Pagină:Organization-part-II-1938.djvu/9: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: JuNE 15, 1938 25 At the dedication of Solomon’s temple the glory of the Lord was made manifest. It was on the first day of the temple dedication, that is to say, the sev- ent...)
 
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
JuNE 15, 1938  
+
{{raw:data:ai|3|15 IUNIE, 1938|TURNUL DE VEGHERE|185|}}
25 At the dedication of Solomon’s temple the glory
+
 
of the Lord was made manifest. It was on the first
+
{{raw:data:c
day of the temple dedication, that is to say, the sev-  
+
| {{raw:data:p|25|25-26|La dedicarea templului lui Solomon s-a manifestat gloria Domnului. Era în prima zi a dedicării, adică în a opta zi a celei de a șaptea luni, în 1028 î.C., atunci când chivotul legământului a fost adus în cel mai sfânt loc al templului. Templul răsuna de cântările și muzica preoților, când „casa, și anume Casa DOMNULUI s-a umplut cu un nor. Preoții n-au mai putut să stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava DOMNULUI umpluse Casa lui Dumnezeu.(2 Cronici 5:13, 14) Apoi Solomon s-a rugat, iar în rugăciunea lui a menționat „străinul”, iar „când și-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer și a mistuit arderea de tot și jertfele, și slava DOMNULUI a umplut casa. Preoții nu puteau să intre în Casa DOMNULUI , căci slava DOMNULUI umplea Casa DOMNULUI. Și când toți copiii lui Israel au văzut pogorându-se focul și slava DOMNULUI peste casă, și-au plecat fața la pământ peste pardoseală, s-au închinat și au lăudat pe DOMNUL, zicând: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veac!” - 2 Cronici 7:1-3.}}
enth month, the eighth day of the month, 1028 B.C.,  
+
 
when the ark of the covenant was brought into the
+
{{raw:data:p|26|25-26|Evenimentele pe care Domnul le-a făcut să aibă loc în anul 1925 arată împlinirea acestei ceremonii profetice. În acel an numele lui Iehova a început să iasă în prim plan și a început să se aprecieze faptul că acum Iehova își va face un nume. La începutul primei luni evreiești, ''Turnul de veghe'' din 1 martie 1925 a publicat articolul intitulat „Nașterea națiunii”, fapt ce însemna că regatul a început să funcționeze. Un comitet editorial, prevăzut de oameni, era gândit atunci să controleze publicația ''Turnul de veghe'' și majoritatea celor din comitet s-au opus cu înverșunare publicării articolului „Nașterea națiunii”, dar, prin harul Domnului, el a fost totuși publicat, fapt care a marcat începutul sfârșitului acelui comitet editorial, indicând că însuși Domnul își conduce organizația. După aceea, la congresul de la Indianopolis din 1925, a fost publicată rezoluția „Mesaj al speranței”, care, printre altele, conține următoarele cuvinte: „A sosit vremea ca Dumnezeu ''să Își facă un nume pe pământ'', pentru ca oamenii să afle adevărul despre scopul divin, singura cale de salvare a lumii. De aceea, în numele și spiritul Domnului, stindardul adevărului și dreptății lui Dumnezeu este ridicat aici împotriva dușmanului și spre binele popoarelor. Acest stindard înseamnă că Iehova este adevăratul Dumnezeu, Cel Preaînalt, Cel Atotputernic, Autor și Realizator al marelui Său scop pentru salvarea omului. El este răsplătitorul tuturor celor care se străduiesc să îl caute și să I se supună.” Aceea a fost prima ocazie publică în care s-a anunțat că scopul lui Iehova este să își facă un nume. Atunci a început să fie văzută gloria lui Iehova în templul adevărat și într-o nouă relație cu poporul Său, iar acea viziune a gloriei lui Dumnezeu a tot crescut până ce s-a văzut că scopul principal al lui Dumnezeu este justificarea numelui Său. La scurtă vreme}}
most holy or ‘‘oracle’’ of the temple, at which time
+
 
there were temple songs and other music by the priests,  
+
| {{raw:data:p|c|după aceea, adică în 1 ianuarie 1926, în ''Turnul de veghe'' a fost publicat articolul intitulat „Cine  îl va onora pe Iehova?”, atrăgând astfel atenția, asupra gloriei numelui lui Iehova și evidențiind modul Său de a-Și face un nume. (2 Samuel 7:28) Astfel, la momentul potrivit s-a adus în atenția „creștinătății” în mod public gloriosul scop al lui Iehova, prin distribuirea „Mesajului Speranței”. Întocmai ca a patra plagă descrisă în Apocalipsa 16:8, 9 și a patra trâmbiță (Apocalipsa 8:12), acel „Mesaj al speranței” a început să umbrească gloria mulțimii lui Satan pe pământ și să scoată în evidență gloria Domnului, iar poporul lui Dumnezeu a fost mult îmbărbătat și s-a bucurat. - ''Lumină'', volumul I, pagina 130.}}
and ‘‘then the house was filled with a cloud, even the
+
 
