Pagină:The-worlds-time-of-the-end-1949.pdf/5: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
Asz (Discuție | contribuții) |
|||
| Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | ||
| Linia 10: | Linia 10: | ||
|{{raw:data:p|c|copiii neascultării”. Acolo, cuvântul „lume” traduce cuvântul grecesc ''kosmos'', în timp ce „calea” traduce cuvântul ''aión''. Astfel, accentul se pune pe cursul urmat într-o anumită perioadă de timp, mai degrabă decât pe perioada de timp în sine. Pavel a folosit din nou ''aión'', în Galateni 1: 3, 4, pentru a spune: „Domnul nostru Isus Cristos... s-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din această lume [''aión''] rea prezentă”. Deoarece creștinii din zilele lui Pavel și până acum au continuat să trăiască în aceeași perioadă generală de timp în care răul sau răutatea controlează omenirea, ''aión'' aici nu poate însemna o perioadă de ''timp''. Trebuie să fie sistemul de lucruri care este rău și din care Isus Cristos și-a eliberat imitatorii consacrați.}} | |{{raw:data:p|c|copiii neascultării”. Acolo, cuvântul „lume” traduce cuvântul grecesc ''kosmos'', în timp ce „calea” traduce cuvântul ''aión''. Astfel, accentul se pune pe cursul urmat într-o anumită perioadă de timp, mai degrabă decât pe perioada de timp în sine. Pavel a folosit din nou ''aión'', în Galateni 1: 3, 4, pentru a spune: „Domnul nostru Isus Cristos... s-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din această lume [''aión''] rea prezentă”. Deoarece creștinii din zilele lui Pavel și până acum au continuat să trăiască în aceeași perioadă generală de timp în care răul sau răutatea controlează omenirea, ''aión'' aici nu poate însemna o perioadă de ''timp''. Trebuie să fie sistemul de lucruri care este rău și din care Isus Cristos și-a eliberat imitatorii consacrați.}} | ||
{{raw:data:p|12|Sensul „sistem de lucruri” este cuprins de asemenea în cuvântul ''aión'' când Pavel îl folosește în Evrei 1:1, 2, unde spune: „Dumnezeu... ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său, pe care l-a numit moștenitor al tuturor lucrurilor, prin care a făcut de asemenea și lumile [''aiónes'']”. Acest lucru în mod rezonabil nu poate însemna că a făcut perioade de timp, ci trebuie să vorbească despre sisteme de lucruri pentru care Dumnezeul Prea Înalt l-a folosit pe Fiul său Isus Cristos pentru a le crea. Aceste sisteme ar putea exista, desigur, pentru o perioadă limitată de timp sau pentru totdeauna, în funcție de voința divină. Acest înțeles al lui ''aión'' se potrivește și la Evrei 9: 25, 26, unde Pavel vorbește despre jertfa lui Isus pentru păcate și spune: „Nu încă, să se ofere pe Sine însuși des, așa cum marele preot [evreu] intră în locașul sfânt în fiecare an cu sângele altora; căci atunci ar fi trebuit să sufere adesea de la întemeierea lumii [''kosmos'']: dar acum, la sfârşitul [''syntéleia''] lumii [''aiónes''; sisteme de lucruri], el a apărut pentru a îndepărta păcatul prin sacrificiul său”.}} | {{raw:data:p|12|Sensul „sistem de lucruri” este cuprins de asemenea în cuvântul ''aión'' când Pavel îl folosește în Evrei 1:1, 2, unde spune: „Dumnezeu... ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său, pe care l-a numit moștenitor al tuturor lucrurilor, prin care a făcut de asemenea și lumile [''aiónes'']”. Acest lucru în mod rezonabil nu poate însemna că a făcut perioade de timp, ci trebuie să vorbească despre sisteme de lucruri pentru care Dumnezeul Prea Înalt l-a folosit pe Fiul său Isus Cristos pentru a le crea. Aceste sisteme ar putea exista, desigur, pentru o perioadă limitată de timp sau pentru totdeauna, în funcție de voința divină. Acest înțeles al lui ''aión'' se potrivește și la Evrei 9: 25, 26, unde Pavel vorbește despre jertfa lui Isus pentru păcate și spune: „Nu încă, să se ofere pe Sine însuși des, așa cum marele preot [evreu] intră în locașul sfânt în fiecare an cu sângele altora; căci atunci ar fi trebuit să sufere adesea de la întemeierea lumii [''kosmos'']: dar acum, la sfârşitul [''syntéleia''] lumii [''aiónes''; sisteme de lucruri], el a apărut pentru a îndepărta păcatul prin sacrificiul său”.}} | ||
