Această pagină a fost verificată
324
Turnul de Veghe
Brooklyn, N. Y.
și despre justificarea lui ulterioară. - Daniel 8; vezi T. V. 1933, paginile 179-186, 195-202, 211-219.
4 Timpul împlinirii tabloului profetic despre ospățul lui Belșațar pare a fi imediat înainte de Armaghedon. Raportul despre aceasta din capitolul al cincilea al profeției lui Daniel începe în felul acesta: „Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai mari ai lui, și a băut vin înaintea celor o mie” (Daniel 5:1). Acest ospăț s-a făcut în palatul regal și anume în aceeași noapte când Babilonul a fost răsturnat sau luat de Mezi și Perși și de aceea reprezintă un timp după începutul domniei lui Cristos și după trimiterea Sa ca să alunge pe dușman și acest timp trebuie să fie imediat înainte de lupta zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Prin aceasta este fixat definitiv că împlinirea tabloului profetic cade în timpul după anul 1914 și puțin înainte de lupta Armaghedonului. Așadar, atât Scriptura, cât și faptele fizice arată că profeția aceasta se află acum în curs de împlinire.
5 Cuvântul haldeic pentru „ospăț” este „Iechem”, care înseamnă „mâncare împreună obișnuită”. „Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate.”(Ecleziastul 10:19). Lăcomia după câștig și putere a adus pe acei oameni chefuitori laolaltă la un chef mare sau veselie dezmățată împreună cu beție. Iubirea de bani, rădăcina tuturor relelor, îi aduce pe cei din toate națiunile, care sunt hotărăți să ocărească numele lui Iehova și să întrebuințeze violența împotriva servilor lui Dumnezeu, într-o adunare laolaltă și o astfel de uniune există acum între națiunile „creștinătății”. În timpul ospățului lui Belșațar era război între haldei pe de o parte și între Mezi și Perși de cealaltă parte. Fără îndoială Belșațar a făcut acest ospăț pentru ca să poată uita împreună cu oamenii lui pentru un timp oarecare ce se petrecea înaintea meterezelor cetății lor și pentru ca să le dea o ocazie să uneltească alte fapte de răutate. (Proverbe 4:17). Mâncarea pâinii (Iechem) reprezintă în chip potrivit mâncarea pâinii comune a conspirației împotriva „ocrotiților” lui Iehova. (Psalm 83:3). „Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, și nu cheamă pe Domnul?”.(Psalm 14:4). Haldeii au mâncat adăpostiți în spatele zidurilor cetății, adică, în secret; și deoarece s-a făcut în secret au găsit plăcere în aceasta. (Proverbe 9:17). Cuvântul „ospăț” în evreiește este derivat dintr-un cuvânt ce înseamnă „a se nutri din”, iar în sens figurativ ”a consuma” și prin implicație, „a se lupta” pentru a nimici.
6 „Creștinătatea” este astăzi plină de frică și de cutremur deoarece vede apropierea bătăliei Armaghedonului. Ei știu că ceva dezastru teribil este iminent, dar ei nu au cunoștința Cuvântului lui Dumnezeu sau credință în el să determine ce este. Întocmai cum Faraon și mulțimea sa în Egipt au fost în decursul plăgii a noua în mare întuneric, așa stau și ei. Chiar și Papa admite că proclamarea unui „an sfânt” n-a adus nici un rod, și a închis iarăși deschizătura din zid cu cărămizi de aur și acum cere de la aliații săi să se roage ca Armaghedonul să fie înlăturat. El nu înțelege că Armaghedonul va fi luptat de oștile lui Iehova.
Stăpânitorii care simt aproprierea bătăliei sau al marelui necaz, ar voi să-l minimizeze precum și rezultatul teribil al acestuia și de aceea beau și mănâncă împreună, ceea ce le furnizează ceva relaxare în timp ce discută și cumpănesc mijloace pentru nimicirea martorilor lui Iehova. Este izbitor cum în acest timp stăpânitorii din toate națiunile urmează exact aceeași cale. Belșațar a adunat o mie din mai marii săi, aceasta însemnând în mod simbolic întregimea sau starea completă a părții pământești a organizației lui Satan. În anti-tip, acum are loc un mare ospăț la care sunt invitați întreaga „creștinătate” împreună cu toți care depind de ea. Ei toți iau parte la conspirația împotriva lui Iehova și a unșilor săi adică împotriva tuturor aspiranților de drept ai Împărăției care servesc în mod credincios pe Iehova Dumnezeu. Satan se servește de cele „trei broaște” ale sale pentru a aduna pe națiuni la bătălie. (Apocalips 16:13-16). Magnații sau „mai marii” reprezintă în special pe cei din cercul interior al „creștinătății”, care împreună cu regele sau funcționarii cei mai înalți stăpânesc poporul. Pentru a-și face curaj, ei beau o mare cantitate de vin la ospățul lor. Inimile lor sunt greu apăsate de ceea ce văd că se aproprie, întocmai cum a prezis Isus, și prin urmare Satan găsește potrivit a da „vin celor cu inima întristată”. (Proverbe 31:6 ; Luca 21:25,26). Acesta este „vinul violenței” îndreptat împotriva poporului lui Dumnezeu și a cauzei Sale. Satan fiind învins în lupta din cer, hoadele sale de pe pământ au nevoie acum de vin pentru a se înveseli, deoarece aceasta este un timp de „necaz pentru locuitorii (conducătorii) pământului”. (Apocalipsa 12:12). Ei sunt cuprinși de nedumerire și strâmtorare. Cei „o mie de mai mari” ai lui Belșațar mai reprezintă în chip potrivit pe cei „zece împărați” care primesc „putere împărătească pentru un ceas”, timp care se sfârșește la Armaghedon. „Toți au același gând (să formeze și să execute conspirația împotriva aleșilor lui Dumnezeu) și dau fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul”. Apocalipsa 17:12-14; vezi „Lumina”, volumul 2, paginile 105, 106.
7 Locul lui Belșațar la ospăț a fost în fruntea sălii de banchet sau în primul loc de la masă și el a fost fără îndoială înconjurat de o companie selectă și păzit înapoia culiselor de o mulțime de oameni înarmați din serviciul secret. Vinul său a fost roșu, și fără îndoială, și ochii săi au fost de asemenea roșii. „Și în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele din aur și din argint pe care le luase tatăl său Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai marii lui, nevestele și țiitoarele lui.”(Daniel 5:2). Vinul tare al Babilonului a stimulat pe Belșațar și l-a încălzit, și acum s-a simțit destul de tare și de puternic pentru a împlini voia tatălui său, a Diavolului. Prin urmare, a început să lucreze cu îndrăzneală, răutate și fără să țină seamă de drepturile altora. Aici trebuie insistat din nou asupra faptului că în toate ocaziile scopul principal al Diavolului este să ocărască numele lui Iehova; și cu ocazia analizată aici s-a slujit de Belșațar ca să facă tocmai acest lucru. Plin de vin și de nesăbuință, Belșațar
