Pagină:Provoking-the-showdown-1945.pdf/4: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 4: Linia 4:
 
{{raw:data:p|c|și dovezi ca suport, el a ridicat astfel de oponenți ai lui Satan Diavolul și ai armatei rele a acestuia. Când timpul va expira, Iehova îi va justifica pe cei curajoși care sfidează dușmanul, rezolvând marea dispută în favoarea sa și, astfel, justificându-și propriul nume ca Dumnezeu Atotputernic și Suveran Universal.}}
 
{{raw:data:p|c|și dovezi ca suport, el a ridicat astfel de oponenți ai lui Satan Diavolul și ai armatei rele a acestuia. Când timpul va expira, Iehova îi va justifica pe cei curajoși care sfidează dușmanul, rezolvând marea dispută în favoarea sa și, astfel, justificându-și propriul nume ca Dumnezeu Atotputernic și Suveran Universal.}}
 
{{raw:data:p|5|Cum va face Dumnezeu acest lucru în vederea viitoarei lumi postbelice, Iehova a dat exemple din când în când din zilele de demult. Unul dintre astfel de exemple convingătoare, cu toate trăsăturile provocării, contra-provocarii și confruntării, l-a dat în mijlocul domniei credinciosului Ezechia, regele Ierusalimului. Dumnezeu nu a lăsat ca aceasta să vină la noi ca o tradiție nescrisă a oamenilor. El a făcut ca faptele cauzei să fie înregistrate și păstrate împotriva tuturor eforturilor concurenților învinși în controversă de a o distruge. În beneficiul slujitorilor săi de bunăvoie care acceptă contra-provocarea, Iehova a făcut să se furnizeze trei înregistrări scrise, una în 2 Cronici 32:1-23; alta la 2 Regi 18: 13-37; 19: 1-37; iar alta la Isaia 36:1-22; 37: 1-38. Înregistrarea lui Isaia este aproape o repetare cuvânt cu cuvânt a celei din 2 Regi. Și întrucât suntem cu toții legați în mod inevitabil de chestiune, stând fie să câștigăm, fie să pierdem personal prin soluționarea care se apropie a problemei, trecem aici printr-o scurtă analiză a acestei triple înregistrări. Este de importanță urgentă să facem acest lucru, pentru că „regatul cerurilor este la îndemână”.}}
 
{{raw:data:p|5|Cum va face Dumnezeu acest lucru în vederea viitoarei lumi postbelice, Iehova a dat exemple din când în când din zilele de demult. Unul dintre astfel de exemple convingătoare, cu toate trăsăturile provocării, contra-provocarii și confruntării, l-a dat în mijlocul domniei credinciosului Ezechia, regele Ierusalimului. Dumnezeu nu a lăsat ca aceasta să vină la noi ca o tradiție nescrisă a oamenilor. El a făcut ca faptele cauzei să fie înregistrate și păstrate împotriva tuturor eforturilor concurenților învinși în controversă de a o distruge. În beneficiul slujitorilor săi de bunăvoie care acceptă contra-provocarea, Iehova a făcut să se furnizeze trei înregistrări scrise, una în 2 Cronici 32:1-23; alta la 2 Regi 18: 13-37; 19: 1-37; iar alta la Isaia 36:1-22; 37: 1-38. Înregistrarea lui Isaia este aproape o repetare cuvânt cu cuvânt a celei din 2 Regi. Și întrucât suntem cu toții legați în mod inevitabil de chestiune, stând fie să câștigăm, fie să pierdem personal prin soluționarea care se apropie a problemei, trecem aici printr-o scurtă analiză a acestei triple înregistrări. Este de importanță urgentă să facem acest lucru, pentru că „regatul cerurilor este la îndemână”.}}
{{raw:data:m|0|20|0|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|PĂRȚI CONTENDENTE}}}}}}
+
{{raw:data:m|0|20|0|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|PĂRȚI CONCURENTE}}}}}}
 +
{{raw:data:p|6|Evenimentul dramatic de odinioară capătă o semnificație profetică, deoarece își găsește echivalentul în treburile acestei epoci agitate care a început în 1914 d.Hr. Unul dintre actorii de pe scena antică a fost o putere mondială, cu rădăcini de mare antichitate. În prima carte a Bibliei, anume, în Geneza 2:10-14, se spune că un râu a ieșit din grădina Edenului și s-a împărțit afară în patru râuri, dintre care al doilea este „cel ce se înconjoară toată ţara Etiopiei"; iar al treilea este „cel care curge spre estul Asiriei”; și „al patrulea râu este Eufratul”, unde cetatea și turnul Babel, sau Babilonul, au fost construite la scurt timp după Potop. Nimrod, puternicul vânător, care s-a ridicat ca zeu-stat pentru închinare, a fost primul rege în Babel sau Babilon. Afară din teritoriile sale, a înaintat prosper ca agresor și a construit Ninive pe malul Tigrului, „al treilea râu” menționat mai sus. Ninive se întindea astfel lângă ceea ce sunt actualele câmpuri petroliere din Mosul (Gen. 10 : 8-12) Acesta este Ninive, în Asiria, căruia profetul Iona i-a predicat să se căiască din cauza marii sale răutăți (Iona}}
 
