Pagină:Drama-of-vindication-part-I-1939.djvu/5

1 FEBRUARIE 1939

TURNUL DE VEGHERE

37

În Faptele Apostolilor 7:45 și Evrei 4:8, numele Isus este folosit în locul numelui Iosua, Isus fiind numele în limba greacă, iar Iosua în ebraică. Tatăl lui Iosua era numit Nun, iar acest nume înseamnă „veșnicie”.

⁹ De aceea, Iosua l-a reprezentat pe Isus Christos, Fiul singurului care este veșnic, Iehova Dumnezeu și aceasta în mod deosebit după anul 1918, când Christos s-a angajat în lucrarea de justificare a Numelui Tatălui Său.

¹⁰ Iosua a fost descendent din Iosif, prin Efraim, fiul lui Iosif. Iosua s-a născut în Egipt, unde a servit ca sclav, iar la sfârșitul călătoriei de patruzeci de ani prin pustie, el avea aproximativ nouăzeci de ani. El a fost păstrat de Domnul pentru a trece Iordanul în Canaan, deoarece el și Caleb au adus un raport bun și credincios după ce au iscodit țara, misiune în care ei fuseseră trimiși de Moise (Num. 13:17; 14:6-10,30). El a luptat în numeroase bătălii pentru Numele lui Iehova, înainte de a ajunge la Iordan și a-l trece. El a luat conducerea poporului Israel la Sitim, pe partea estică a Iordanului, vizavi de Ierihon. Sitim înseamnă „salcâmi” sau „copaci de bici” și aceasta din cauza spinilor de pe acești copaci (Num. 25:1; 33:48-53; Ios. 2:1). La fel și Isus Christos, Mai Marele Iosua, a venit la Templu și a preluat direct conducerea poporului lui Dumnezeu de pe pământ, în mijlocul vremurilor de strâmtorare sau biciuitoare care s-au abătut asupra rămășiței credincioase; această strâmtorare a fost adusă peste rămășiță de către „copacii de bici” ai ființelor umane, care acționau sub comanda lui Satan. Iosua a numit trei cetăți de scăpare la vest de Iordan, adăugându-le la cele trei cetăți de scăpare pe care Moise le-a numit la est de Iordan (Ios. cap. 20). Iosua a început celebrarea sărbătorii corturilor în țara Canaanului, după trecerea Iordanului (Neem. 8:17). Aceste fapte clare servesc, pe mai departe, pentru a fixa timpul împlinirii cărții „Iosua” ca fiind după anul 1918, așa după cum se va observa aceasta în timp ce vom progresa în studiul ei. Aceasta reprezintă o dovadă sigură și concludentă că toate lucrurile înregistrate în acea carte au fost scrise odinioară pentru ajutorul special al poporului credincios al lui Dumnezeu, peste care a venit sfârșitul lumii.

¹¹ Până în anul 1919, urmașii credincioși ai lui Isus Christos prezenți atunci pe pământ, nu au realizat că „lucrarea Ilie” se sfârșise. În tabloul profetic, Domnul a spus lui Iosua: „Moise, servul Meu, este mort; de aceea ridică-te acum, treci Iordanul tu și tot poporul acesta, în țara pe care le-o dau lor, copiilor lui Israel” (Iosua 1:2). „Lucrarea Ilie” era moartă, iar de la acel timp înainte trebuia să fie făcută „lucrarea Elisei”. Domnul, fără îndoială, a dirijat și a făcut să fie publicate în revista Turnul de Veghere din 1 august și 15 august 1919, articolele cu titlul: „Binecuvântați sunt cei fără teamă”, care au adus în prim plan deosebirea dintre „lucrarea Ilie” și „lucrarea Elisei”, arătând că

„lucrarea Ilie” era făcută și că trebuia să înceapă „lucrarea Elisei”, fără nici o teamă de dușman. Același mesaj a fost vestit și proclamat public la Congresul din Cedar Point (Ohio), în luna septembrie a acelui an. Dintre izraeliții care au ieșit din Egipt, doar o rămășiță, Iosua, Caleb și Eliazar, au supraviețuit și au trecut Iordanul intrând în țara Canaanului. De asemenea, numai o mică rămășiță din cei care în timpul „periodului Ilie” au făcut legământ pentru a împlini voința lui Dumnezeu și care, așadar, au părăsit Egiptul anti-tipic, au supraviețuit „periodului Ilie” și au trecut Iordanul anti-tipic, angajându-se în „lucrarea Elisei”.

¹² Precum izraeliților sub comanda lui Iosua li s-a poruncit să se ridice, să treacă Iordanul și să ia în posesie țara ocupată de dușmani, tot la fel și urmașilor credincioși ai lui Isus Christos, sub conducerea Sa, li s-a poruncit să se angajeze în lucrarea Împărăției și să ia în posesie teritoriul dușmanului, căruia i se permisese să-l ocupe și să-l revendice. Din acea clipă, activitatea trebuia să crească până la limita maximă și acest lucru este arătat prin porunca Domnului dată lui Iosua: „orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi l-am dat, cum am spus lui Moise. De la pustie și Liban, până la râul cel mare, fluviul Eufrat, toată țara hetiților și până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui, vor fi granițele voastre” (Iosua 1:3,4). Tot în beneficiul martorilor lui Iehova, Dumnezeu a spus izraeliților care stăteau pe partea de est a râului Iordan: „nu va fi nici un om capabil să stea înaintea ta, în toate zilele vieții tale. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi” (Iosua 1:5).

CURAJOS

¹³ Pentru ca cineva să fie curajos, trebuie să aibă credință și o încredere deplină în puterea care îl sprijină și bazându-se cu totul pe acea putere, el trebuie să înainteze în mod viguros în realizarea lucrării care este pusă înaintea lui. De aceea, este scris: „facă-ți-se după credința ta”. Porunca dată lui Iosua, să ia cu el peste Iordan „tot poporul acesta”, dovedește că Isus Christos, Mai Marele Iosua, îi face pe urmașii Săi credincioși să se împărtășească cu El în lucrarea Împărăției, iar acești credincioși devin împreună moștenitori în Împărăție. Urmașii Săi credincioși nu trebuie să se teamă, ci trebuie ca ei să fie foarte curajoși, ca să se poată împotrivi atacurilor dușmanului, lucrul acesta fiind arătat prin cuvintele Domnului adresate lui Iosua: „întărește-te și îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia, țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da”(Iosua 1:6). Iehova a făgăduit lui Isus Împărăția, iar Isus