Pagină:Israel-1949.pdf/7: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 11: Linia 11:
 
{{raw:data:q|14-15|Cu ce Israel tratează Dumnezeu, pentru a binecuvânta toate națiunile?}}
 
{{raw:data:q|14-15|Cu ce Israel tratează Dumnezeu, pentru a binecuvânta toate națiunile?}}
 
|{{raw:data:p|c|binecuvântate toate națiunile. Așadar, cei ce au credință, sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. Acum lui Avraam și seminței lui le-au fost făcute promisiunile. El nu a zis: Și semințelor, ca multor [semințe], ci ca ale unuia singur: Și seminței tale, care este Cristos. Nu este nici iudeu nici grec, nu este nici rob, nici liber, nu este nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Hristos Isus. Și dacă sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori după promisiune.” -- Gal. 3: 8, 9, 16, 28, 29.}}
 
|{{raw:data:p|c|binecuvântate toate națiunile. Așadar, cei ce au credință, sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. Acum lui Avraam și seminței lui le-au fost făcute promisiunile. El nu a zis: Și semințelor, ca multor [semințe], ci ca ale unuia singur: Și seminței tale, care este Cristos. Nu este nici iudeu nici grec, nu este nici rob, nici liber, nu este nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Hristos Isus. Și dacă sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori după promisiune.” -- Gal. 3: 8, 9, 16, 28, 29.}}
{{raw:data:p|15|14-15|În lumina acestei afirmații, Dumnezeu nu are de-a face cu doi Israeli astăzi, un Israel spiritual și un Israel trupesc. El are de-a face cu singurul „Israel adevărat al lui Dumnezeu”, sămânța spirituală a lui Avraam. Pentru acest Israel adevărat, în special pentru rămășița lui care trăiește astăzi pe pământ, promisiunile lui Iehova cu privire la restaurarea poporului său își au împlinirea lor majoră și finală.}}
+
{{raw:data:p|15|14-15|În lumina acestei afirmații, Dumnezeu nu are de-a face cu două Israeluri astăzi, un Israel spiritual și un Israel trupesc. El are de-a face cu singurul „Israel adevărat al lui Dumnezeu”, sămânța spirituală a lui Avraam. Pentru acest Israel adevărat, în special pentru rămășița lui care trăiește astăzi pe pământ, promisiunile lui Iehova cu privire la restaurarea poporului său își au împlinirea lor majoră și finală.}}
 
{{raw:data:m|0|20|0|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|TRUPESCUL NU ÎMPLINEȘTE PROFEȚIA}}}}}}
 
{{raw:data:m|0|20|0|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|TRUPESCUL NU ÎMPLINEȘTE PROFEȚIA}}}}}}
 
{{raw:data:p|16|Biblia însăși arată că profețiile referitoare la restaurarea în propria lor țară au avut o împlinire literală asupra Israelului trupesc în secolul al șaselea î.Cr. Circumstanțele din jurul acelei restaurări antice prefigurează și ilustrează modul în care împlinirea completă și finală a profeției are loc în zilele noastre importante. Acum, se potrivesc circumstanțele și evoluțiile legate de colonizarea evreiască a Palestinei și înființarea republicii Israel cu cele ale împlinirii în miniatură a profețiilor cu mult timp în urmă? Nu! Acolo, Dumnezeul Atotputernic l-a răsturnat pe asupritorul lui Israel, Babilonul nelegiuit, și l-a ridicat pe Cir pentru a promova întoarcerea israeliților în țara lui Iuda pentru a reconstrui templul. Dar Imperiul Britanic, care deținea mandatul asupra Palestinei, nu s-a dovedit a fi un Cir modern față de evreii naturali. Evreii sionişti înşişi s-au plâns mult timp şi tare că Marea Britanie nu s-a ridicat așteptărilor propriei lor Declaraţii Balfour şi nu a încurajat deloc crearea unui stat evreiesc independent în Palestina. Pentru prima dată la 29 ianuarie 1949, sau la opt luni de la înființarea Statului Israel, Marea Britanie a acordat recunoașterea de facto, fiind astfel, nu prima, ci a treizeci și treia pentru recunoașterea noului stat.}}
 