{{raw:data:m|1|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
 
{{raw:data:m|1|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
 
{{raw:data:q|5|Cum și de ce ne-a dat Iehova un exemplu convingător al celor de mai sus în conexiune cu Ezechia? și de ce este important să o luăm în considerare aici?}}
 
{{raw:data:q|5|Cum și de ce ne-a dat Iehova un exemplu convingător al celor de mai sus în conexiune cu Ezechia? și de ce este important să o luăm în considerare aici?}}
 +
{{raw:data:q|6|Care este consemnarea Bibliei despre originile Asiriei, locația și religia ei?}}
 +
|{{raw:data:p|c|1-4; Mat. 12: 39-41). Faptele sunt că Asiria, a cărei capitală a devenit Ninive în cele din urmă, era condusă de un guvern autoritar aflat sub controlul marelui contestator al lui Iehova, Satan Diavolul, și al demonilor săi. Satana era acolo adorat sub forma idolului-chip numit „Nisroch”, al cărui nume, din câte puteau înțelege evreii, însemna „vultur măreț”. Datorită activităților de pionier ale lui Nimrod, Asiria a fost numită și „țara lui Nimrod”. -- Mic. 5: 6.}}
 +
{{raw:data:p|7|Regatul lui Iuda, peste care a domnit Ezechia la Ierusalim, se afla între Egipt la sud și Asiria la nord. Din acest motiv, cele două puteri mondiale, Egiptul și Asiria, au devenit reprezentanți ai ceea ce Biblia numește „regele de la sud” și „regele de la nord”. Regatul lui Iuda a fost doar un mic regat, conducând doar câteva milioane de israeliți, adică doar trei triburi din cele douăsprezece triburi ale lui Israel, și anume, Iuda, Beniamin și Levi, împreună cu o mulțime de „străini” ne-israeliți înăuntru porților cetății lor. La moartea regelui Solomon, celelalte triburi ale lui Israel se rupseseră de Ierusalim și formaseră un regat separat, așa-numitul „regat a lui Israel”, a cărei cetate Samaria a devenit capitala în scurt timp.}}
 +
{{raw:data:p|8|Acest din urmă regat al lui Israel s-a abătut repede de la închinarea lui Iehova. S-a predat religiei; începând cu doi viței de aur pentru închinare și coborând în forme mai rele de religie până când a fost atinsă religia închinarii înflăcărate la Baal. Prin urmare, regatul lui Israel a pierdut protecția Suveranului Universal; iar în al șaptelea an al domniei lui Ezechia a privit peste graniță pentru a vedea capitala religioasă Samaria distrusă până la pământ de cuceritorul asirian, Sargon, și israeliții supraviețuitori, târâți în exil în teritoriile de nord ale Asiriei. Regele Ezechia a văzut înțelesul acestui lucru; el a luat cu toată inima adevărul ilustrat acolo, și anume că abandonarea închinării lui Iehova Dumnezeu și adoptarea religiei sunt fatale și duc la ruină și distrugere. Acesta este adevărul pe care Vaticanul și celelalte state ale „creștinătății” postbelice vor fi obligate să-l învețe și să-l recunoască la viitoarea bătălie de la Armaghedon. Acolo problema supremă a dominației universale va fi decisă împotriva lor printr-un dezastru ca cel al Israelului de odinioară.}}
 +
{{raw:data:p|9|Întrebarea s-a ridicat în fața lui Ezechia: Vor suferi Ierusalimul și Iuda  o soartă ca a lui Israel și aceasta din mâna regelui Asiriei? Fie ca „cruciații” religiei de astăzi să ia notă că determinarea acestei întrebări cruciale depindea de}}
 +
{{raw:data:m|1|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
 +
{{raw:data:q|7|Unde era situat regatul lui Iuda și cum a apărut acest regat?}}
 +
{{raw:data:q|8|(a) Cărei închinare s-a predat regatul lui Israel și cu ce rezultat final? (b) Ce semnificație a văzut Ezechia în aceasta și când o va învăța și recunoaște „creștinătatea”?}}
 +
{{raw:data:q|9|Prin urmare, ce întrebare s-a ridicat înaintea lui Ezechia? și cum a procedat devreme să răspundă?}}
 