house of the Lord; so that the priests could not stand
+
{{raw:data:p|27|27-28|Cu ocazia dedicării templului tipic, Solomon s-a rugat și, printre altele, rugăciunea lui a conținut următoarele: „Când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o țară îndepărtată, pentru numele Tău, căci se va ști că numele Tău este mare, mâna Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, ascultă-l din ceruri, din locuința Ta, și dă străinului aceluia tot ce-ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască numele Tău, să se teamă de Tine ca și poporul Tău Israel, și să știe că numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu. Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu; dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, și spre casa pe care am zidit-o eu numelui Tău.” - 1 Regi 8:41-44.}}
to minister by reason of the cloud: for the glory of
+
 
the Lord had filled the house of God’’. (2 Chron.
+
{{raw:data:p|28|27-28|În paralel cu acestea, „Mesajul speranței” (paragrafele 12 și 13) conține următoarele cuvinte: „Noi facem apel cu încredere la popoare să se alăture stindardului adevărului divin astfel înălțat și astfel să afle calea ce duce la viață și fericire. Facem apel la toți oamenii cu bunăvoință din orice națiune, neam și de orice limbă, să renunțe la învățăturile eronate inventate de dușmanul Satan și care timp de mulți ani au fost învățate de către om, să primească și să creadă scopul divin pentru salvare așa cum este prezentat în Scripturi. Împărăția lui Dumnezeu, pentru care oamenii se roagă de multă vreme, este aproape. Ea singură va stabili și va consolida lumea astfel încât să nu poată fi clintită. Stema ei a dreptății este acum stindardul ridicat pentru popoare. Isus Cristos, în calitate de Rege glorificat și mare Ofițer Executiv al lui Iehova Dumnezeu, a devenit Conducătorul de drept al lumii. Să îl primească popoarele, să creadă în El și să I se supună Lui și legilor Sale de dreptate. Toți cei care fac astfel, cu siguranță vor primi binecuvântări de pace, prosperitate, sănătate, viața, libertate și fericire veșnică.” Astfel, se vede acum mâna Domnului călăuzind poporul Său de legământ, așa cum a promis, pe calea pe care trebuie să meargă. (Proverbele 3:5, 6) Chiar înainte de aceasta s-a anunțat cu sinceritate că 1925 părea că va fi un an important, dar adevărata importanță nu a fost văzută până în prezent.}}
5:18,14) Then Solomon prayed and in that prayer
+
 
made mention of ‘‘the stranger’’, and ‘‘when Solo-  
+
}}
mon had made an end of praying, the fire came down
 
from heaven, and consumed the burnt offering and
 
the sacrifices; and the glory of the Lord filled the
 
house. And the priests could not enter into the house
 
of the Lord, because the glory of the Lord had filled
 
the Lord’s house. And when all the children of Israel  
 
saw how the fire came down, and the glory of the
 
Lord upon the house, they bowed themselves with
 
their faces to the ground upon the pavement, and
 
worshipped, and praised the Lord, saying, For he is
 
good; for his merey endureth for ever’’—2 Chron.
 
7:1-3.  
 
20 The facts which the Lord caused to be brought
 
to pass in the year 1925 show the fulfillment of this
 
prophetie ceremony. In that year the name of Jeho-
 
vah began to come to the fore and it came to be ap-
 
preciated that Jehovah would now make a name for
 
himself. In the beginning of the first Hebrew month
 
The Watchtower of March 1, 1925, published the arti-
 
ele ‘‘The Birth of The Nation’’, meaning the kingdom
 
had begun to function. An editorial committee, hu-
 
manly provided for, then was supposed to control the
 
publication of The Watchtower, and the majority of
 
that committee strenuously objected to the publica-  
 
“tion of the article ‘‘The Birth of The Nation’’, but,  
 
by the Lord’s grace, it was published, and that really
 
marked the beginning of the end of the editorial com-
 
mittee, indicating that the Lord himself is running
 
his organization. Following that, to wit, at the Indian-
 
apolis convention in 1925, the resolution ‘‘ Message of
 
Hope’’ was published and, among other things, con-
 
tains these words: ‘‘The time has come for God to
 
make for himself a name in the earth, and for the peo-
 
ples to know the truth concerning the divine [pur-
 
pose], which is the only means of salvation for the
 
world. Therefore, in the name and in the spirit of
 
the Lord the standard of God’s truth and righteous-
 
ness is here lifted up against the enemy, and for the
 
benefit of the peoples, which standard is, to wit: That
 
Jehovah is the true God, the Most High, the Almighty,  
 
the author and finisher of his great [purpose] for
 
the salvation of man, and is the rewarder of all that
 
diligently seek and obey him.’’ That was the first
 
public oceasion that announcement was made that Je-  
 
hovah’s purpose is to make a name for himself. Thus
 
fhe WAT CH TOWER.
 
