Această pagină nu a fost verificată
1 August, 1949
Turnul de Veghe
233
până la moarte, ei vor avea o înviere spirituală instantaneu la moartea în trup și vor fi uniți personal cu el „în văzduh”. Acolo ei vor domni cu el o mie de ani, și nu literalmente pe pământ în formă umană. Astfel, printr-un curs de integritate și credincioșie până la sfârșitul lucrării lor pământești, ei trebuie să fie „mereu cu Domnul”.
32 Ei sunt cei binecuvântați care nu au nevoie să doarmă în moarte așteptând parousía Regelui, dar
lor li se aplică cuvintele scrise: „Binecuvântați sunt morții care mor de acum înainte în Domnul: da, zice spiritul, ca să poată odihni de ostenelile lor, căci lucrările lor îi urmează.” (Rev. 14:13, Am. Stan. Ver.) Astfel, discernem cum totul este în acord cu indicația că co-moștenitorii adormiți ai lui Cristos au fost ridicați în primăvara anului 1918, după ce el a fost confirmat în Sion ca Piatra de temelie principală și că rămășița vie nu îi precede pe cei adormiți credincioși în chestiunea învierii.
APARIȚIA ȘI REVELAȚIA SA
1 ACEASTĂ perioadă a prezenței sau parousía lui Mesia este ceea ce Pavel a numit „ziua aceea”. Este timpul apariției sau manifestării actualului Rege, mai ales din anul 1918 d.Hr. înainte, când Cristos Isus, deși respins de Creștinătate, s-a dovedit a fi Piatra de temelie principală aleasă de marele Constructor al Regatului, Iehova Dumnezeu. De atunci, martorii săi au mărturisit despre acel fapt glorios văzut în lumina Scripturii și a profeției împlinite. Având în vedere Regatul viitor și manifestarea prezenței Regelui, Pavel a fost îndemnat să predice și să facă lucrarea unui evanghelist și a folosit aceleași două lucruri ca motiv pentru a-l îndemna pe Timotei să-i urmeze exemplul. El îi spune: „Mărturisesc pe deplin înaintea lui Dumnezeu și înaintea Domnului Isus Cristos, care este pe cale să judece vii și morți la manifestarea și domnia Sa – predică cuvântul; ... căci sunt deja turnat, și a sosit timpul eliberării mele; lupta bună pe care am luptat-o, calea pe care am terminat-o, credința pe care am păstrat-o, de acum înainte mi-a fost rezervată coroana dreptății pe care Domnul -- Dreptul Judecător -- mi-o va da în ziua aceea și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc manifestarea Lui.” -- 2 Tim. 4: 1, 2, 6-8, Young.
2 Adevărații creștini nu consideră manifestarea Domnului Isus Cristos cu groază, amânând-o departe de zilele lor. Nu, ci ei o iubesc. Ei nu se tem de judecata pe care Domnul o începe în acest timp al manifestării Sale, din 1918 înainte. Ei știu că este un timp de răsplată pentru ei, deoarece au încercat să fie credincioși intereselor regatului său. Ei așteaptă să primească coroana dreptății de la Judecătorul cel drept, iar acea coroană înseamnă premiul de a fi justificat în spirit, așa cum a fost justificat Cristos Isus la învierea sa. Înseamnă că ei au fost judecați demni de viață nemuritoare în spirit, să trăiască și să domnească cu Cristos pentru cei o mie de ani ai domniei sale asupra omenirii în lumea nouă. Apostolul Pavel se aștepta să fie unul dintre cei morți față de care Domnul Isus Cristos avea
să dea o judecată favorabilă, ridicându-l din mormânt la viața cerească. Prin ceea ce spune Pavel, el arată că, înainte de manifestarea Domnului în 1918, creștinii credincioși nu erau răsplătiți de îndată ce au murit fiind duși la cer, Domnul Isus coborând personal din cer la moartea fiecărui astfel de creștin pentru a-l primi la el. Dimpotrivă, toți cei care mor înaintea manifestării Domnului au fost nevoiți să aștepte în moarte alături de apostolul Pavel până în „ziua aceea”. Ei au privit înainte spre aceea zi cu dragoste, plini de speranță cu privire la răsplată.
3 La regatul și manifestarea sa, Judecătorul drept judecă nu numai morții, ci și pe cei vii. Chiar și o rămășiță a co-moștenitorilor săi unși este lăsată în viață pe pământ până la parousía și manifestarea ei. Așadar, aceștia intră sub judecată din și după 1918, pentru că, spune Petru, „a venit vremea ca judecata să înceapă cu casa lui Dumnezeu”. (1 Pet. 4:17, Rev. Stan. Ver.) Cei judecați cu aprobare sunt luați sau primiți în favoarea lui și în organizația sa teocratică; dar cei dezaprobați sunt lăsați abandonați la distrugerea viitoare. În parabola finală dată în profeția sa despre semnul sfârșitului lumii și al parousía sa, Isus a arătat că alții, în afară de rămășița vie, urmau să fie judecați în timpul regatului și manifestării sale. Aceștia ar fi oamenii națiunilor pământești. Judecătorul de pe tronul său regal îi va despărți spre destine opuse, așa cum un păstor își desparte oile de caprele cu care au fost amestecate. Ei vor fi judecați după felul în care au tratat rămășița, frații spirituali ai Regelui. „Oile”, separate la dreaptă sa de aprobare, avea să intre în viața eternă pe pământ în lumea nouă. „Caprele”, separate în partea stângă a regelui a condamnării, aveau să fie trimiși în distrugerea de foc la bătălia de la Armaghedon. Separarea oilor și a caprelor este acum în desfășurare printre popoarele tuturor națiunilor din cauza proclamării Regatului făcută de rămășița fraților Regelui. Prin urmare, în aceasta avem un alt semn incontestabil