}}
 
}}

Versiunea curentă din 5 aprilie 2024 15:33

Această pagină nu a fost verificată


100
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


și dovezi ca suport, el a ridicat astfel de oponenți ai lui Satan Diavolul și ai armatei rele a acestuia. Când timpul va expira, Iehova îi va justifica pe cei curajoși care sfidează dușmanul, rezolvând marea dispută în favoarea sa și, astfel, justificându-și propriul nume ca Dumnezeu Atotputernic și Suveran Universal.
5 Cum va face Dumnezeu acest lucru în vederea viitoarei lumi postbelice, Iehova a dat exemple din când în când din zilele de demult. Unul dintre astfel de exemple convingătoare, cu toate trăsăturile provocării, contra-provocarii și confruntării, l-a dat în mijlocul domniei credinciosului Ezechia, regele Ierusalimului. Dumnezeu nu a lăsat ca aceasta să vină la noi ca o tradiție nescrisă a oamenilor. El a făcut ca faptele cauzei să fie înregistrate și păstrate împotriva tuturor eforturilor concurenților învinși în controversă de a o distruge. În beneficiul slujitorilor săi de bunăvoie care acceptă contra-provocarea, Iehova a făcut să se furnizeze trei înregistrări scrise, una în 2 Cronici 32:1-23; alta la 2 Regi 18: 13-37; 19: 1-37; iar alta la Isaia 36:1-22; 37: 1-38. Înregistrarea lui Isaia este aproape o repetare cuvânt cu cuvânt a celei din 2 Regi. Și întrucât suntem cu toții legați în mod inevitabil de chestiune, stând fie să câștigăm, fie să pierdem personal prin soluționarea care se apropie a problemei, trecem aici printr-o scurtă analiză a acestei triple înregistrări. Este de importanță urgentă să facem acest lucru, pentru că „regatul cerurilor este la îndemână”.
PĂRȚI CONCURENTE
6 Evenimentul dramatic de odinioară capătă o semnificație profetică, deoarece își găsește echivalentul în treburile acestei epoci agitate care a început în 1914 d.Hr. Unul dintre actorii de pe scena antică a fost o putere mondială, cu rădăcini de mare antichitate. În prima carte a Bibliei, anume, în Geneza 2:10-14, se spune că un râu a ieșit din grădina Edenului și s-a împărțit afară în patru râuri, dintre care al doilea este „cel ce se înconjoară toată ţara Etiopiei"; iar al treilea este „cel care curge spre estul Asiriei”; și „al patrulea râu este Eufratul”, unde cetatea și turnul Babel, sau Babilonul, au fost construite la scurt timp după Potop. Nimrod, puternicul vânător, care s-a ridicat ca zeu-stat pentru închinare, a fost primul rege în Babel sau Babilon. Afară din teritoriile sale, a înaintat prosper ca agresor și a construit Ninive pe malul Tigrului, „al treilea râu” menționat mai sus. Ninive se întindea astfel lângă ceea ce sunt actualele câmpuri petroliere din Mosul (Gen. 10 : 8-12) Acesta este Ninive, în Asiria, căruia profetul Iona i-a predicat să se căiască din cauza marii sale răutăți (Iona