185
 
at that time the glory of Jehovah began to be seen
 
in the real temple and in a new relationship to his
 
people, and that vision of God’s glory inereased until
 
it was seen that God’s chief purpose is the vindica-
 
tion of his name. Shortly thereafter, to wit, in Jan-
 
uary 1, 1926, issue of The Watchtower, there was pub-  
 
lished the article ‘‘Who Will Honor Jehovah?’’ thus
 
calling attention to the glory of Jehovah’s name and
 
stressing his manner of making a name for himself.  
 
(2 Sam. 7:23) This glorious purpose of Jehovah was
 
therefore called publicly to ‘‘Christendom’s’’ atten-  
 
tion at the proper time by the distribution of the
 
‘Message of Hope’’. Like the fourth plague described
 
in Revelation 16: 8,9, and the fourth trumpet (Rev.
 
8:12), that ‘‘Message of Hope’’ began to dim the
 
glory of Satan’s crowd on earth and show forth the
 
Lord’s glory, and God’s people were greatly lifted
 
up and rejoiced.—Light, Book One, page 130.  
 
27 At the dedication of the typical temple Solomon  
 
prayed, and, amongst other things, his prayer con-  
 
tained these words: ‘‘Moreover, concerning a stran-
 
ger that is not of thy people Israel, but cometh out
 
of a far country for thy name’s sake: (for they shall
 
hear of thy great name, and of thy strong hand, and
 
of thy stretched out arm;) when he shall come and
 
pray toward this house: hear thou in heaven thy
 
dwellingplace, and do according to all that the stran-  
 
ger calleth to thee for; that all people of the earth
 
may know thy name, to fear thee, as do thy people
 
Israel; and that they may know that this house, which
 
I have builded, is called by thy name. If thy people
 
go out to battle against their enemy, whithersoever
 
thou shalt send them, and shall pray unto the Lord
 
toward the city which thou hast chosen, and toward
 
the house that I have built for thy name.’’—1 Ki.
 
8: 41-44,
 
28 Parallel thereto, the ‘‘Message of Hope’’ (para-
 
graphs 12 and 13 thereof) contain these words: ‘‘We
 
confidently appeal to the peoples to rally to the divine
 
standard of truth thus lifted up and thereby learn
 
the way that leads to life and happiness. We call
 
upon all the people of good will of every nation, kin-
 
dred and tongue, to discard the errors invented by
 
the enemy Satan and for many years taught by man,  
 
and to receive and believe the divine [purpose] for
 
salvation as set forth in the Scriptures. God’s king-
 
dom for which the peoples have long prayed is at
 
hand. It alone can and will establish and stabilize
 
the world so that it cannot be moved. Its ensign of
 
righteousness is the standard now lifted up for the
 
people. Christ Jesus, as glorified King and great ex-
 
ecutive officer of Jchovah God, has become the right-
 
ful ruler of the world. Let the peoples receive, believe
 
and obey him and his laws of righteousness. All who
 
so do are eertain to reecive the blessings of peace, pros-
 
perity, health, life, liberty and eternal happiness.’’
 
