Această pagină nu a fost verificată
326
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
Ierusalimului și a templului său cu prezența lui Cristos și sfârșitului combinat, cuvântul aión din profeția lui Isus are mai bine sensul „sistem de lucruri” decât o epocă și cu siguranță nu înseamnă globul nostru pământesc.
15 Dar dacă romanii au distrus Ierusalimul în anul 70 d.Cr., de ce sfârșitul despre care au întrebat apostolii nu se aplică la acel sfârșit complet al sistemului de lucruri iudaic în acel an și la care se referă Pavel în Evrei 9:25, 26? Motivul pentru care nu este așa este pentru că „prezența” lui Cristos nu a început în anul 70 d.Cr. și nici nu a venit el atunci în puterea și gloria regatului său. Acest lucru a devenit adevărat abia în 1914 d.Cr. Prin urmare, atunci când Isus a combinat distrugerea Ierusalimului și a templului ei cu sfârșitul și cu propria sa prezență ca Rege domnitor, el trebuie
să fi folosit Ierusalimul și locul ei sfânt ca ilustrație ale unei organizații religioase similare din zilele noastre, și anume Creștinătatea. De asemenea, el trebuie să fi folosit sfârșitul sistemului de lucruri evreiesc ca o ilustrație profetică, pentru a ilustra sfârșitul sistemului de lucruri care s-a păstrat până acum. Acest sfârșit are loc în timpul prezenței sale regale acum. Astfel, cu înțelegere profetică și cu viziune clară asupra viitorului, Isus a dat o dublă semnificație la o mare parte din profeția sa. Așa că și-a înălțat profeția cu mult dincolo de sfârșitul teribil care a venit asupra națiunii evreiești lepădate până la sfârșitul creștinătății și al întregii lumi căreia îi aparține ea, în zilele noastre. Cu această înțelegere a profeției sale putem aprecia mai intens că trăim acum la consumarea lumii sau „timpul sfârșitului”.
ÎNCHEIEREA „TIMPURILOR NEAMURILOR”
1 Că Isus Cristos nu și-a început prezența sau parousía promisă la sfârșitul sistemului iudaic în anul 70 d.Cr., arată apostolul Pavel. La patruzeci de zile după ce Isus s-a înălțat la cer pentru a ședea acolo la dreapta lui Dumnezeu, el a început să aștepte până când „vremurile neamurilor” se vor împlini. Despre aceasta apostolul spune: „Dar când Cristos a adus pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate, s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, ca să aştepte până când inamicii Săi vor fi făcuţi scăunel pentru picioarele Lui”. -- Evr. 10: 12, 13, Rev. Stan. Ver.
2 Acum luați notă de ce timpul de așteptare al lui Isus la dreapta lui Dumnezeu nu s-a încheiat cu sfârșitul sistemului de lucruri evreiesc în anul 70 d.Hr. Nu sa întâmplat așa pentru că „timpurile neamurilor” nu s-au încheiat acolo, ci au continuat. Acest lucru este subliniat prin faptul că în anul 70 Ierusalimul a fost distrus pentru a doua oară de către neamuri. Că distrugerea ei a însemnat continuarea timpurilor neamurilor pentru o perioadă lungă de timp după anul 70 d.Cr. Isus a explicat în propria sa profeție, spunând: „Va fi mare necaz în țară și mânie împotriva acestui popor. Și ei vor cădea loviți de sabie și vor fi dus robi în toate națiunile; și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini timpurile neamurilor.” (Luca 21:23, 24) Odată cu dominația completă a pământului de către neamuri acolo, cu siguranță dușmanii lui Isus nu au fost făcuți așternutul picioarelor sale la acel moment. În mod evident, el nu a făcut nici un efort la acel timp să-i facă astfel, ci ia lăsat să distrugă Ierusalimul în care Iehova Dumnezeu își pusese odată numele, la templul său. Din moment ce Isus Cristos nu a putut să intre în regatul său și să-și înceapă prezența Sa regală și să domnească în mijlocul inamicilor săi, până la sfârșitul „timpurilor neamurilor”, prezența Lui și sfârșitul lumii despre care
el a proorocit nu a avut loc. 70 d.Cr.. Prezența sa în puterea Regatului a început în 1914 d.Cr. Acela a fost anul lui Iehova pentru a-și aduce la naștere regatul.
3 Regatul lui Iehova prin Cristosul său este un guvern cerească, iar instalarea lui Cristos trebuie să aibă loc în cerurile invizibile. De ce, atunci, spunem cu atâta pozitivitate că 1914 marchează începutul Regatului și, prin urmare, începutul celei de-a doua prezențe sau parousía a lui Cristos? Pentru că în 1914 s-au încheiat „timpurile națiunilor”. Totuși, de ce ar trebui aceasta să stabilească data pentru ca regatul lumii să devină regatul Domnului Dumnezeu și al Cristosului său? De ce ar trebui să fie aceasta data la care Iehova Dumnezeul Atotputernic să-și ia marea sa putere și să înceapă să domnească cu privire la pământul nostru? (Rev. 11:15-17, Am. Stan. Ver.) Pentru că atunci când au început pentru prima dată „timpurile națiunilor”, Iehova Dumnezeu a lăsat ca regatul său tipic de pe pământ să fie răsturnat de puterile lumești ale națiunilor. Acele timpuri ale națiunilor nu au început cu distrugerea Ierusalimului de către legiunile romane sub generalul Titus în anul 70 d.Cr. Dacă „timpurile națiunilor” au continuat după anul 70 d.Cr., deoarece Ierusalimul și-a avut apoi a doua distrugere, în mod logic, acele timpuri ale națiunilor trebuie să fi început cu adevărat în 607 î.Hr. În acel an, Ierusalimul a fost distrus pentru prima dată de către națiuni, de către armatele babiloniene ale împăratului Nebucadnețar. Acesta a fost călcat în picioare sub călcâiul națiunilor și nu și-a recăpătat niciodată independența absolută față de domnia națiunilor sub un conducător din linia regelui David, chiar și după ce acesta și templul acestuia au fost reconstruite șaptezeci de ani mai târziu, în 537 î.Hr.
4 S-a întâmplat când Ierusalimul a fost distrus pentru prima dată în 607 î.Hr. că porunca lui Dumnezeu cu privire la simbolurile puterii regale active, coroana și mitra, a fost pusă în aplicare: „Și tu, cel răul rănit de moarte,