{{raw:data:p|16|Biblia însăși arată că profețiile referitoare la restaurarea în propria lor țară au avut o împlinire literală asupra Israelului trupesc în secolul al șaselea î.Cr. Circumstanțele din jurul acelei restaurări antice prefigurează și ilustrează modul în care împlinirea completă și finală a profeției are loc în zilele noastre importante. Acum, se potrivesc circumstanțele și evoluțiile legate de colonizarea evreiască a Palestinei și înființarea republicii Israel cu cele ale împlinirii în miniatură a profețiilor cu mult timp în urmă? Nu! Acolo, Dumnezeul Atotputernic l-a răsturnat pe asupritorul lui Israel, Babilonul nelegiuit, și l-a ridicat pe Cir pentru a promova întoarcerea israeliților în țara lui Iuda pentru a reconstrui templul. Dar Imperiul Britanic, care deținea mandatul asupra Palestinei, nu s-a dovedit a fi un Cir modern față de evreii naturali. Evreii sionişti înşişi s-au plâns mult timp şi tare că Marea Britanie nu s-a ridicat așteptărilor propriei lor Declaraţii Balfour şi nu a încurajat deloc crearea unui stat evreiesc independent în Palestina. Pentru prima dată la 29 ianuarie 1949, sau la opt luni de la înființarea Statului Israel, Marea Britanie a acordat recunoașterea de facto, fiind astfel, nu prima, ci a treizeci și treia pentru recunoașterea noului stat.}}

Versiunea de la data 12 martie 2024 16:38

Această pagină nu a fost verificată


15 August, 1949
Turnul de Veghe
247


ceea ce dovedește că o persoană este un evreu adevărat în ochii lui Dumnezeu. - Deut. 10:16; 30: 6; Jer. 4: 4.
11 Dreptatea i-a fost socotită lui Avraam înainte ca acesta să fie circumcis în trup. De asemenea, o persoană loială, credincioasă din orice națiune poate fi justificată înaintea lui Dumnezeu fără a avea circumcizia în trup. Datorită credinței în Dumnezeu așa cum a avut-o Avraam, un astfel de credincios necircumcis poate fi un adevărat copil al lui Avraam după spirit. De aceea, scriitorul iudeo-creștin Pavel le spune imitatorilor lui Isus: „Nu este iudeu, unul care este unul în exterior, nici circumcizia, care este în exterior: ci acela este iudeu, care este în interior; și circumcizia este aceea a inimii, în spirit, și nu în literă; a cărui laudă nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.” -- Rom. 2: 28, 29; 4: 3-12.
12 Astfel, s-a întâmplat că, atunci când doar o rămășiță a evreilor naturali au recunoscut împlinirea profețiilor în Isus Hristos și l-au acceptat ca Mesia lui Iehova, vestea bună a salvării a fost dusă neamurilor netăiate împrejur pentru a le oferi șansa de a-și arăta credință în Dumnezeu ca și Avraam și să devină copii ai lui Avraam. Mulți l-au crezut pe Iehova și l-au acceptat pe Mesia al Său, Isus înviat la dreapta lui Dumnezeu. Cei care au făcut așa au fost justificați pentru credința lor și au fost unși cu spiritul lui Dumnezeu ca copii săi spirituali. În acest fel, ei au devenit parte din noua națiune a lui Dumnezeu, Israelul său după spirit. Acești oameni credincioși dintre neamuri erau evrei sau iudei în interior și s-au ținut tare de Mesia din seminția lui Iuda. Ei l-au lăudat pe Iehova Dumnezeu, pentru că numele Iuda înseamnă „laudă”, adică laudă lui Iehova. - Gen. 29: 35, Am. Stan. Ver.
13 Că acești credincioși în Isus atât din evreii naturali, cât și din neamurile necirmucise alcătuiesc adevăratul Israel pe care Iehova îl acceptă și îl folosește acum, arată același scriitor evreu-creștin. El spune: „De ce, chiar și cei care se lasă circumciși nu păzesc ei înșiși Legea! Dar ei vor să vă lăsați tăiați împrejur, pentru a se putea lăuda cu acel fapt fizic despre voi! Dar eu nu vreau să mă laud niciodată cu nimic altceva decât cu crucea Domnului nostru Iisus Hristos, pe care lumea a fost răstignită în ochii mei și eu în ochii lumii. Căci nici circumcizia, nici lipsa ei nu au nicio importanță, ci doar o nouă creație. Pace și milă tuturor care vor urma această regulă și asupra adevăratului Israel al lui Dumnezeu”. -- Gal. 6:13-16, An Amer. Trans.
14 Acest adevărat Israel al lui Dumnezeu formează împreună cu Isus Hristos sămânța sau urmașul lui Avraam, în care toate familiile și națiunile pământului trebuie să fie binecuvântate. În aceeași scrisoare, acest scriitor iudeo-creștin spune: „Și Scriptura, prevăzând că Dumnezeu va îndreptăți neamurile prin credință, a predicat înainte Evanghelia lui Avraam, zicând: În tine vor fi