Thus is now seen the hand of the Lord guiding his
 
covenant people in the way that they should go as he
 

Versiunea curentă din 17 ianuarie 2021 08:17

Această pagină nu a fost verificată


15 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
185


25 La dedicarea templului lui Solomon s-a manifestat gloria Domnului. Era în prima zi a dedicării, adică în a opta zi a celei de a șaptea luni, în 1028 î.C., atunci când chivotul legământului a fost adus în cel mai sfânt loc al templului. Templul răsuna de cântările și muzica preoților, când „casa, și anume Casa DOMNULUI s-a umplut cu un nor. Preoții n-au mai putut să stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava DOMNULUI umpluse Casa lui Dumnezeu.” (2 Cronici 5:13, 14) Apoi Solomon s-a rugat, iar în rugăciunea lui a menționat „străinul”, iar „când și-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer și a mistuit arderea de tot și jertfele, și slava DOMNULUI a umplut casa. Preoții nu puteau să intre în Casa DOMNULUI , căci slava DOMNULUI umplea Casa DOMNULUI. Și când toți copiii lui Israel au văzut pogorându-se focul și slava DOMNULUI peste casă, și-au plecat fața la pământ peste pardoseală, s-au închinat și au lăudat pe DOMNUL, zicând: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veac!” - 2 Cronici 7:1-3.
26 Evenimentele pe care Domnul le-a făcut să aibă loc în anul 1925 arată împlinirea acestei ceremonii profetice. În acel an numele lui Iehova a început să iasă în prim plan și a început să se aprecieze faptul că acum Iehova își va face un nume. La începutul primei luni evreiești, Turnul de veghe din 1 martie 1925 a publicat articolul intitulat „Nașterea națiunii”, fapt ce însemna că regatul a început să funcționeze. Un comitet editorial, prevăzut de oameni, era gândit atunci să controleze publicația Turnul de veghe și majoritatea celor din comitet s-au opus cu înverșunare publicării articolului „Nașterea națiunii”, dar, prin harul Domnului, el a fost totuși publicat, fapt care a marcat începutul sfârșitului acelui comitet editorial, indicând că însuși Domnul își conduce organizația. După aceea, la congresul de la Indianopolis din 1925, a fost publicată rezoluția „Mesaj al speranței”, care, printre altele, conține următoarele cuvinte: „A sosit vremea ca Dumnezeu să Își facă un nume pe pământ, pentru ca oamenii să afle adevărul despre scopul divin, singura cale de salvare a lumii. De aceea, în numele și spiritul Domnului, stindardul adevărului și dreptății lui Dumnezeu este ridicat aici împotriva dușmanului și spre binele popoarelor. Acest stindard înseamnă că Iehova este adevăratul Dumnezeu, Cel Preaînalt, Cel Atotputernic, Autor și Realizator al marelui Său scop pentru salvarea omului. El este răsplătitorul tuturor celor care se străduiesc să îl caute și să I se supună.” Aceea a fost prima ocazie publică în care s-a anunțat că scopul lui Iehova este să își facă un nume. Atunci a început să fie văzută gloria lui Iehova în templul adevărat și într-o nouă relație cu poporul Său, iar acea viziune a gloriei lui Dumnezeu a tot crescut până ce s-a văzut că scopul principal al lui Dumnezeu este justificarea numelui Său. La scurtă vreme
după aceea, adică în 1 ianuarie 1926, în Turnul de veghe a fost publicat articolul intitulat „Cine îl va onora pe Iehova?”, atrăgând astfel atenția, asupra gloriei numelui lui Iehova și evidențiind modul Său de a-Și face un nume. (2 Samuel 7:28) Astfel, la momentul potrivit s-a adus în atenția „creștinătății” în mod public gloriosul scop al lui Iehova, prin distribuirea „Mesajului Speranței”. Întocmai ca a patra plagă descrisă în Apocalipsa 16:8, 9 și a patra trâmbiță (Apocalipsa 8:12), acel „Mesaj al speranței” a început să umbrească gloria mulțimii lui Satan pe pământ și să scoată în evidență gloria Domnului, iar poporul lui Dumnezeu a fost mult îmbărbătat și s-a bucurat. - Lumină, volumul I, pagina 130.
27 Cu ocazia dedicării templului tipic, Solomon s-a rugat și, printre altele, rugăciunea lui a conținut următoarele: „Când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o țară îndepărtată, pentru numele Tău, căci se va ști că numele Tău este mare, mâna Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, ascultă-l din ceruri, din locuința Ta, și dă străinului aceluia tot ce-ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască numele Tău, să se teamă de Tine ca și poporul Tău Israel, și să știe că numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu. Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu; dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, și spre casa pe care am zidit-o eu numelui Tău.” - 1 Regi 8:41-44.
28 În paralel cu acestea, „Mesajul speranței” (paragrafele 12 și 13) conține următoarele cuvinte: „Noi facem apel cu încredere la popoare să se alăture stindardului adevărului divin astfel înălțat și astfel să afle calea ce duce la viață și fericire. Facem apel la toți oamenii cu bunăvoință din orice națiune, neam și de orice limbă, să renunțe la învățăturile eronate inventate de dușmanul Satan și care timp de mulți ani au fost învățate de către om, să primească și să creadă scopul divin pentru salvare așa cum este prezentat în Scripturi. Împărăția lui Dumnezeu, pentru care oamenii se roagă de multă vreme, este aproape. Ea singură va stabili și va consolida lumea astfel încât să nu poată fi clintită. Stema ei a dreptății este acum stindardul ridicat pentru popoare. Isus Cristos, în calitate de Rege glorificat și mare Ofițer Executiv al lui Iehova Dumnezeu, a devenit Conducătorul de drept al lumii. Să îl primească popoarele, să creadă în El și să I se supună Lui și legilor Sale de dreptate. Toți cei care fac astfel, cu siguranță vor primi binecuvântări de pace, prosperitate, sănătate, viața, libertate și fericire veșnică.” Astfel, se vede acum mâna Domnului călăuzind poporul Său de legământ, așa cum a promis, pe calea pe care trebuie să meargă. (Proverbele 3:5, 6) Chiar înainte de aceasta s-a anunțat cu sinceritate că 1925 părea că va fi un an important, dar adevărata importanță nu a fost văzută până în prezent.