| − | {{raw:data:p|13|Când Isus s-a oferit lui Dumnezeu ca sacrificiu uman, aceasta a adus un sfârșit combinat sistemelor de lucruri care au funcționat până atunci pentru națiunea evreiască. A pus capăt acceptabilității | + | {{raw:data:p|13|Când Isus s-a oferit lui Dumnezeu ca sacrificiu uman, aceasta a adus un sfârșit combinat sistemelor de lucruri care au funcționat până atunci pentru națiunea evreiască. A pus capăt acceptabilității pe mai departe a sacrificiilor de animale înaintea lui Dumnezeu. A pus capăt vechiului legământ al legii mozaice pe care Dumnezeu îl făcuse cu Israel. A pus capăt sistemului de tipuri și umbre profetice care fusese promulgat printre israeliți și strămoșii lor. Acum un nou legământ a intrat în vigoare între Dumnezeu și un nou Israel, un Israel spiritual, asupra cărei națiuni noi au început să se împlinească vechile tipuri și umbre. Acel sistem de închinare iudaică și relație cu Dumnezeu s-a încheiat complet când Ierusalimul a fost distrus aproximativ patruzeci de ani mai târziu. Nu a mai existat un templu material în cetatea sfântă de altădată în care evreii să se poată aduna și să continue ca pe vremuri. Cu adevărat, deci, Isus Cristos a apărut într-un moment în care sisteme speciale de lucruri care aparțineau evreilor se sfârșeau împreună.}} |
{{raw:data:p|14|Întrucât apostolii au legat distrugerea}} | {{raw:data:p|14|Întrucât apostolii au legat distrugerea}} | ||
{{raw:data:m|1|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}} | {{raw:data:m|1|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}} | ||
Versiunea curentă din 7 iunie 2024 15:25
Această pagină nu a fost verificată
1 Noiembrie, 1949
Turnul de Veghe
325
planetei noastre pământ. Traducerea modernă a textului grecesc al Scripturilor face acest fapt foarte clar. Versiunea Catolică Westminster din 1938 spune: „Spune-ne când vor fi aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale [parousía, notă marginală] și al încheierii lumii?” An American Translation din 1939 spune: „Spune-ne când se va întâmpla aceasta și care va fi semnul venirii tale și al sfârșitului veacului”. Traducerea lui Young din 1863 spune: „Spune-ne, când vor fi acestea? și care este semnul prezenței tale și al sfârșitului deplin al veacului?” -- Vezi Revised Standard Version din 1946.
10 În textul grecesc, cuvântul folosit de apostoli, în Matei 24:3, și tradus ca „sfârșit deplin, încheiere sau închidere”, este syntéleia. Acesta este un cuvânt compus, alcătuit din prepoziția syn care înseamnă cu, împreună cu, în companie cu, împreună cu și substantivul telos care înseamnă sfârșit. Prin urmare, cuvântul compus poate desemna mai mult decât simplul sfârșit al unui lucru. Prepoziția syn denotă că un număr de lucruri, operațiuni sau condiții s-au petrecut împreună sau în companie unul cu celălalt. Deci sfârșitul lor împreună ar fi un sfârșit combinat sau o combinație sfârșită, o ajungere la un sfârșit comun. Câteva ediții ale Lexiconului lui Liddell și Scott oferă drept definiții ale cuvântului „combinația de părți către un singur sfârșit; combinația de eforturi; încheierea (unei scheme)”. Dacă folosim expresia „sfârșitul combinației” sau „terminând împreună”, va scoate la iveală gândul corect. Apostolii l-au întrebat pe Isus: „Când vor fi ACESTE LUCRURI?” și aceasta sugerează că lucrurile se termină împreună sau în combinație. Apostolii au preluat expresia „sfârșitul lumii” de la Isus, la Matei 13: 39, 40, 49 și așa că știau din modul în care el a descris-o că o serie de lucruri se vor termina împreună la acel sfârșit combinat sau syntéleia. De fapt, această expresie este folosită doar de șase ori în scrierile apostolice, de cinci ori de către apostolul Matei și o dată de către apostolul Pavel.
