Această pagină nu a fost verificată
15 August, 1949
Turnul de Veghe
251
complet o parte a familiei națiunilor acestei lumi. Biblia arată Națiunile Unite, succesorul Ligii moarte a Națiunilor, că este forma actuală a „urâciunii pustiirii” prezisă atât de profetul Daniel, cât și de Isus Hristos. Apariția ei denotă că această lume se află acum în „timpul ei al sfârșitului” și că Isus Hristos este prezent în regatul lui Dumnezeu pe muntele ceresc Sion. (Dan. 11:31; 12:11; Matei 24:15) Acea „urâciune a pustiirii” se instalează în antagonism față de regele domnitor Isus Hristos pentru dominația lumii. Prin urmare, este sortit distrugerii în bătălia care se apropie de la Armaghedon. În loc să-l recunoască pe Regele lui Iehova și să
spună: „Binecuvântat să fie cel ce vine în numele lui Iehova”, republica Israel se unește cu dușmanul Său și spune, de fapt: „Noi nu avem nici un rege în afară de Cezar.” Prin aceasta, tânăra republică încheie punctul culminant al dovezilor că nu este „adevăratul Israel al lui Dumnezeu”. Își pecetluiește soarta distrugerii cu organizația Națiunilor Unite la războiul final de la Armaghedon. În urmă cu nouăsprezece secole, apostolul Pavel s-a referit la capitala evreiască drept „Ierusalimul care este acum, și este în sclavie cu copiii ei”. (Gal. 4:25) Toate faptele de astăzi dezvăluie că Ierusalimul pământesc al secolului nostru al XX-lea este la fel de mult în sclavia acestei lumi babiloniene precum era Ierusalimul din zilele lui Pavel.
POPOARE ȘI NAȚIUNI URCÂND LA SION
1 NU în republica Israel și Ierusalimul ei găsim astăzi împlinirea profeției: „Aşa vorbeşte Iehova al armatelor: „Se va întâmpla că vor veni popoare şi locuitorii multor cetăţi; şi locuitorii unei cetăţi se vor duce în alta, spunând: Să mergem repede să implorăm favoarea lui Iehova şi să-l căutăm pe Iehova al armatelor. Mă voi duce şi eu. Da, multe popoare și națiuni puternice vor veni să-l caute pe Iehova al armatelor în Ierusalim și să implore favoarea lui Iehova. Așa spune Iehova al armatelor: „În zilele acelea se va întâmpla că zece bărbați se vor apuca din toate limbile națiunilor, se vor apuca de haina celui care este iudeu, zicând: Vom merge cu tine, căci am auzit că Dumnezeu este cu tine.”. (Zah. 8:20-23, Am. Stan. Ver.) Ierusalimul pământesc nu este cel la care se urcă astăzi toate națiunile pentru a-l căuta și pentru a se închina lui Iehova al armatelor, ci națiunile lumești, dictând cu privire la orânduirea Ierusalimului sunt cele care cer republicii israeliene să vină în acel oraș. Așadar, profeția trebuie să aibă o împlinire mai măreață și mai înaltă decât una cu privire la Israelul natural și Ierusalimul său pământesc.
2 Cristos Isus, Regele care domnește acum pe Muntele ceresc Sion, este marele Iudeu sau Lăudator al lui Iehova Dumnezeu. El și imitatorii săi consacrați, unși cu spiritul lui Dumnezeu, sunt adevăratul Israel al lui Dumnezeu. Lor, apostolul Pavel le scrie: „Voi aţi venit pe muntele Sionului şi în cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, ... şi la Isus, mijlocitorul unui nou legământ”. (Evr. 12: 22-24, Am. Stan. Ver.) Ei sunt evrei având în interior circumcizia inimii, un lucru spiritual. În rămășița acestui adevărat Israel al lui Dumnezeu, astăzi, această profeție a lui Zaharia, precum și toate celelalte profeții referitoare la restaurare își găsesc împlinire. Iehova i-a scos dintre națiuni ca un „popor pentru numele său” și, fideli acestui nume, ei au acționat
ca „martori ai lui Iehova”. (Fapte 15: 14; Isa. 43: 10, 12) În timpul Primului Război Mondial, din 1914 până în 1918, ei au fost supuși unei mari ocări și persecuție în calitate de martori ai Săi, iar dușmanii religioși și puterile politice ale acestei lumi au conspirat pentru a-i suprima și distruge. Prin restricții forțate asupra lucrării lor de mărturie, ei au intrat în captivitate în Mai Marele Babilon, organizația mondială a Diavolului. La secole după ce Babilonul antic de pe râul Eufrat a fost răsturnat, ultima carte a Bibliei a profețit despre marele Babilon antitipic și despre operațiunile sale opresive împotriva martorilor lui Iehova. -- Rev. 14:8; 16:19; 17:5 până la 18:21.
3 Mai ales în primăvara anului 1918, acea organizație puternică a dezolat starea pământească a martorilor lui Iehova, simbolizată de țara antică a lui Iuda, și aceștia s-au stins într-o stare de exil din serviciul lui Dumnezeu și din închinarea publică deschisă. Dar în 1919, Iehova Dumnezeu, prin Mai Marele său Cir, Cristos Isus, i-a eliberat din exilul și restricția babilonică. El i-a readus în „țara” lor, starea lor de drept pe pământ în serviciul său. El i-a restaurat pentru a sluji la templul său spiritual. Restaurarea lor, readunarea lor în organizația teocratică a lui Iehova, aceasta, și nu întoarcerea evreilor naturali în Palestina, este o parte proeminentă a marelui „semn” pe care Isus l-a prezis că va fi o dovadă a celei de-a doua sa prezență și a sfârșitului acestei lumi. Rămășița adevăratului Israel, martorii lui Iehova, sunt „aleșii” despre care el a spus că își va trimite îngerii săi să-i adune „de la cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerului”. -- Matt. 24: 30, 31.
4 Spre deosebire de evreii din republica Israel, această rămășiță unsă a fost adunată afară din această lume. Ei sunt curați de prietenia și contaminarea cu această lume, cu politica ei, cu comerțul ei egoist și cu religia ei. Ei au ascultat de porunca lui Dumnezeu către rămășița credincioasă a timpurilor străvechi: „Nu atingeți nimic necurat; ieșiți din mijlocul ei
