Pagină:Israel-1949.pdf/14

254

Turnul de Veghe

BROOKLYN, N.Y.

nu ar trebui să-l încălcăm pentru a le face pe plac celor lumești, sau altor martori, sau nouă înșine.

Scripturile afirmă că stăpânii pământești dau câinilor firimiturile de la masa lor; totuși, unii neglijenți care s-au consacrat lui Dumnezeu eșuează în a-i da Domnului și Stăpânului lor măcar câteva firimituri din orarul lor. Cu lăcomie, ei consumă tot timpul pentru ei înșiși, fără să rămână nimic pentru Dumnezeu, deși tot îi este consacrat. Ei eșuează să-și achite jurămintele și ne amintesc de norii goi și de vânturile care suflă despre care se vorbește în Proverbe 25:14: „Nori și vânt care nu aduc ploaie, ca cel care promite ceea ce nu dă niciodată!” -- Moffatt.

Dar un buget, urmat cu fidelitate, îl va asigura pe creștin de folosirea înțeleaptă a timpului consacrat. Îl va face pe creștin să rodească în mod regulat. Așa cum ramurile și crengile în exces sunt tăiate din pomi fructiferi, astfel încât să fie suficientă putere pentru a rodi pentru ramurile bune rămase, tot așa creștinul poate tăia excesele și neesențiale din bugetul său de timp, astfel încât timp suficient va rămâne pentru activitate puternică și roade bune în lucrarea Regatului. Asemenea copacilor din Revelația 22 care cresc lângă râul vieții, creștinul poate aduce roade lunar, pe tot parcursul anului, răscumpărând timpul, cumpărându-l cu prețul lucrurilor neesențiale, tăind pe cele care irosesc timpul.

Vestitorul Evangheliei Regatului ar trebui să fie conștient de faptul că altcineva dorește să-i bugeteze timpul, și anume, Satan Diavolul. El vă va bugeta timpul pentru el însuși, dacă voi eșuați să îl bugetați pentru Iehova Dumnezeu. De fapt, Satan a făcut-o deja într-un mod subtil dacă nu reușiți să dedicați timp pentru serviciul în teren. Vă amintiți cum Faraonul Egiptului a bugetat timpul israeliților captivi, atât de mult încât nu le-a mai rămas timp să se închine lui Iehova Dumnezeu? „Au pus peste ei stăpâni să-i chinuie cu poverile lor. Și au zidit lui Faraon cetăți de comori,... [Faraonul a spus] sunt leneși; de aceea ei strigă, zicând: Să mergem și să aducem jertfe Dumnezeului nostru. Să fie pusă mai multă muncă asupra bărbaților”. (Ex. 1: 11; 5: 8, 9) Astfel, Faraon i-a legat pe israeliții captivi cu o muncă împovărătoare și le-a furat timpul care ar fi trebuit să fie folosit pentru a se închina lui Iehova Dumnezeu. Așa că astăzi Satan va fura timpul consacrat al creștinilor, cauzând să-l jefuiască pe Dumnezeu dacă poate. El va încălca cu viclenie la timp în o mie de moduri subtile dacă creștinul nu are un buget care afișează timpul cu semne „Nu se încalcă”, „Satan, stai afară!” „Nu pune mâna pe timpul consacrat!”

Proverbele 18:9, conform traducerii Moffatt, afirmă: „Un om leneș la munca lui este rău ca un risipitor”. Nu fi un leneș. Nu leneviți și irosiți timpul consacrat. Fie ca pierderile de timp trecute să fie trecute, așa cum se spune în 1 Petru 4: 2, 3: „În voia lui Dumnezeu, veți putea trăi timpul care mai rămâne. Căci suficient este timpul trecut pentru a fi împlinit voia națiunile”. (Roth.) Coloseni 4:5, conform Weymouth, spune: „Comportați-vă cu înțelepciune în raport cu lumea exterioară, profitând de oportunitățile voastre.” Acesta este un avertisment pentru creștini că nu ar trebui să lase relațiile cu lumea exterioară să le monopolizeze timpul, ci ar trebui să profite de oportunitățile de serviciu și să-și stabilească timpul disponibil într-un buget. Stabiliți-l repede, astfel încât firele lui să nu fie rupte de voi înșivă sau de alții. Timpul rămas până la Armaghedon trăit conform voinței lui Dumnezeu nu va trece greu. De ce? Biblia spune că Iacov a slujit pentru Rahela timp de șapte ani și i s-au părut câteva zile, datorită dragostei pe care a avut-o pentru ea. Datorită iubirii pe care creștinii o au față de Dumnezeu, șapte ani sau de două sau trei ori șapte ani vor părea doar ca un flux rapid de zile plăcute pentru noi.