binecuvântate toate națiunile. Așadar, cei ce au credință, sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. Acum lui Avraam și seminței lui le-au fost făcute promisiunile. El nu a zis: Și semințelor, ca multor [semințe], ci ca ale unuia singur: Și seminței tale, care este Cristos. Nu este nici iudeu nici grec, nu este nici rob, nici liber, nu este nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Hristos Isus. Și dacă sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori după promisiune.” -- Gal. 3: 8, 9, 16, 28, 29.
15 În lumina acestei afirmații, Dumnezeu nu are de-a face cu două Israeluri astăzi, un Israel spiritual și un Israel trupesc. El are de-a face cu singurul „Israel adevărat al lui Dumnezeu”, sămânța spirituală a lui Avraam. Pentru acest Israel adevărat, în special pentru rămășița lui care trăiește astăzi pe pământ, promisiunile lui Iehova cu privire la restaurarea poporului său își au împlinirea lor majoră și finală.
TRUPESCUL NU ÎMPLINEȘTE PROFEȚIA
16 Biblia însăși arată că profețiile referitoare la restaurarea în propria lor țară au avut o împlinire literală asupra Israelului trupesc în secolul al șaselea î.Cr. Circumstanțele din jurul acelei restaurări antice prefigurează și ilustrează modul în care împlinirea completă și finală a profeției are loc în zilele noastre importante. Acum, se potrivesc circumstanțele și evoluțiile legate de colonizarea evreiască a Palestinei și înființarea republicii Israel cu cele ale împlinirii în miniatură a profețiilor cu mult timp în urmă? Nu! Acolo, Dumnezeul Atotputernic l-a răsturnat pe asupritorul lui Israel, Babilonul nelegiuit, și l-a ridicat pe Cir pentru a promova întoarcerea israeliților în țara lui Iuda pentru a reconstrui templul. Dar Imperiul Britanic, care deținea mandatul asupra Palestinei, nu s-a dovedit a fi un Cir modern față de evreii naturali. Evreii sionişti înşişi s-au plâns mult timp şi tare că Marea Britanie nu s-a ridicat așteptărilor propriei lor Declaraţii Balfour şi nu a încurajat deloc crearea unui stat evreiesc independent în Palestina. Pentru prima dată la 29 ianuarie 1949, sau la opt luni de la înființarea Statului Israel, Marea Britanie a acordat recunoașterea de facto, fiind astfel, nu prima, ci a treizeci și treia pentru recunoașterea noului stat.
17 Când rămășița evreiască s-a întors din Babilon la Ierusalim în 537 î.Cr. pentru a reconstrui templul de închinare al lui Iehova, cetatea și tărâmul ei au rămas pustii timp de șaptezeci de ani, fără locuitor uman sau fiară domesticită. Puterea miraculoasă a lui Iehova a menținut lucrurile așa, iar rămășița credincioasă s-a mutat într-o țară nelocuită. (Ier. 33: 10, 12; 32: 43; 26: 9) Dar s-a întâmplat la fel când evreii au început să impulsioneze lucrarea de colonizare în secolul al XIX-lea, și mai ales după ce