900 de modificări
Pagină:Drama-of-vindication-part-II-1939.djvu/8: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
→Neverificat: Pagină nouă: {{raw:data:ai|3|56|TURNUL DE VEGHERE| BROOKLYN, N.Y.}} {{raw:data:c |{{raw:data:p|c|De îndată ce vânătoarea s-a sfârșit, iscoadele au ieșit din ascunzătoarea lor și au tr...
(→Neverificat: Pagină nouă: {{raw:data:ai|3|56|TURNUL DE VEGHERE| BROOKLYN, N.Y.}} {{raw:data:c |{{raw:data:p|c|De îndată ce vânătoarea s-a sfârșit, iscoadele au ieșit din ascunzătoarea lor și au tr...) |
(Nicio diferență)
|
Versiunea de la data 21 noiembrie 2020 17:00
Această pagină nu a fost verificată
56
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.
De îndată ce vânătoarea s-a sfârșit, iscoadele au ieșit din ascunzătoarea lor și au trecut Iordanul, fără îndoială prin înot, trecând acel râu torențial, așa cum alții au făcut mai târziu (1Cronici 12:15). Iscoadele s-au grăbit spre Iosua și au făcut un raport credincios lui Iosua, așa după cum Iosua și Caleb, cu treizeci și nouă de ani înainte de aceasta, făcuseră un raport credincios lui Moise (Numeri 14:6-10). Ei erau siguri că cetatea Ierihonului va cădea în mâinile lui Iosua, din cauza fricii locuitorilor cetății și ei au raportat cu încredere acest lucru lui Iosua. Tot în acest fel, acum, martorii credincioși raportează cu privire la „lucrarea ciudată” a lui Iehova, vorbind despre teama care a pus stăpânire pe dușmani din acest motiv. Ei știu că „creștinătatea” va cădea în Armaghedon, deoarece Iehova a afirmat lucrul acesta. Religioniștii îndeosebi, sunt plini de frică față de ceea ce va veni și ei sunt așa de tulburați, încât nu sunt capabili să înțeleagă exact ceea ce trebuie să facă. Aici ia sfârșit o altă scenă a dramei (Iosua 2:22-24).
MARȘUL ÎNCEPE
24 În acest punct este făcut un alt tablou profetic. Acest tablou profetic nu continuă ceea ce apare în capitolul doi, ci este paralel cu profeția înregistrată în Iosua capitolul doi. Este adevărat că toate aceste lucruri „au fost scrise demult, pentru învățătura noastră (...) ca prin răbdarea și mângâierea pe care o dau scripturile, să putem avea speranță”, dar tot atât de adevărat este că înregistrarea de aici furnizează mijloacele necesare pentru ajutorul și speranța „altor oi” ale Domnului, peste care a venit sfârșitul lumii. (Romani 15:4; 1Corinteni 10:11). Clasa celor născuți de spirit a fost într-adevăr folosită în împlinirea dramei divine și aceasta fără ca ei să știe că împlineau drama în acel timp. Acum, pentru că lor le-a fost permis să vadă cum propria lor cale de acțiune a fost dirijată de Domnul, și că ei efectiv au avut o parte în împlinirea marelui tablou profetic pe care Domnul l-a făcut cu multe secole înainte, aceasta le aduce încredere mărită și bucurie. Însoțitorii lor, clasa „altor oi”, aflând de mijloacele prin care Domnul și-a condus poporul în împlinirea dramei, au propria speranță și bucurie sporită, iar ei sunt mișcați de un mare zel pentru Împărăție. Aceste tablouri profetice arată interesul celor două turme una pentru alta și cum pot ei înainta, lucrând în armonie deplină și făcând toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu și a Regelui Său. Aceste tablouri profetice descoperă îngrijirea lui Dumnezeu pentru ocrotirea și mântuirea „altor oi”, pe care Mai Marele Iosua, Isus Christos, le adună acum și de aceea aceste îngrijiri vor fi un ajutor și o mângâiere specială pentru ionadabi, în timpul prezent.
25 Momentul plecării oștirii lui Israel a sosit: „și Iosua s-a sculat dimineața devreme; și ei
s-au îndepărtat de Sitim și au venit la Iordan, el și toți copiii lui Israel și au tăbărât acolo, înainte ca să-l treacă” (Iosua 3:1). Sitim era în urmă la o oarecare distanță, la est de râul Iordan. Iosua și-a mutat armata din acel punct, jos în fața râului, unde ei și-au așezat tabăra peste noapte. În dimineața următoare, ziua în amiaza mare, ei au putut trece râul umflat de ape, când toți ochii, inclusiv acei oameni ai Ierihonului, au putut privi miracolul pe care Iehova Dumnezeu l-a făcut acolo în cinstea Numelui Său. Sitim sau „copacii de salcâm”, erau numiți așa din cauza spinilor lor biciuitori . De aceea, acei copaci cu spini, par să reprezinte starea servilor credincioși de pe pământ în timpul anului 1918 și începutul anului 1919, când ei au fost sub o mare restricție, fiind „prizonieri”, „numiți morți”, ei erau chinuiți de Satan și agenții lui religioși de pe pământ. Ceea ce le-a făcut dușmanul, a constituit un mare chin pentru poporul lui Dumnezeu; aceasta este arătat prin faptul că Iosua a prezis mai târziu israeliților că refuzul lor de a fi credincioși lui Dumnezeu, va aduce asupra lor dușmanul și că „ei (dușmanii) vor fi lațuri și curse pentru voi, un ghimpe în coaste și niște spini în ochi.” (Iosua 23:13). Plecarea israeliților de la „copacii de bici” (Sitim), corespunde „eliberării prizonierilor de către Domnul și scoaterea afară a sufletelor lor din închisoare” (Psalmii 146:7; 142:7). Înaintarea spre libertate și împotriva dușmanilor, trebuie să înceapă acum, așa după cum este arătat în această dramă profetică, în acest punct.
26 Mulțimea care înainta spre râul Iordan, a constatat că apa iute a acestuia era un obstacol real pentru ei. La fel și în anul 1919, când mărșăluitorii antitipici trebuiau să-și înceapă marșul, în calea poporului lui Dumnezeu au fost obstacole mari, iar atunci lor le-a fost imposibil să vadă cum vor trece peste astfel de obstacole sau piedici. Atunci, credința multora a eșuat și ei au căzut. Asemănător potopului înalt de ape al râului Iordan, potopul omenirii furioase, simbolizat prin râu și apele lui, era învolburat și plin de furie, grăbindu-se spre marea morții, adică îndreptându-se spre distrugere în Armaghedon. Comunismul, primul care apare ca o mare monstruozitate, era atunci tânăr. Aliații religioși și politici, erau extrem de furioși și ambițioși să controleze pământul; fascismul și nazismul s-au născut, iar „marea târfă”, anume „curva dată uitării” (Ierarhia religioasă Romano - Catolică), a început să umble atunci prin cetatea „creștinătății”, cântând multe cântece ispititoare, așa cum se profețise în Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 23:15,16). Martorii lui Iehova, mici ca număr și slabi în ei înșiși, se găseau în fața șuvoiului puternic al omenirii furioase. Cum ar putea ei vreodată să treacă peste acel potop vii și să intre în moștenirea lor, în Împărăția și