Această lume veche a fost cântărită în balanță și găsită insuficientă. Zilele ei sunt numărate. Chiar și orele ei sunt numărate, așa cum Isus a afirmat că Iehova Dumnezeu din ceruri știa ceasul în care va veni sfârșitul ei final. Prin urmare, orele creștinilor pentru serviciul predicării Evangheliei sunt numărate cu ea. Diavolul știe că timpul lui este scurt și este suficient de priceput pentru a folosi timpul care i-a rămas ca un leu sălbatic, furios și care răcnește într-un efort disperat de a-și dovedi partea sa cu privire la provocare. (Rev. 12: 12; 1 Pet. 5:8) Cu siguranță creștinii ar trebui să aibă la fel de multă pricepere ca și Diavolul în folosirea timpului lor pentru scopul său consacrat, realizând că timpul de predicare este scurt și că trebuie să folosească acel timp la fel de zelos pentru bine precum îl folosește Satan Diavolul pentru răutate.

Nu vă lăsați înșelați. Nu vă așteptați ca Dumnezeu să oprească soarele în timp ce vă jucați sau să-l întoarcă în cursul lui, astfel încât să puteți trăi peste timpul pierdut. Apucă-ți timpul acum. Prinde-l, smulge-l cu violență de la lumea lui Satan, smulge-l de la sinele egoist dacă este nevoie, leagă-l, rezervă-l, folosește într-un mod înțelept timpul pe care l-ai consacrat lui Dumnezeu. Apoi când nu mai este timpul pentru lucrarea de predicare a Evangheliei și ceasul fatidic al Armaghedonului va lovi, creștinul zelos va fi păstrat pentru viață și pentru binecuvântări nesfârșite în Noua Lume fără sfârșit a lui Iehova Dumnezeu.

---

OBADIA PROFEȚEȘTE ÎMPOTRIVA CELOR EXALTAȚI

SATAN a fost primul care s-a exaltat pe sine. „Îmi voi exalta tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu”, a spus el în inima lui și a adăugat cu lăcomie: „Voi fi ca Cel Prea Înalt”. Totuși, cum a căzut din cer! cum se va prăbuși curând în abisul mormântului! (Isaia 14: 12-15; Rev. 20: 1-3) Înșelăciunea sa vicleană a determinat prima pereche de oameni să caute să se exalte ca zei, dar rezultatul a fost o cădere în păcat și moarte. Cu ei în plonjare în delincvență, au luat întreaga rasă umană. Mai mult decât atât, în degradarea care a urmat, creaturile umane nu au învățat despre erorile lor cu smerenie, nu au învățat din loviturile grele ale experienței, ci au suferit din ce în ce mai multe căderi cu vânătăi în urma mândriei și exaltării de sine. Până în acest secol al XX-lea experiența nu a reușit să-i învețe pe oameni să evite această

capcană; dimpotrivă, oameni impetuoși și cu standarde morale înalte apar în aceste "ultime zile". (2 Tim. 3:1, 4) De ce, câțiva anumiți aroganți se potrivesc chiar cu nebunia lui Satan, exaltâmdu-se mai presus de Iehova Dumnezeu, pretinzând că ei îi ordonă zilnic lui Dumnezeu de la tronul său ceresc să coboare pe pământ să fie sacrificat de ei pe un altar religios!

Dar nu toți oamenii au căzut în cursa care l-a împiedicat pe nebunul Satan să cadă. Nu toți s-au gândit la ei înșiși mai mult decât ar trebui. Printre cei mulți care se exaltă pe ei înșiși și care vor suferi înjosire în timp, sunt câțiva care se înjosesc pe ei înșiși și care vor fi exaltați la vremea potrivită de Dumnezeu. Un contrast impresionant din trecut dovedește ideea. Întoarce-te în timp cu aproximativ șase sute de ani înainte de nașterea lui Isus. Căderea Ierusalimului în fața regelui