Pagină:The-higher-powers.pdf/8

în Biserică, nu au fost ei toți, în înțelesul textului nostru, creație omenească? Omul Isus a fost cel care a făcut aceasta și cei care au fost trimiși au fost oameni; și aceasta nu este mai puțin adevărat, chiar dacă s-a făcut în ascultare de porunca lui Dumnezeu.

³⁴ Atunci când Biserica stabilește printr-o rezoluție o regulă care să guverneze adunarea, sau numește conducători, nu este oare aceasta de creație omenească? Când apostolii anunțau o regulă sau reguli referitoare la Biserică, nu erau acestea de creație omenească? În sprijinirea acestei concluzii, observați cuvintele scrise: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri [conducătorii voștri, Diaglot] care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu ... Ascultați de mai marii voștri, și fiți-le supuși căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci așa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” - Evrei 13: 7, 17.

³⁵ După cum se vede, cuvintele lui Petru pe care le-a adresat Bisericii înseamnă în mod clar aceasta: Acolo unde Biserica acționează sub autoritatea Scripturilor și face un aranjament pentru conducerea sau calea ei de acțiune, atunci fiecare membru al adunării să se supună unui astfel de aranjament și să nu încerce să-l răstoarne. Dacă ceea ce este de creație omenească, de pildă reguli, legi sau conducători, devin nefolositoare, sau conducătorii devin necredincioși, Biserica poate acționa pentru a judeca, a hotărî sau a da afară pe cei necredincioși. Însă nici o persoană nu are autoritate să acționeze astfel. Învățătura principală este că acesta este aranjamentul sau organizația Domnului, și El a stabilit modul în care ea va fi guvernată și judecată.

³⁶ Atunci, ce a vrut Petru să spună, când a zis: „atât regelui, ca înalt stăpânitor [ca suprem, ASV; KJV]”? Fără îndoială el s-a referit la Isus, deoarece Isus este Regele sau Domnul Bisericii și El este suprem peste Biserică, fiindcă acționează întotdeauna în armonie deplină cu Iehova, Cel Suprem. Dar cum s-ar putea spune că Isus, Regele, este creația omenească, așa cum apar în text aceste cuvinte? Apostolul n-a spus că Isus este o orânduire omenească. Când Isus a fost pe pământ, El a fixat anumite reguli, care trebuie urmate de Biserică; fiind promulgate de omul Isus Cristos, aceste reguli erau de creație omenească. Dar nici măcar asta nu vrea să spună aici Petru prin argumentul său. Parafrazate, cuvintele sale sunt acestea: 'Fiți supuși oricărei orânduiri omenești [din Biserică] pentru Domnul, căci această orânduire este în legătură cu Regele, Cristos, Capul Bisericii. Sigur că vă veți supune acesteia, deoarece El este Capul Bisericii; sau dacă aceasta este în legătură cu conducătorii Bisericii, care sunt trimiși de Domnul Isus Cristos'. Apostolii au fost numiți ca și conducători în Biserică (1 Corinteni 12:28). Ei au fixat reguli în legătură cu Biserica. Dacă acele reguli au fost inspirate direct și conduse de Iehova sau de Domnul Isus, sau dacă au fost făcute de apostoli, membrii Bisericii nu puteau știi; însă ei au fost sfătuiți să se supună acestora pentru Domnul și să lase în seama Domnului să hotărască dacă acele reguli erau corecte sau nu. Nu întotdeauna apostolii vorbeau prin porunci. Cu o ocazie, Pavel a zis: „Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă.” - 1 Corinteni 7:6.

³⁷ Argumentul lui Petru (1 Petru 2:13, 14) era pentru unitatea și armonia din Biserică. În sprijinul acestui fapt, observați următoarele sale cuvinte: „Fiți respectuoși cu toți; iubiți frăția; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste Regelui.” (1 Petru 2:17, Diaglott) Este clar aici, că atunci când poruncește Bisericii să-i respecte pe toți, să-și iubească frații și să se teamă de Dumnezeu, și după aceea vorbește despre Rege, el nu se referă la regii de pe pământ, peste care Satan este dumnezeu. Pentru a stabili către cine vorbește, este necesar doar să observăm cuvintele de început ale epistolei, pe care el o adresează creației noi.

³⁸ Ca o dovadă suplimentară că acele cuvinte ale lui Petru se referă la guvernarea din Biserică și că atunci când el vorbește cu referire la Rege se referă la Cristos, el zice: „Sau guvernatorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac binele.” (Diaglott). Se poate spune că Dumnezeu a trimis guvernatorii diferitelor națiuni ca să pedepsească pe făcătorii de rele din Biserică și să laude pe cei ce fac binele din aceasta? Cine a mai auzit despre vreun guvernator sau conducător al vreunei națiuni lăudând pe cineva pentru ascultarea și credința sa absolută față de Domnul Dumnezeu și față de Domnul Isus Cristos? Domnul Isus Cristos i-a trimis pe apostoli ca și guvernatori în Biserică; și apostolii, ca guvernatori în Biserică, au pedepsit pe făcătorii de rele (Fapte 5: 1-10; 1 Corinteni 5: 1-5) Ei, de asemenea, au lăudat pe cei care făceau binele în Biserică (Filipeni 1:3; 2 Corinteni 9:1, 2; Coloseni 4; 9, 12, 14) Prin urmare, nu există nici un sprijin pentru argumentul că apostolul Petru (1 Petru 2: 13-17) a făcut vreo referire la legile sau guvernele puterilor păgâne.

³⁹ Iehova i-a dat toată puterea lui Isus Cristos, care la rândul Său a dat anumite puteri discipolilor Săi din Biserică. (Ioan 17: 2) După ce a fost înviat, Isus le-a zis discipolilor Săi credincioși: „Luați spirit sfânt [putere]; celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ține, vor fi ținute.” (Ioan 20: 22, 23) Că apostolii au avut și au exercitat o astfel de putere, observați cuvintele lui Pavel: „Și chiar dacă mă voi lăuda ceva mai mult cu autoritatea [puterea] pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine.” (2 Corinteni 10:8). „Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, când nu sunt de față, pentru ca atunci când voi fi de față să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare.” - 2 Corinteni 13:10.

⁴⁰ Adresându-se efesenilor, Pavel a scris: „Al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui; și să pun în lumină înaintea tuturor