Această pagină nu a fost verificată
15 Septembrie, 1931
TURNUL DE VEGHE
283
limitată la cei care sunt devotați lui Iehova Dumnezeu. Asta explică de ce Cuvântul Domnului nu poate fi înțeles de cei care nu sunt în armonie cu Dumnezeu. Dacă un om vrea să înțeleagă Cuvântul Domnului, trebuie să îi fie devotat Domnului în mod onest și sincer. Acest fapt este specificat clar în Psalmul douăzeci și cinci, versetul paisprezece: ”Taina Domnului este pentru cei ce se tem de El și legământul făcut de El le dă învățătură”.
Apostolii, sub supravegherea Domnului, au organizat biserica în vremea lor. Pentru membrii bisericii din acele timpuri, epistolele scrise sau scrisorile apostolilor aveau un anumit obiectiv, însă erau destinate mai ales pentru a aduce claritate, ajutor și alinare membrilor bisericii la sfârșitul veacurilor, unde ne aflăm noi acum. Asta o spun chiar vorbele apostolului în Romani, capitolul cincisprezece, versetul patru și în Prima Epistolă către Corinteni, capitolul zece, versetul unsprezece. După moartea apostolilor, biserica a intrat brusc într-o perioadă îndelungată de întuneric, denumită în general drept „Epoca întunericului". În acel lung interval de timp, Dumnezeu și-a întors fața de la organizația numită „biserică" în ceea ce privește revelarea scopurilor sale. Acea perioadă a durat aproximativ din secolul al III-lea până în secolul al XIX-lea și este foarte probabil ca pe pământ să fi rămas un număr foarte mic de adepți ai lui Hristos în tot acest timp. Numărul de pretinși adepți ai lui Hristos era mare, dar puțini erau cu adevărat credincioși și cinstiți. Aceasta a fost perioada de timp în care adevărul și minciuna au crescut laolaltă, un fapt pe care Iisus l-a descris în parabola sa drept „grâul” și „neghina” care cresc pe același ogor. După cum a spus el, ele trebuie să continue să crească împreună până la sfârșitul veacurilor. (Mat. 13: 24,30,39) Cele două categorii crescând astfel împreună, adevărații adepți ai lui Hristos au fost mult împiedicați de minciună. Învățătorii din biserici erau oameni egoiști, interesați de influențele politice și de lingușeala personală. Sub influența și controlul inamicului Satana, ei au făcut ca adevărul să devină ascuns și să fie de-abia întrezărit.
Din nou se atrage atenția asupra cuvintelor lui Iisus, marele Profet, care, cu putere de la Iehova, le-a spus ucenicilor săi: „Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce … Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi și voi.” Ar trebui deci să ne așteptăm ca noua venire a Domnului să marcheze începutul unei mai bune înțelegeri a Cuvântului lui Dumnezeu. În armonie cu aceasta, este consemnat în cartea Faptele Apostolilor, capitolul trei, versetele nouăsprezece până la douăzeci și unu, că apostolul Petru, la scurt timp după Rusalii, a proorocit ca: ”Să vină de la Domnul [sau, literalmente, de la fața Domnului - Iehova] vremurile de înviorare; şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi, pe Iisus Hristos, pe Care cerul trebuie să-L primească [țină] până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților săi proroci din
vechime”. Astfel, apostolul prezice în mod clar un timp de înviorare pentru oamenii Domnului, care va avea să fie la a doua venire a Domnului Iisus.
Asta nu ar însemna că Isus trebuie să fie din nou prezent în trup pe pământ, pentru că prin El nu există nicio barieră între cer și pământ. El este un spirit de natură divină iar puterea sa nu are limite, indiferent de locul unde se află întrupat. Fiind învestit cu toată puterea în cer și pe pământ, se poate îngriji de treburile bisericii de oriunde s-ar afla. Cuvintele apostolului Petru mai sus citate au însemnătatea că, la un moment dat și acționând întocmai după poruncile lui Iehova, Hristos Iisus va începe să slujească celor consacrați lui Dumnezeu și le va da înviorare. Care ar fi natura acelei înviorări?
Petru vorbește despre „așezarea din nou”, care ar însemna restabilirea a ceea ce fusese îndepărtat sau ascuns și care ar include neapărat adevărul ascuns în ”Epoca întunericului”. Altă dată, după cum este consemnat în Matei, capitolul șaptesprezece, versetul unsprezece, Iisus a spus că „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile.” Ilie a fost un profet al lui Dumnezeu care a făcut o lucrare de reașezare a lucrurilor în vremea sa, în sensul că a redat israeliților o formă de înțelegere a adevărului cu privire la Dumnezeu și la relația lor de legământ cu acesta. (1 Regi 18:39) Lucrarea sa a fost profetică și a prezis că Domnul va așterne din nou adevărul înaintea propriului său popor. După moartea lui Ilie, Maleahi a prorocit că Dumnezeu îl va trimite pe profetul Ilie înainte de ziua cea mare și înfricoșătoare a Domnului. Citiți și voi această prorocire în Maleahi, capitolul patru, versetele cinci și șase. Această prorocire este o dovadă că și alții ar trebui să facă o lucrare similară cu cea făcută de Ilie, dar la o scară mult mai mare și cu mult mai multă importanță.
Reașezarea sau așezarea din nou a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Iisus, precum și reașezarea menționată de apostolul Petru, trebuie să înceapă cu așternerea din nou înaintea poporului lui Dumnezeu a adevărurilor care fuseseră ascunse în ”Epoca întunericului”. Acea lucrare de reașternere ar putea progresa în timpul celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. S-ar aștepta ca zilele de înțelegere a profețiilor să înceapă la un moment dat după cea de-a doua venire a Domnului, iar înțelegerea să continue să progreseze după aceea.
Dovada din Scripturi este că cea de-a doua venire a Domnului Iisus Hristos este nevăzută și a început deja aproximativ în anul o mie opt sute șaptezeci și opt (d.Hr.). În Scripturile Noului Testament, scrise inițial în limba greacă, există trei cuvinte grecești diferite folosite în legătură cu a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Aceste cuvinte sunt: parousia (Matei 24: 3), care înseamnă literalmente „prezență”; epiphancia (2 Tim. 4: 1), care înseamnă prezență și strălucire cu o
