Pagină:Răzunarea-asupra-filistenilor-Favorizarea-servului-său-Samson-partea-2-3-1936.djvu/12

în Dumnezeu și nu în instrumentul pe care l-a ținut în mână. După ce acest instrument și-a îndeplinit scopul n-a mai avut nici o întrebuințare pentru el. „După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Și locul acela s-a numit Ramat-Lehi.” - Judecători 15:17.

³³ Samson a dat locului unde a avut loc măcelul un nume potrivit. Cuvântul „Lehi” înseamnă „o falcă”, și locul a fost numit de Samson în felul acesta după ce a ucis pe Filistenii cari se suiseră împotriva lui. Samson a numit locul „Ramat-Lehi” ceea ce înseamnă „Ridicarea fălcii”, adică că el a întrebuințat-o atunci și acolo prin uciderea dușmanilor săi spre justificarea numelui lui Iehova. În felul acesta a pus locul biruinței o aducere aminte spre justificarea lui Iehova, și aceasta arată că servii credincioși fac bine când dau lui Dumnezeu onoarea pentru mila și puterea sa susținătoare și dacă nu onorează nici o dată pe oameni.

³⁴ Acea luptă în care au căzut o mie de Filisteni înaintea lui Samson, a fost pentru Samson o mare probă de foc, și când s-a isprăvit a fost aproape istovit de puteri, și el a avut o sete arzătoare după apă proaspătă. „Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, și a zis: TU ai îngăduit, prin mâna robului tău, această mare izbăvire; și acum să mor de sete, și să cad în mâinile celor netăiați împrejur?” - Judecători 15:18.

³⁵ Tocmai atunci a fost anotimpul cel mai arzător și Samson a luptat fără să se oprească și să-și potolească setea chiar și dacă ar fi fost ceva în apropiere cu ce și-ar fi putut potoli setea. El n-a luat biruința pentru sine ci a dat toată slava lui Iehova; Samson s-a mărturisit el însuși ca serv al lui Dumnezeu și a strigat apoi plin de încredere la Domnul după ajutor ca să nu moară. Aceasta arată că el a ținut în minte faptul că e atârnat cu totul de Iehova și că biruința pe care a câștigat-o de curând a fost victoria lui Dumnezeu și nu triumful său propriu. Altitudinea lui Samson în această situație accentuează cu putere că el a fost un om al credinței și că Dumnezeu din pricina credinței și credincioșiei sale l-a pus pe lista celor aprobați. (Evrei 11:32) I-a fost clar că deși a pus pe Filisteni pe fugă și a ucis pe o mie din ei, ca cădea acum în mâinile hordei celor netăiați împrejur deoarece a fost aproape sleit de puteri. El a știut că în acest caz mulțimea netăiată împrejur a Filistenilor va ocărî pe Dumnezeul lui Samson și vor pângări și mai mult numele său și vor zice: „Dumnezeul său nu l-a putut scăpa să nu moară de sete în regiunea sălbatică unde a găsit falca de măgar neuscată.” Din acest motiv s-a rugat Samson lui Dumnezeu să-i trimită apă împrospătătoare ca să poată trăi și lupta mai departe. Prin aceasta a reprezentat pe credincioși periodului Ilie al lucrului cari de multe ori s-au aflat în greutăți în cari au avut lipsă de înviorare și ajutor ca să fie ținuți în viață și să poată continua să dea mărturie pentru numele și slava lui Iehova și a Regelui său. Credincioșia și stăruința lui Samson este pusă înaintea urmașilor credincioși ai lui Christos ca pildă, și eu sunt îndemnați să lucreze în chip asemănător. (Evrei 12:1) Lăsa-va acum Iehova pe servul său să moară de sete în pustie? Nu, deoarece Dumnezeu susține totdeauna pe aceia, cari îi sunt credincioși și devotați. Samson se afla în Lehi, în locul din apropierea fălcii de măgar, și acolo a voit Dumnezeu să-l învioreze și să-l susțină și să-i permită să trăiască mai departe. „Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi (falcă) și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat și s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este și astăzi la Lehi.” - Judecători 15:19.

³⁶ Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu ar fi scos apă din falca lui Samson sau din falca de măgar aruncată, ci a făcut să izvorească apă dintr-un loc al acelei țări pe care Samson l-a numit Lehi „Falcă” sau Ramat-Lehi, aceasta înseamnă locul ridicării unui instrument spre justificarea numelui lui Iehova. Că Dumnezeu printr-un cutremur de pământ sau printr-o despicare simplă a pământului a făcut să țâșnească apă, nu este spus. E deajuns de a ști că Iehova Dumnezeu a înviorat acolo pe servul său credincios și l-a ținut în viață. Fără îndoială că Dumnezeu s-a referit la toți credincioșii de felul acesta cari se încred în el în toate împrejurările, când a pus pe profetul său Isaia să scrie: „Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. Voi face să izvorească râuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor: voi preface pustia în iaz, și pământul uscat în șivoaie de ape.” (Isaia 11:17,18) Tabloul profetic de aici preumbrește în mod clar că clasa credincioasă a lui Dumnezeu se poate lăsa în nădejdea lui Iehova plină de încredere că o va susține în orice timp de strâmtorare și că nu va părăsi nici o dată pe aceia cari continuă în mod credincioși să-și împlinească legământul lor de a face voința sa.

³⁷ După ce Samson s-a împrospătat din apa delicioasă pe care i-a dat-o Domnul, s-a înviorat și a fost cu voie bună. Așa a fost și în decursul periodului Ilie, când lupta a pus pe cei credincioși la o probă aspră și ei au slăbit și s-au istovit și s-au obosit, și când au dorit cu înfocare o asigurare învioratoare de la Domnul, le-a dat-o; apoi și-au continuat lucrul și au făcut cu puterea lor tot ce-au găsit mâinile lor de făcut și au continuat să se bucure. Aceasta este în armonie perfectă cu făgăduință lui Dumnezeu față de credincioșii săi. (Isaia 40:20-31) Ce face Dumnezeu unuia dintre servii săi credincioși, face în chip asemănător tutror cari îi sunt credincioși.

³⁸ După ce Samson s-a înviorat, a numit locul ca expresie a mulțumirii sale ”En-Hacore” sau „Izvorul celui ce strigă”, „el este și astăzi la Lehi”, acesta este izvorul de apă care i-a fost dăruit când a strigat la Domnul. Acel loc a fost numit așa până în ziua scrierii dării divine a cărții Judecătorilor. Acest izvor necontenit de apă pe care Dumnezeu l-a făcut să țâșnească din pricina numelui său, a fost un monument al puterii și credincioșiei sale acelora cari l-au invocat și l-au slujit în spirit și în adevăr. Ce potrivit este „Turnul de veghere” („Vestitorul”) și scrierile sale înrudite ca mijloc sau canal pentru a transmite servilor lui Dumnezeu adevăruri învioră-