Pagină:Israel-1949.pdf/13

15 August, 1949

Turnul de Veghe

253

viitoarea bătălie de la Armaghedon. Este rămășița credincioasă a urmașilor unși ai lui Cristos, „adevăratul Israel al lui Dumnezeu”, care sunt evreii pe dinăuntru de astăzi care se înalță la Ierusalimul ceresc, unde Cristos Isus tronează ca Rege pentru Iehova. În ciuda tuturor persecuțiilor lor din această lume, faptele arată că Dumnezeu este cu ei ca popor pentru numele său și martori aprobați. Ei sunt complet devotați regatului lui Dumnezeu și nu Națiunilor Unite antagoniste. De aceea, de haina acestor evrei pe dinăuntru ai Israelului spiritual, toți oamenii cu bunăvoință, „zece bărbați din toate limbile națiunilor”, ar trebui să se apuce acum și să spună: „Vom merge cu voi, pentru că am auzit că Dumnezeu este cu voi”. Pentru ca ei să facă acest lucru, rămășița Israelului spiritual va continua „să predice această Evanghelie a Regatului în toată lumea, ca mărturie tuturor națiunilor”.

⁹ Fie ca oamenii cu bunăvoință din toate națiunile să manifeste

---

9 Cum sunt ei mai acceptabili lui Dumnezeu decât israeliții? În ce scop?

credință în Dumnezeu, ca aceea a lui Avraam și să urce cu rămășița spirituală la organizația Sa Teocratică. Manifestând o astfel de credință, ei arată că ei sunt mai evrei în interior decât evreii naturali care sunt adunați în Palestina în necredință. Ei se arată înaintea acestor israeliți după carne în credința avraamică. O astfel de credință în acești oameni consacrați cu bunăvoință este mai validă pentru Dumnezeu decât legătura trupească pe care israelienii naturali o au cu Avraam din vechime. Deci, să se asocieze cu Israelul spiritual și să spună și celorlalți locuitori ai tuturor națiunilor: „Să mergem repede să implorăm favoarea lui Iehova și să căutăm pe Iehova al armatelor: voi merge și eu”. (Zah. 8:20-23, Am. Stan. Ver.) Aceasta îi va aduce în armonie cu Dumnezeul cel viu prin Regele său Isus Hristos. Va duce la păstrarea lor prin bătălia de la Armaghedon și la viața eternă în lumea nouă sub Regatul veșnic al dreptății.

---

UTILIZAREA ÎNȚELEPATĂ A TIMPULUI

IEHOVA Dumnezeu poate opri timpul mort în urma lui, așa cum a făcut în zilele lui Iosua, când soarele stătea pe loc. El îl poate întoarce înapoi, așa cum a făcut pe vremea lui Ezechia, când a făcut umbra de pe cadranul solar să se întoarcă înapoi. Dar noi nu putem face pauză în viață. Noi nu putem da timpul înapoi pentru a-l retrăi dacă l-am irosit. Nu există a doua șansă pentru creștini în folosirea timpului consacrat. Nici nu pot creștinii să-și extindă slujirea prin extinderea timpului lor. Isus a spus: „Cine dintre voi, fiind îngrijorat, își poate prelungi viața o clipă?” (Mat. 6:27, Diaglott) Așa că nu spune: „Voi începe luna viitoare sau anul viitor”. Nu există nicio garanție că vei fi aici atunci. Nu juca cu timpul pe care poate nu-l ai. Și chiar dacă îl ai, nu juca cu timpul care nu este al tău, ci pe care l-ai consacrat lui Dumnezeu. Plătiți acum integral timpul consacrat, fără a reține o taxă de plăcere excesivă.

De ce unii care și-au consacrat timpul lui Dumnezeu nu reușesc să-l folosească în predicarea Evangheliei? Prea tineri? Samuel a început să-i slujească lui Iehova Dumnezeu la tabernacol cu normă întreagă, de îndată ce a fost înțărcat. Prea bătrân? Apostolul Ioan trebuie să fi avut aproape 100 de ani când își încheia partea sa de scriere a Bibliei în jurul anului 99 d.Hr. Prea bolnav? Credinciosul Iov, acel om integru, i-a slujit lui Dumnezeu în timp ce era afectat de boala urâtă a leprei negre. Este vreun creștin consacrat astăzi mai tânăr decât era pruncul Samuel când a început serviciul la tabernacol? Sau mai bătrân de 100 de ani? Sau bolnav de ceva mai rău decât lepra neagră?

Alții pot obiecta că nu pot vorbi suficient de bine. Așa a crezut odată Moise despre sine; dar cât de mult a greșit este arătat de unele dintre discursurile înregistrate pe care le-a rostit israeliților în timpul șederii în deșert. Poate că unii se simt timizi și speriați la perspectiva de a depune mărturie în public. Profetul Ieremia a avut astfel de îndoieli, dar a fost instruit de către Iehova să nu se teamă de fețele adversarului și a fost asigurat că Iehova Dumnezeu îi va pune cuvintele în gura. (Ier. 1: 4-9, 17) Înregistrările

sale de serviciu mărturisesc în mod elocvent că Iehova Dumnezeu a împlinit acea promisiune făcută profetului. Se teme vreun creștin consacrat că nu va putea răspunde la întrebările propuse? Studiul diligent îl va face capabil să aplice cuvintele din Psalmul 119: 98, 100 la sine însuși: „Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât dușmanii mei; ... Știu mai multe decât acești înțelepți, căci împlinesc poruncile Tale!” -- Moffatt.