Această pagină nu a fost verificată
15 August, 1949
Turnul de Veghe
249
singure națiuni pământești, ci al tuturor națiunilor, evrei și neamuri. Acest „semn” este nașterea regatului lui Dumnezeu cu Mesia al său pe tronul ceresc. (Mat. 24: 30; Rev. 12: 1-5) S-a dat mărturie la nivel mondial despre acesta, dar masa evreilor naturali, precum și a neamurilor continuă să ignore mărturia mondială dată cu privire la „semn” de către martorii lui Iehova. Acum este timpul pentru convertire. Când această mărturie despre Regat a fost predicată tuturor națiunilor, evrei și neamuri, atunci vine timpul ca puterea Regelui să fie revelată prin războiul universal de la Armaghedon și va fi prea târziu pentru convertire, atât pentru indivizi, cât și pentru națiuni. Aceasta va fi „ziua mâniei și a revelației dreptei judecăți a lui Dumnezeu; care va plăti fiecărui om după faptele sale: tribulație și neliniște, peste orice suflet al omului care face răul, mai întâi peste iudeu și de asemenea peste neamuri”. -- Rom. 2: 5, 6, 9; Rev. 16: 14-16; 2 Tes. 1:7.
23 Fiecare dezvoltare în legătură cu nou-născuta republică a Israelului dovedește că aceasta nu a fost întemeiată de Dumnezeu sau cu ajutorul lui și nici nu va fi acceptată de el ca națiunea sa principală în lumea nouă viitoare a dreptății. Când Iehova Dumnezeu a stabilit pentru prima dată pe israeliți în Țara Făgăduinței cu cincisprezece secole înainte de Cristos, el i-a organizat ca o Teocrație conform legii lui Moise. Când rămășița loială, credinciosă s-a întors din Babilon în secolul al șaselea î.Hr. ei de asmenea şi-au organizat naţiunea după acea lege teocratică. Nu la fel sioniştii politici de astăzi, plini de scopuri politice. Ei încearcă să copieze națiunile neamuri ale acestei lumi, așa cum au făcut strămoșii lor în zilele profetului Samuel, când i-au cerut un rege uman vizibil, nemulțumiți că îl au pe Iehova drept adevăratul lor Rege invizibil. Așa că acum ei se organizează în stil lumesc și se formează într-o democrație. Cât de departe de a admite anumite părți și trăsături ale legii teocratice a lui Iehova prin Moise în legea statului Israel a devenit o problemă dureroasă și dificilă. Guvernul ia în componența sa persoane de stânga și anticlericali, iar Talmudul tradițiilor religioase nescripturale primește mai multă recunoaștere decât Cuvântul pur și legea lui Iehova. Da, încercând să devină una din familia modernă a națiunilor politice, noul stat trebuie să facă compromisuri.
A MERGE JOS LA EGIPT PENTRU AJUTOR
24 Recunoaştere? Da, Israelul are o mulțime de acestea de la politicienii populari și de la națiunile acestei lumi. Dar nu de la Iehova Dumnezeu și nici de la Mesia al său! Aprobarea pe scară largă din partea religiilor și națiunilor acestei lumi nu este o dovadă a aprobării divine. Regula lui Dumnezeu, declarată de scriitorul iudeo-creștin Iacov celor necredincioși, spune: „Voi adulterilor, nu știți că prietenia lumii este dușmănie cu
Dumnezeu? De aceea, oricine vrea să fie prieten cu lumea se face dușman al lui Dumnezeu.." (Iacov 4: 4, Am. Stan. Ver.) Observați cum această lume a făcut avansuri prietenoase Israelului și cât de mulțumit a fost Israel să le obțină.
25 Primul care a recunoscut republica Israel a fost președintele Truman al Statelor Unite, uimind lumea politică cu promptitudinea cu care a făcut-o. Cum s-a întâmplat acest lucru și sub ce influență? Cu siguranță nu sub influența lui Iehova, Dumnezeul Israelului antic. Chiar în următoarea duminică, 16 mai 1948, comentatorul cunoscut la nivel național, Drew Pearson, transmițând de la Washington, D.C., printr-o rețea de radio națională, a scos la iveală următoarele fapte:
26 Imediat ce noul stat evreiesc a fost proclamat la Tel Aviv, liderii partidului politic Democrat din America au devenit ocupați, lideri precum senatorul J. Howard McGrath, de Rhode Island, președintele Comitetului Național Democrat, „șeful” Edward J. Flynn. din Bronx, New York și Frank Hague, pe atunci la al treizeci și doilea și ultimul an ca primar al orașului Jersey City, New Jersey. Toți acești oameni sunt adepți religioși ai Vaticanului. Aceștia și alții din partidul lor contactat imediat sau l-a sunat pe Truman, îndemnându-l să recunoască Statul Israel. Truman le datora ceva lui Flynn și Hague. La convenția de nominalizare prezidențială a Partidului Democrat din 1944 la Chicago, Illinois, Flynn și Hague au venit împreună cu alți doi romano-catolici, Robert E. Hannegan, pe atunci președinte național al Partidului Democrat, și Edward J. Kelly, primarul orașului Chicago. Pentru a bloca nominalizarea de către partid a lui Jas. F. Byrnes sau a vicepreședintelui Henry A. Wallace pentru următoarea vicepreședinție, cei patru potentați politici au stat împreună și au aranjat să amâne nominalizarea cu succes a lui Truman pe atunci senator pentru funcția de vicepreședinte al Statelor Unite. Roosevelt și Truman au câștigat alegerile naționale, iar când Roosevelt a murit în 1945, Truman i-a succedat la președinție.
27 1948 a fost anul alegerilor prezidențiale. Deci, când McGrath, Flynn și Hague l-au determinat pe Truman să recunoască Israelul, Truman a trebuit să ia în considerare nu un vot evreiesc, ci votul romano-catolic prin care spera să câștige și prin care a câștigat realegerea la președinție în toamna care urma. Politicienii catolici care l-au determinat la acest pas au avut în vedere interesele Vaticanului în Palestina, în special așa-numitele „locuri sfinte” și instituțiile educaționale. Mai mult, Vaticanul era angajat într-un război cu comunismul și a existat Rusia sovietică de învins în recunoașterea Israelului, aproape vecinul său de alături.
28 Acum Israelul nu solicitase încă Statelor Unite recunoașterea. Așadar, pentru a grăbi procedura,