11 Dar cum rămâne cu lumea despre a cărei sfârșit al combinației sau consumare au întrebat apostolii? Cuvântul pe care l-au folosit este aión, iar traducătorii moderni romano-catolici urmează Versiunea Douay în traducerea acestuia cu „lume”. Dar practica majorității traducătorilor moderni necatolici este de a îl reda „epocă”, însemnând o perioadă de timp din istoria omului, indiferent dacă are sau nu limite databile. „Epocă” poate fi o traducere potrivită a lui aión în anumite conexiuni, dar nu ar putea fi sensul în orice moment sau în anumite alte conexiuni. Efeseni 2: 2 este un caz de acest din urmă tip. Acolo, Pavel le spune creștinilor: „În trecut, ați umblat după calea [sau aión] acestei lumi, după prințul puterii văzduhului, spiritul care lucrează acum în
copiii neascultării”. Acolo, cuvântul „lume” traduce cuvântul grecesc kosmos, în timp ce „calea” traduce cuvântul aión. Astfel, accentul se pune pe cursul urmat într-o anumită perioadă de timp, mai degrabă decât pe perioada de timp în sine. Pavel a folosit din nou aión, în Galateni 1: 3, 4, pentru a spune: „Domnul nostru Isus Cristos... s-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din această lume [aión] rea prezentă”. Deoarece creștinii din zilele lui Pavel și până acum au continuat să trăiască în aceeași perioadă generală de timp în care răul sau răutatea controlează omenirea, aión aici nu poate însemna o perioadă de timp. Trebuie să fie sistemul de lucruri care este rău și din care Isus Cristos și-a eliberat imitatorii consacrați.
12 Sensul „sistem de lucruri” este cuprins de asemenea în cuvântul aión când Pavel îl folosește în Evrei 1:1, 2, unde spune: „Dumnezeu... ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său, pe care l-a numit moștenitor al tuturor lucrurilor, prin care a făcut de asemenea și lumile [aiónes]”. Acest lucru în mod rezonabil nu poate însemna că a făcut perioade de timp, ci trebuie să vorbească despre sisteme de lucruri pentru care Dumnezeul Prea Înalt l-a folosit pe Fiul său Isus Cristos pentru a le crea. Aceste sisteme ar putea exista, desigur, pentru o perioadă limitată de timp sau pentru totdeauna, în funcție de voința divină. Acest înțeles al lui aión se potrivește și la Evrei 9: 25, 26, unde Pavel vorbește despre jertfa lui Isus pentru păcate și spune: „Nu încă, să se ofere pe Sine însuși des, așa cum marele preot [evreu] intră în locașul sfânt în fiecare an cu sângele altora; căci atunci ar fi trebuit să sufere adesea de la întemeierea lumii [kosmos]: dar acum, la sfârşitul [syntéleia] lumii [aiónes; sisteme de lucruri], el a apărut pentru a îndepărta păcatul prin sacrificiul său”.
13 Când Isus s-a oferit lui Dumnezeu ca sacrificiu uman, aceasta a adus un sfârșit combinat sistemelor de lucruri care au funcționat până atunci pentru națiunea evreiască. A pus capăt acceptabilității pe mai departe a sacrificiilor de animale înaintea lui Dumnezeu. A pus capăt vechiului legământ al legii mozaice pe care Dumnezeu îl făcuse cu Israel. A pus capăt sistemului de tipuri și umbre profetice care fusese promulgat printre israeliți și strămoșii lor. Acum un nou legământ a intrat în vigoare între Dumnezeu și un nou Israel, un Israel spiritual, asupra cărei națiuni noi au început să se împlinească vechile tipuri și umbre. Acel sistem de închinare iudaică și relație cu Dumnezeu s-a încheiat complet când Ierusalimul a fost distrus aproximativ patruzeci de ani mai târziu. Nu a mai existat un templu material în cetatea sfântă de altădată în care evreii să se poată aduna și să continue ca pe vremuri. Cu adevărat, deci, Isus Cristos a apărut într-un moment în care sisteme speciale de lucruri care aparțineau evreilor se sfârșeau împreună.
14 Întrucât apostolii au legat distrugerea
