă între începutul durerilor și Armaghedon, ca să putem trăi pentru a-L sluji în împlinirea profețiilor Sale. Dacă acum eșuăm în aceasta, vom rata scopul bunătății Lui iubitoare față de noi, iar aceasta ar însemna distrugerea noastră. Bunătatea Lui este pentru cei care realizează că sunt păcătoși și care sunt întristați dacă îl nemulțumesc. Ei văd că distrugerea îi așteaptă dacă continuă în această condiție de inarmonie cu Dumnezeu. Ei nu vor ca păcatul lor să fie ținut împotriva lor spre distrugerea lor. Ei vor să profite de aranjamentul său prin sacrificiul de răscumpărare a Fiului său și să vină sub mila și favoarea divină. Doar prin această cale pot ei vreodată să ajungă la viața veșnică.
ILUSTRAȚII CLARE
7 Cazul lui Isaia este o ilustrare clară pentru aceste zile care preced bătălia de la Armaghedon, pentru a arăta cum ar trebui să acţionăm cu privire la mila lui Dumnezeu. Care a fost ocupația lui Isaia în națiunea Israel înainte de aceasta, nu știm. Dar în anul în care a murit regele Ozia (774 î.e.n.), Isaia, deși obscur israelit obscur cum era, a avut o viziune așa cum nici regele Ozia nu avusese privilegiul să aibă. Regele Ozia murise de o plagă groaznică din partea lui Dumnezeu pentru că a devenit încrezut. El și-a depășit limitele regale și a încercat să uzurpe îndatoririle preoției lui Iehova în templul din Ierusalim. Când a intrat cu forța în interiorul sfânt al templului cu o cădelniță pentru a oferi tămâie la altarul de aur, el nu a văzut nicio viziune a unui Dumnezeu care îl aprobă, ci a fost lovit de o boală mortală pentru obrăznicia lui mândră. Subiectul său umil, Isaia, a fost cel care a primit o viziune glorioasă, și aceasta pentru un scop măreț. Era ca și cum Isaia s-ar fi născut din morți într-o înviere spirituală pentru a vedea scene cerești. El l-a văzut pe reprezentantul sfânt al lui Iehova așezat pe un tron înălțat și hainele sale întinse pe podeaua templului. În jurul lui pluteau serafimi cerești și ei au strigat: „Sfânt, sfânt, sfânt este Iehova al armatelor: tot pământul este plin de gloria sa”. În viziune, Isaia s-a simțit foarte vinovat. El a simțit că un astfel de păcătos ca el acum va muri cu siguranță pentru că a văzut o astfel de viziune sfântă. Dar nu a fost o îndrăzneală din partea lui care să-l fi adus să vadă viziunea sublimă. A fost scopul divin ca el să o vadă. Deci nu a suferit asemeni regelui Ozia.
8 În viziune Isaia a strigat vai de el, pentru că aici el era un necurat care nu era preot care trăia într-un popor necurat din punct de vedere spiritual, da, în acea condiție, el spus a, „ochii mei l-au văzut pe Rege, Iehova al armatelor”. În loc de mânie, mila l-a întâlnit pe omul înfricoșat de moarte. Unul dintre serafimi a luat un cărbune aprins de pe altarul pentru tămâie, a atins cu el buzele lui Isaia și l-a asigurat: „Iată, acesta ți-a atins