1-4; Mat. 12: 39-41). Faptele sunt că Asiria, a cărei capitală a devenit Ninive în cele din urmă, era condusă de un guvern autoritar aflat sub controlul marelui contestator al lui Iehova, Satan Diavolul, și al demonilor săi. Satana era acolo adorat sub forma idolului-chip numit „Nisroch”, al cărui nume, din câte puteau înțelege evreii, însemna „vultur măreț”. Datorită activităților de pionier ale lui Nimrod, Asiria a fost numită și „țara lui Nimrod”. -- Mic. 5: 6.
7 Regatul lui Iuda, peste care a domnit Ezechia la Ierusalim, se afla între Egipt la sud și Asiria la nord. Din acest motiv, cele două puteri mondiale, Egiptul și Asiria, au devenit reprezentanți ai ceea ce Biblia numește „regele de la sud” și „regele de la nord”. Regatul lui Iuda a fost doar un mic regat, conducând doar câteva milioane de israeliți, adică doar trei triburi din cele douăsprezece triburi ale lui Israel, și anume, Iuda, Beniamin și Levi, împreună cu o mulțime de „străini” ne-israeliți înăuntru porților cetății lor. La moartea regelui Solomon, celelalte triburi ale lui Israel se rupseseră de Ierusalim și formaseră un regat separat, așa-numitul „regat a lui Israel”, a cărei cetate Samaria a devenit capitala în scurt timp.
8 Acest din urmă regat al lui Israel s-a abătut repede de la închinarea lui Iehova. S-a predat religiei; începând cu doi viței de aur pentru închinare și coborând în forme mai rele de religie până când a fost atinsă religia închinarii înflăcărate la Baal. Prin urmare, regatul lui Israel a pierdut protecția Suveranului Universal; iar în al șaptelea an al domniei lui Ezechia a privit peste graniță pentru a vedea capitala religioasă Samaria distrusă până la pământ de cuceritorul asirian, Sargon, și israeliții supraviețuitori, târâți în exil în teritoriile de nord ale Asiriei. Regele Ezechia a văzut înțelesul acestui lucru; el a luat cu toată inima adevărul ilustrat acolo, și anume că abandonarea închinării lui Iehova Dumnezeu și adoptarea religiei sunt fatale și duc la ruină și distrugere. Acesta este adevărul pe care Vaticanul și celelalte state ale „creștinătății” postbelice vor fi obligate să-l învețe și să-l recunoască la viitoarea bătălie de la Armaghedon. Acolo problema supremă a dominației universale va fi decisă împotriva lor printr-un dezastru ca cel al Israelului de odinioară.
9 Întrebarea s-a ridicat în fața lui Ezechia: Vor suferi Ierusalimul și Iuda o soartă ca a lui Israel și aceasta din mâna regelui Asiriei? Fie ca „cruciații” religiei de astăzi să ia notă că determinarea acestei întrebări cruciale depindea de